Pentru cei care nu-l cunosc pe Grinch, acesta este un personaj negativ, care fură sărbătoarea Crăciunului.  Îl știu dintr-un film pentru copii care mi-a plăcut foarte mult(mă topesc după happy end). Mai este foarte puțin până la Crăciun, ne propunem să întâmpinăm sărbătoarea cum se cuvine, ne străduim mult și reușim doar să ne tensionăm și să ne transformăm în bombițe nevricoase cu ceasul ticăind. Să fim buni? Ne-am programat pentru asta, dar surpriză! Nu prea ne iese și, dimpotrivă, suntem porniți pe semeni mai mult decât de obicei. Vei vedea dacă privești în jur, fie că ești la muncă, la supermarket sau în trafic, doar oameni apăsați de griji, nervoși, pe poziție de atac. Timpul e scurt, nevoile sunt mari, oră de bilanțuri și mai ales așteptări uriașe. Aștepți să fii fericit, să îți fie fericită familia, să îți fie fericiți prietenii. Experiența ar trebui să te fi învățat deja că fericirea nu e programabilă și vine când vrea ea, fără să te întrebe. Tu poți să fii pregătit să o primești, dar nu o poți obliga să îți calce pragul. Faci eforturi obositoare și Crăciunul te va găsi istovit și nemulțumit că fericirea te ocolește în ciuda pregătirilor tale. Te vei strădui să mimezi fericirea împreună cu alți mimi mai mult sau mai puțin talentați. Vei obosi și mai mult și vei avea sentimentul că ești un infractor emoțional. Mai rău, rațiunea nemiloasă îți spune șoptit că ziua de sărbătoare va trece ca și cum nu ar fi fost, și rutina cotidiană se va întoarce, făcându-ți zilele asemănătoare până la confuzie. Paradoxal, vacanțele și sărbătorile sunt în topul motivelor de stres, tocmai datorită discrepanțelor dintre așteptări și realitate. Poate că Grinch e pe aproape și vrea să ne fure Crăciunul. Nu te speria, nu ești defect; și alții trec prin asta.

Dă-mi voie să îți cresc frustrările; eu nu voi trece prin necazurile de sărbători. Vecinul de deasupra m-a inundat major și mă tem că îmi voi petrece Crăciunul printre saci de ipsos și zugravi. Am așteptări mici anul ăsta: să scap de mirosul de diluanți, de  norii de praf și să îmi împodobesc totuși bradul care așteaptă în plasa lui pe balcon. Adrenalina mea stă la cote mari și îmi dă o stupidă stare de bine. Starea de bine e contagioasă și ai mei reacționează frumos la condițiile de asediu. Suntem pregătiți de sărbătoare și Grinch nu are nici o șansă.