Ca orice medicofob ce se respectă, am așteptat vreo săptămână să îmi treacă. Aveam toată pielea stacojie și roz, ceea ce nu mă avantaja prea mult, dar ce mă deranja cu adevărat era pruritul . Altfel spus mă scărpinam în orice moment al zilei sau al nopții. M-am uns eu un timp cu toate alifiile ce le aveam prin casă, dar noi generații de bube ieșeau pe pielea mea. Așa că mi-am adunat curajul și mi-am făcut o programare urgentă, în privat, că nu- mi place să stau la coadă. Și iată-mă la doctor. Spațiu curat, aerisit, o doctoriță tânără și cu adevărat amabilă. Îmi spun durerea, îmi etalez pielea stacojie, și…aștept o părere . De aici totul e ca un vis; dacă până acum mă minunam singură de pielea mea, acum eram două care ne minunam, asta fiind și singurul beneficiu terapeutic pe care l-am obținut. (Țț, țț, ce erupție urâtă, zice ea; țț, țt, ce mă mănâncă, zic eu) . Doctorița mea vrea puțin ajutor. Așa că îmi dau acordul să- mi facă poze pe care le trimite pe wats către doi colegi.
E scabie! vine un răspuns din eter.
E sifilis! vine și celălalt răspuns.
Dă Doamne să fie scabie! rog eu divinitatea, deoarece râie mai avusesem în copilăria mea fericită și supraviețuiam, dar sifilisului nu prea știam cum îi voi face față. Vedeam deja cu ochii minții degradarea fizică și psihică produse de sifilis , stigmatul social, tratamentele îndelungate, reacțiile celor de acasă. Râia părea un deziderat al pielii mele.
Plec de acolo cătrănită, cu recomandări pentru analize și rețete pentru medicamente care să mă vindece de scabie sau de sifilis. Cu ultimele resurse energetice și de luciditate cotesc spre spitalul Colentina, în gardă , cu tot alaiul. Încerc să nu ating nimic, respir doar la jumătate din capacitate(microbi mulți) și intru într-un final la doctorul meu în cabinet, adică într-o hrubă umedă de la subsol. Doctorul ăsta nu era nici tânăr, nici amabil și nici frumos. Dar era pasionat. De pescuit, nu de medicină. Consultația a durat vreo 15 minute în care am aflat noutăți despre prețul bălților, momeli și pescuitul la răpitor. Spre final mi -a scris un rând pe o rețetă și m-a concediat scurt. Simțind că leșin de emoție l-am întrebat: e sifilis sau scabie? „Fugi dragă de aici, ești alergică la ceva!”
Și a avut dreptate. Un antihistaminic mi-a rezolvat problema. Și nu voi mai mânca niciodată căpșuni.
Categorii:Oameni
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Asta îmi aminteşte de amărâtul căruia i se spusese că mai are şase luni de trăit, şi ăsta, într-un acces de furie, a vândut totul, a făcut o droaie de datorii şi s-a distrat în draci în fiecare din zilele celor şase luni următoare. Şi când a trecut termenul, şi încă ceva timp peste el, şi-a făcut iar analizele şi a aflat că era de fapt sănătos tun şi fusese doar o eroare de interpretare. Iar acum, bietul de el, era sănătos şi dator vândut.
Lăsând gluma la o parte, sunt cel puţin două facultăţi unde media minimă de trecut anul ar trebui să fie 8 şi luarea de mită pentru trecerea examenelor să fie pedepsită usturător – medicina şi dreptul. Eu aşa cred. Pentru că, în cazul tău, dacă luai tratamentele alea prescrise iniţial, puteai să dezvolţi alte minuni sau complicaţii, şi pentru că putea să fie şi varianta inversă, să ţi se spună că e o alergie şi de fapt să ai ceva mai grav. Iar consultaţia medicală nu ar trebui să se facă (doar) prin poze. În fine, e bine că s-a terminat cu bine :).
Într-un alt registru, mulţumesc pentru prezenţa pe pagina mea :). Mă bucur că ţi-a plăcut ce ai citit!
Liliana
ApreciazăApreciază
Am aflat pe pielea mea că e bine sa mergi la un medic recomandat. Îți multumesc si mi-a facut placere să te citesc. Nu mi-am închipuit că există așa de multi oameni talentati. Sunt novice pe wordpress. Succes în continuare!
ApreciazăApreciat de 1 persoană