Stim  cu totii ca nu exista o linie clara de demarcare intre normalitate si „anormalitate”. Am pus ghilimelele pentru ca anormalitatea este un termen relativ, care desemneaza ceea ce iese din tiparul normelor. Literatura de specialitate descrie o paleta larga de personalitati, pe o scala de la „sfinti” la „diavoli”. Numim sfinti pe aceia care au ca trasaturi definitorii constiinciozitatea, orientarea catre obiective, responsabilitatea, puterea de empatie, putere de cenzura,  emotivitatea, o oarecare lipsa de curaj. Sunt aceia care ponteaza zilnic, cu familii realizate, cu simt civic si responsabilitati. Sunt acei oameni care isi iubesc semenii si sufera pentru ei. Daca recunoasteti la voi aceste trasaturi , sunteti probabil oameni de nadejde, buni vecini, mame si tati responsabili, iubiti de prietenii care va sunt alaturi.Nu dormiti bine noaptea pentru ca va faceti griji. La celalalt pol se afla diavolii la care gasim  lipsa de emotii si de empatie, lipsa de orientare catre obiective pe termen lung preferand recompensa imediata, curaj, iresponsabilitate, negarea valorilor morale ale societatii, oarecare sarm si putere mare de convingere, imun la parerile celorlalti. Acestea sunt trasaturi ale personalitatii psihopate. Daca aceste trasaturi se regasesc in personalitatea voastra , probabil sunteti solitari, cu dificultati la locul de munca in caz ca exista, fara o familie nucleara sau sunteti chirurgi, avocati, genisti , lideri politici, criminali. Judecati orice situatie in termeni de eficienta fara a lua in calcul interferente morale. Evident, cele doua capete ale scalei sunt exceptionale, iar noi, marea masa, suntem pe la mijlocul scalei, cu trasaturi de sfinti si diavoli in proportii variabile, derapand in unele situatii intr-o parte sau alta.