Este o somitate în domeniul lui și nu îl iubește nimeni. Nici el nu iubește pe nimeni pentru că, îți va explica el, oamenii nu merită a fi iubiți; sunt mărginiți, interesați și nerecunoscători. Este de un egoism afișat liber, iar centrul lumii e propria persoană. Are și o soție pe care o apreciază cu onestitate pentru abilitățile ei de organizare. Ce îi organizează? Haine curate și călcate care îl așteaptă pe umeraș în fiecare dimineață, facturile plătite la timp, masă caldă la ore fixe. Îți vine să îl detești, îi treci cu vederea unele mitocănii mizantrope, așa cum se întâmplă de obicei cu somitățile. Nu știu din ce motiv mă place (cred că îi place totuși când îi răspunzi cu propriile lui arme) și sunt printre puținii care sunt la curent cu ideile lui cotidiene. Vă garantez că poate fi foarte amuzant să aflați ce gânduri năstrușnice pot trece printr-un cap luminat, sociopat și misogin. Aș putea să vă povestesc despre dieta cu rodie antioxidantă și detoxifiantă pe care a ținut-o până a leșinat. Aș putea să vă povestesc despre poftele lui de a-și schimba meseria: și-ar dori să pună faianță în băile oamenilor și crede că ar putea trăi fericit cu asta. Sau despre teoria lui cu privire la vârsta potrivită a unei amante( ar putea avea orice vârstă cu excepția perioadei de 35-45 de ani; astea știu ce vor și trebuie să le eviți). Sau poate despre cultivarea roșiilor cherry în jardinierele de pe balcon, din care am fost somată să gust. Ultima idee m-a speriat. I s-a năzărit să caute o mamă surogat și să facă un copil. De ce îi trebuie un copil? Cum de ce? Să îi dea apă peste 20 de ani, când va fi foarte bătrân( nici acum nu e tânăr). Și să îi lase moștenire proprietățile pe care le-a agonisit de-a lungul timpului. M-am gândit că e singurul lucru frumos pe care l-am auzit de la el: e bogat și își poate permite să aranjeze financiar vreo două generații după el. M-am înșelat: se gândea că dacă moare , va fi moștenit de nepoții de soră, care sunt două beizadele puturoase și nerecunoscătoare. Mai bine face el un copil cu o mamă surogat, așa, să le arate el beizadelelor!
Omul ăsta nu pare de pe Pământ.
Categorii:Oameni
Da, sunt (prea) mulți ca el de aceea uneori mă simt de parcă aș trăi pe lună!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Oricum, normalitatea mea e foarte larga. Dar chiar și așa, unii nu intră în ea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu sunt de pe Marte ! 🙂 )))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am bănuit eu ceva!😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Interesant portret. Probabil in realitate individul e insuportabil, dar ai scris atât de frumos incat inteleg ce mare e diferența dintre ce suntem si ce am fi vrut.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă nu ai nimic de împărțit cu el poate fi amuzant.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Știi cum se spune: Mare ți-e grădina!
ApreciazăApreciază
Adevărat!
ApreciazăApreciază
Eu recunosc in portretul facut de tine mai multi oameni decat ti-ai imagina :)))
ApreciazăApreciază
Asta nu e de bine! Imi place să cred că sunt excepții.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am avut un director, îi spuneam „Prințul”. Era absolut blocat în turnul lui de fildeș, inabordabil, și mai presus de omenesc. Apoi a aflat că are cancer…
Noi am aflat abia după ce a murit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tot om, săracul…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Interesant tipul!🤔
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, pare din alte lumi şi totuşi… câţi ca el!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu sunt mulți. Doar că ies in evidență.
ApreciazăApreciază
Avem un prieten, prof.universitar, foarte bun profesional, exigent , temut de studenți, de doctoranti. Acum e foarte în vârstă, dar încă …verde. A avut două soții minunate care i-au suportat aroganța, mofturile dar nu au rezistat la aventurile prea numeroase cu alte femei. A avut ,din câte știm noi, câteva anturaje pe care nu le amesteca:
– mediul universitar, relațiile cu colegi de aceeași gabarit, cu miniștrii care,poate, ar fi băgat mâna în foc pentru probitatea lui morală
– noi, singurii lui prieteni și a dovedit-o adesea a fi cel mai bun prieten al nostru ;are o cultur general uimitoare,are simul umorului,
– lumea aventurilor cu diverse fete (nu-i erau niciodată studente, totdeauna de la altă facultate decât a lui, presupun că din prudență) unele de calitate slabă intelectuală sau fizică , pe care ni le prezenta (când erau trofee mai,,valoroase”) doar nouă.
Mă gândesc că se dăruia , în felul său, fiecărei categorii, cu ce să se simtă bine fiecare, cu excepția nevestelor sale (deși cu a doua și fiica lor și-a petrecut toate concediile )
Încă și acum publică cărți de specialitate, femeile sunt o amintire și suntem în relații de prietenie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am crezut că e un caz special. Văd că mai toți avem cel puțin o cunoștință sărită puțin din schemă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Erata
același,cultură generală,simțul
ApreciazăApreciază