Ești un tip de treabă, cu cei șapte ani de-acasă la tine și te oferi voluntar pentru un experiment realizat într-un laborator de neurofiziologie. Cortexul tău vecin cu cortexul motor al degetului mic de la mâna stângă va fi stimulat electromagnetic. În primă fază vei simți la nivel transcedental că nu dai doi bani pe nimic și că, în mod miraculos,ai răspunsuri la toate. E o stare de bine și ai o încredere nesfârșită în tine dublată de nevoia de a face ceva deoarece ești plictisit. Experimentul e gata iar efectul lui mai durează cam 15 minute. Din nevoia de a face ceva intri in primul bar să-ți comanzi un coniac , deși e 10 dimineața. Vezi pe o masă ceva mărunțiș lăsat de un client și îl șterpelești scurt pentru a juca la păcănele, cu conștiința că ai investit strălucitor. E posibil să câștigi, vei reinvesti până la ultimul bănuț. Dacă nu câștigi vei uita instantaneu eșecul. Te gândești că ți-ar prinde un an sabatic și te uiți în jur după o companie agreabilă pentru vacanța ta. Apoi, gradual , odată cu scurgerea timpului, vei vedea că barul are camere de supraveghere: pui bacșișul înapoi pe masă. Regreți paharul de coniac deoarece ești tulbure și ai o grămadă de lucruri de făcut azi. Îți amintești că soția te-a rugat să o ajuți cu covoarele și pleci conștiincios spre casă.
Nu este chiar o ficțiune. Dacă am putea fi în mod real la butoanele panoului de comandă al creierului nostru am putea să ne eficientizăm emoțiile, atenția, tonusul psihic. Dar acest lucru nu e posibil și de aceea suntem atât de diferiți unii de alții .
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Nu cred. Mai mult, cred că într-un fel suntem deja la panoul de comandă al creierului nostru. Problema nu e că nu l-am putea controla; problema e că creierul (rațiunea) este în imensa majoritate a cazurilor subordonat afinităților, dorințelor, emoțiilor și convingerilor noastre profunde, oricât de iraționale ar fi ele. De aici rezultă diferența dintre noi.
Dacă am putea să ne concentrăm mai mult (atenția, tonusul etc), am fi doar mai eficienți, dar am fi mai eficienți în aceeași direcție în care acum suntem mai puțin eficienți. Cu alte cuvinte, ne-am scălda în aceleași ape, am avea aceleași obiective și am fi la fel de diferiți unii de alții. Iar emoțiile nu le-am schimba, pentru că ne plac cele pe care le avem (exceptând traumele, desigur).
De exemplu, dacă un hoț ar putea să fie la panoul de comandă al creierului lui (în sensul propus de tine în articol), el nu s-ar preschimba ca prin farmec într-un om cinstit. Tot hoț ar rămâne, doar că un hoț mult mai abil, mult mai eficient, mult mai greu de prins.
ApreciazăApreciat de 1 persoană