E plină literatura motivațională de învățăminte și reguli clare despre cum să faci pentru a fi fericit. Nu mă pot lăsa mai prejos și vă voi învăța (sunteți norocoși că mă aveți) un algoritm simplu, fără etape și pași de urmat, prin care veți atinge fericirea.
Demersul meu pedagogic pornește simplu de la particular și concret spre general și abstract (ca strategie de învățare).
Prima ninsoare din an. Uiți că nu ești copil și retrăiești primii fulgi de zăpadă mereu ca la prima întâlnire cu iarna. Îți retrăiești basmul și sufletul ți-e ușor. Scoți limba să prinzi fulgii și te uiți în sus să le vezi dansul, aceleași gesturi stupide de fiecare dată, aceeași bucurie de copil. De neînțeles.
Prima zi de vacanță de vară, cu nisip fierbinte și mare albastră. Îți ieși din piele și ești parte din soare, radiezi căldură și lumină. Nu știi ce să faci mai întâi pentru că le-ai face pe toate și ziua nu are decât 24 de ore. Uiți fără regrete lumea din care ai plecat și scoți la iveală eul tău de vacanță, ludic și fără griji. Ai aripi și zbori purtat de briză.
Primii pași ai copilului tău. Sunt pași voinici și încrezători spre tine și spre lume. E semnul primordial de independență a puiului tău și ți-e sufletul tremurând de fericire vag îngrijorată.
Sper că am fost suficient de elocventă în scurta expunere concretă. Ați identificat algoritmul fericirii? Nu? Ciudat… pentru că nici eu… Fericirea asta se poartă ca o doamnă năzuroasă, hârșâită în arta flirtului: apare de nicăieri, îți simte sufletul disponibil, îți arată că există, te farmecă și te seduce și, când să faceți cunoștință mai bine, dispare lăsându-și doar parfumul inconfundabil. Zici că a fost un flirt oarecare și doar după ani îți dai seama că nu a fost așa, ci doamna cu veleități de gheișă nu a fost alta decât Fericirea. Îi evoci amintirea și fiecare nouă evocare aduce cu sine o fărâmă de regret nostalgic. Dacă ai fi știut cine e….
Categorii:Dragoste
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Fericirea autentica, adevarata,
Nu e asemenea unei morgane fata.
Ea când apare, tine viata toata,
Daca o cauti prin Adevarata Poarta !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Personal am o altă perspectivă și nu pot fi de acord cu finalul, dar îmi place foarte mult stilul de scriitură 🙂 O seară frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E foarte posibil sa ai alta perspectiva. Eu am știut că am fost fericită după ce a trecut momentul. Nu prea am recunoscut-o la timpul prezent. Mulțumesc pentru vizită.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
cand dadeam examene – nu stiu de unde – comparam norocul cu un catel fricos pe care tre’ sa il ademenesti bland „Cutu, cutu” ca altminteri dispare…
eu as fi incheiat: „fiecare noua evocare invarte in tine roata vietii… Ai fost si tu un martor ocular, te-au atins marginile acelor adieri…” E doar o varianta. A ta e mai faina ca nu iti da avant, ci liniste.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Norocul…ți-l mai faci și tu singur. Important e să îți vezi șansele.
ApreciazăApreciază
https://wordpress.com/read/feeds/4630512/posts/1735420861
ApreciazăApreciază
A fost ceva în aer..
ApreciazăApreciază
@nick2255
Ce scrii tu este hipism si kabbalism relativ, subiectiv, limitat la aparentele senzoriale,(carnale) de „ochelarii din piele de caprioara”, de „zabala platinata, de „pledul de mohair”, de lokeyul de 35 de kg si de „grajdarii îngrijitori” ai sistemului mondial, care este condus si dirijat din umbra de „omul faradelegii” fara ca masele dresate de zeci de generatii sa constientiseze si sa deosebeasca falsa fericire de masa de autentica fericire a celor iesiti din sistemul omenesc, independenti si liberi, fara credite si datorii fata de sistemul imitator, falsificat de omul ipocrit, tradator, mascat în binefacator si om al pacii însa cu gânduri ascunse de profit, ci doar fata de TATAL lor CEL care le-a dat viata din IUBIRE NECONDITIONATA, SACRIFICATOARE, ATEMPORALA…
O zi buna tuturor !
ApreciazăApreciază
* induse de „ochelarii…”
ApreciazăApreciază