Am făcut cursuri despre hipnoză, am dat examen, am luat notă maximă. Asta nu înseamnă că m-am lămurit câtuși de puțin cum vine cu hipnoza, punând sub semnul întrebării însăși existența ei. Freud însuși nu m-a convins ci mai degrabă mi-a creat impresia unui tip căruia îi plăcea să aibă auditoriu atunci când ținea celebrele lui „lecții de marți” cu aula plină. Omul cu șobolanii este un pacient cunoscut al lui Freud care s-a bucurat de binefacerile psihanalizei și hipnozei. Ceea ce e mai puțin știut e că omul cu șobolanii și-a petrecut mult timp pe divanul lui  Freud, adică până când a murit, ceea ce mă face să mă întreb unde e binefacerea. Cert este că există o sumedenie de cărți de specialitate și martori care se jură că hipnoza există și că poate avea beneficii acolo unde alte metode dau greș.

Așa că hotărăsc să împușc doi iepuri o dată și să văd cum vine cu hipnoza și să mă las de fumat. Pornesc să caut pe net un psiholog care practică hipnoza și găsesc o droaie. M-a mușcat un pic viermele invidiei…că uite … unii au înțeles cum vine treaba și eu sunt în beznă și după atâția ani de la terminarea facultății, am ales cabinetul, mai aproape de casă și .. m-am programat. Iată și ziua așteptată și eu … în cabinet, după ce fumasem o țigară , potențial ultima. -„De ce fumezi?”-„Că îmi place.”-„Și de ce vrei să te lași?” -„Am tahicardie și colesterol și îmi miroase urât în mașină.” -” Te consideri ușor de sugestionat?” -” Cu siguranță, cel puțin reclamele tv se înfig ușor în mintea mea.” … și altele asemenea , ca la psiholog. -„Și acum îți simți mâinile grele, picioarele grele, respirația încetinește, vei număra descrescător de la o sută și vei adormi!” Parcă – parcă simțeam corpul mai greu . Am început să număr descrescător( mai trecusem prin asta cu ocazia unei anestezii generale dar atunci am numărat doar până la nouăjnouă) și îmi aud psihologul:-„Acum ești hipnotizată. De acum nu vei fuma nici măcar o țigară!” -„Ba nu sunt hipnotizată!” -„Ba da!” „Și când număr și ajung la trei te vei trezi și nu vei mai fuma niciodată!” „Unu, doi, trei. Te-ai trezit!” „Ei? Cum te simți?” -„Păi, bine, mulțumesc de întrebare”. -„Ți-am indus sub hipnoză scârba de țigări. De acum încolo, dacă vrei să îți aprinzi o țigară o vei resimți ca ceva foarte scârbos și îți va provoca greață.” -„Dar nu m-ați hipnotizat!” -” Ba da , dar e normal să nu îți amintești.” -„A expirat timpul, vă rog să achitați în antreu, și să mă anunțați dacă v-ați lăsat de fumat. ”

Și am achitat în antreu: piperat, nu e pentru toți hipnoza. Am ieșit și, de două ori frustrată, mi-am aprins o țigară.