Abstractizarea, regină a minții omenești, mă lasă să pătrund sensuri și să definesc concepte, minunându-mă de simplitatea corectă a raționamentelor. Doar că inteligența mea cu rezonanțe comune își arată adesea limitele și lucruri simple (pentru unii) îmi rămân de neînțeles.
Matematica. Abstracțiune pură. Îmi plac numerele prime, palindromurile, numerele raționale și iraționale, necunoscutele care devin cunoscute. Nu înțeleg infinitul pentru că nu mi-l pot reprezenta, nici arăta cu degetul. Infinitul îmi rupe legăturile cu matematica, iar infinitul plus unu este o nebuloasă încă mai mare. Infinitul meu e filosofic și nicidecum matematic.
Să numeri oi pentru a adormi. Nu înțeleg cum poate funcționa la cineva, poate și pentru că încerc cu încăpățânare și niciodată nu reușesc. Număr mental oi albe trecând printr-o strungăreață într-un țarc negru. Ajung la vreo două sute de oi și întotdeauna vine un moment când oile se bulucesc înnebunite la gura țarcului, pierd șirul numărătorii, mă panichez, arunc un ochi în țarc: țarcul gol, semn că oile mi-au fugit, poate e o gaură în țarc dar nu eu o pun acolo. E momentul când mă enervez de-a binelea și bruma de somn dispare iremediabil.
Nu înțeleg de ce există copii lipsiți de copilărie, care duc poveri mari pe umeri mici. Sunt copii ai unor nepărinți și neoameni și vor crește cu șanse mici de a deveni oameni. Sunt copii nevinovați care vor perpetua păcate concentrate, repetând istorii vechi și urâte.
Nu înțeleg de ce porumbeii pe care îi văd în fața geamului , la ora zece fix, nu au venit , nici azi, nici ieri. Vin cu sutele, pentru că un bătrân uitat de vreme, cu gesturi mici și mișcări îngreunate de artroze vechi și dureroase, la ora zece fix, aruncă doi pumni de mei, de câțiva ani de zile, indiferent de vreme sau anotimp. E tabietul meu de ora zece: să privesc sute de porumbei zburând în jurul unui bătrân artrozic. Nu înțeleg de ce, nici ieri, nici azi, porumbeii nu au venit. Nici ei și nici vreun bătrân uitat de vreme, stricându-mi până la lacrimi tabietul meu de ora zece.
Categorii:Oameni
Foarte frumos! Mi-a făcut cafeau mai gustoasă 🙂 O zi frumoasă!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Multumesc… si ma bucur.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Viata e un paradox,
Inexprimabila-n cuvinte.
Atrasi de gravitatie în jos,
În sus este stiinta…în minte ! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Paradox. Instinct și rațiune. Apolo și Dionisos. Lumină și întuneric. Dihotomie.
Ecce homo!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Absolut ! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ce pot să spun! Sunt talentată! (glumesc; multumesc ca te-ai oprit pe la mine!)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur ai har ! Invarti cuvintele , le sucesti , le imbini , le zapacesti asa de frumos incat m-am indragostit de talentul tau ……..Succes !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Multumesc. Exagerezi( un pic), dar ma bucur mult că îți place. Mi-aș dori să spun că scriu doar pentru mine și placerea mea, dar nu as fi complet sinceră cu mine.
ApreciazăApreciat de 2 persoane