Domnul Valerică este un bun vânzător. El vinde o imagine imaculată, străjuită de principii puternice, de neclintit, etalon de moralitate și etică. Este atent să nu greșească dar, mai cu seamă, să nu greșească alții. Pentru că este foarte principial, domnul Valerică se ocupă de etichetare. Mai ales a altora. E evident că alții nu sunt principiali, ci dimpotrivă , sunt prea neserioși, zgomotoși, fericiți, aventuroși, depresivi sau sinucigași. Depășesc ostentativ normele principiilor de fier, dar domnul Valerică, cerber al eticii și moralității, strigă tare , ridică indexul, pune la colț. Imaginea imaculată îi dă dreptul să te atenționeze că treci prin situații de viață în care faci un pas mai mult sau mai puțin decât se cade, și astfel, încalci principiile. Domnul Valerică poate fi tolerant cu sine, dar pe tine te va judeca aspru și îți va găsi vini la care tu nici nu te-ai gândit.  Poate că domnul Valerică are o imaginație searbădă, sau o minte sărăcăcioasă pe care, în lipsă de altceva, o umple cu principii. Este o mișcare isteață:  deși are argumente puține, domnul Valerică stă cocoțat pe principiile sale și, cu ochi critic, veghează asupra semenilor, pândind și împărțind în categorii morale și chiar estetice( „nu e frumos ce ai făcut..”). În ciuda imaginii imaculate, domnul Valerică are o nefericire cvasipermanentă și un somn prost; nu se poate odihni bine de grija altora, iar comparația aproape că îl omoară. Trece toată omenirea prin calapodul său și socotelile îi ies prost. Ceilalți sunt greșiți moralicește și doar el, domn Valerică, are cheia tehnică a tuturor ecuațiilor din viața altora. Își mai înmoaie principiile doar când își rezolvă propriile ecuații, dar, ( de înțeles), ce are voie zeul, nu are voie și ateul.

Vă rog să nu îl judecați prea aspru pe domnul Valerică! El este un biet personaj colectiv și noi facem parte din el.