De ce se supara mama?
Mama mea se poarta irational si fara sa gandeasca prea mult. Vrea tot timpul sa ma vada la studiu. Pentru a scapa de supliciu e mai bine sa invat cate ceva, sa incerc sa iau ceva note bune. Asa pot avea timp sa ma joc pe calculator , macar pe telefon si sa vorbesc cu prietenele.
Adultii sunt adesea plicticosi si lipsiti de haz. Strica intotdeauna distractiile, care intre noi fie vorba, sunt mereu prea putine. Mama e mereu plina de sfaturi de care nu am deloc nevoie si nu gresesc deloc daca spun despre ea ca e pisaloaga. Poate fi cel mult de folos atunci cand imi trateaza cele trei- patru cosuri de pe fata. Poate face minuni , dar nu chiar miracole, cu acele cosuri.
De ce se supara fiica mea?
Sunt o mama de adolescenta si nu imi e usor. Stiti si voi cum e. Nu stiu prea bine cand ma aude si cand nu. Nu prea ma contrazice, probabil pentru ca nu ma aude. Vrea sa petrecem timp impreuna , deci sunt norocoasa. Asta doar daca nu apare o alternativa mai buna. Alternativa mai buna este orice in afara de teme. Iar schimbarile de dispozitie ma dispera, facandu-ma sa ma intreb daca nu cumva sanatatea ei mintala e in regula sau daca sunt o mama care adanceste tulburari de personalitate.
Ce spune psihologul?
Vom afla mai tarziu.
Ce spune primul comentator de pe blog, dar care totuși a apărut după nenumărați alți comentatori 7(paradox temporal posibil numai în blogosferă)?
Copilul rareori va dori să învețe pentru a scăpa de supliciu sau de gura mamei. Deoarece învățatul este un supliciu și mai mare. Așa că – mult mai plauzibil – el va încerca să mimeze învățarea, dând apoi vina pe profesori și materie pentru notele slabe. Dar cine știe, poate fetele sunt mai studioase și ascultătoare. 🙂
Despre mamă încă nu ne pronunțăm. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană