Îți dai seama din prima clipă că ceva e în neregulă cu el. E îmbrăcat corect dar hainele curg alandala pe trupul lui, dând un aer de neglijență. Dacă apuci să vorbești cu el îți vei da seama de ce e un tip tăcut: suferă de o bâlbâială din aceea explozivă de început de propoziție care îi consumă energia și răbdarea, stârnind veselia covorbitorilor. Ghicești un intelect de limită, după puținătatea noțiunilor, gesturilor și acțiunilor independente, precum și după trăsăturile lățite ușor ale faciesului lipsit de riduri de expresie sau după opacitatea privirii. Este tolerat într-un colectiv de muncă, ocupându-se de masaj și, cu corecții minime, își face meseria sârguincios. Asta doar dacă pisica din spatele curții nu a fătat de curând: masajul nu poate rivaliza nicicând cu niște pisoiași proaspeți și cu ochii lipiți. În această situație excepțională, maseurul va fi invariabil în fundul curții, cercetând noutățile și miracolul vieții, iar colectivul de muncă este simultan liniștit și nemulțumit de absența bărbatului cu suflet de copil. Pe fața lui imobilă vei găsi mereu un zâmbet mare, lung de la o ureche la cealaltă : e un zâmbet lipsit de nuanțe, dar chiar și așa, îi luminează obrazul. Dintr-o mulțime de comportamente învățate, maseurul a priceput că zâmbetul deschide uși către oameni și compensează lipsuri, așa , ca ale lui. Așadar, zâmbește cu zâmbetul lui mare și neadecvat când e vesel, trist, flămând sau nervos. Primește la schimb zâmbete și viața îi devine agreabilă, dându-i o spoială de normalitate, cu iz de apartenență la un grup social. O singură dată zâmbetul l-a trădat: a nimerit ca un miel în mijlocul lupilor într-o încăierare între doi huligani. A înghețat de frică și a început să zâmbească. După primul moment de stupoare, huliganii s-au considerat înfruntați fățiș de zâmbetul mare și l-au bătut până la inconștiență. Un timp nu a mai zâmbit, poate și din cauza vânătăilor de pe față sau a buzei cusute. Dar o prăjitură cu multă frișcă, însoțită de un zâmbet fără cuvinte de prisos, a readus lucrurile în matca lor: zâmbetul mare e la locul lui.
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Citind si analizând textul scris de tine, realizez cât de mare diferenta exista între perceptia noastra omeneasca, limitata de simturile primare, si cea a lui Dumnezeu, care nu face diferenta între unii si altii, privindu-i si iubindu-i pe toti cu cu aceiasi egala intensitate a dragostei neconditionate, sacrificatoare, fara prejudecati.
„Caci gândurile Mele nu sânt gândurile voastre si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile fata de pamânt, atât sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gândurile Mele fata de gândurile voastre.” – Isaia 55: 8,9 –
O zi superba, draga ADOLESCENT REBEL !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Greșit. Te-am prins! Căci … „fericiți cei săraci cu duhul”. Adică … maseurul meu, teoretic e avantajat.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu înteleg expresia: „Te-am prins !” Cu ce m-ai prins ? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🤔🤔😊
ApreciazăApreciază
Am rămas şi eu cu un zâmbet larg la final. Sper că-s huligani prin zonă…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Că nu-s!
ApreciazăApreciază
O prăjitură bună îți poate imbunătăți viața.
ApreciazăApreciază
Da, şi o prăjitură. Şi un text bun, şi un zâmbet sincer.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-am fâstâcit. Nu știu ce să zic! Ești tu o dulce!
ApreciazăApreciază
Puterea unui zambet, spun eu, chiar daca se intampla uneori sa intalnesti oameni prea mici la suflet ca sa mai incapa in el si un zambet.
Un zambet si de la mine 🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru zâmbet! Mi-a îndulcit cafeaua de dimineață.
ApreciazăApreciază
Fără a fi rău, sper, fiecare sat are nebunul lui. Sinel era fratele mamei lui taică-meu de-a doilea. Nu-i dădeai mai mult de 18 ani până nu te apropiai și vedeai lucrarea timpului. Deși părăsit de înger, cu o conștiință redusă la cea a unui animal de casă, și-a dus zilele până la fabuloasa vârstă de 88 de ani și ar mai fi trăit dacă nu ar fi fost aruncat din tren de niște tineri teribiliști și mai idioți ca el.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu merită nimeni asemenea soartă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De ce? El era cel mai fericit om pe care l-am cunoscut vreodată, dar și el, așa cu sinapsele încâlcite, a făcut boala oamenilor normali, demența, care pentru el era o revenire la normalitate. Ca om normal a avut un prim și ultim contact cu realitatea care i-a fost fatal.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ești grozav! Tu si punctele tale de vedere!
ApreciazăApreciază
Sincer, oamenii aceștia sunt preferații mei! Simpli și permanent fericiți. Cu toții avem tare multe de dăruit, dar ei îmi dau senzația că au găsit cheia care descuie laaarg porțile inimii, astfel încât pot să se dăruiască pe de-a-ntregul, fără a obosi vreodată de a se pune în slujba celorlalți. Merită cu prisosință un articol!
Numai bine! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Și eu îi iubesc; dar cu o strângere de inimă. Au viață complicată pentru că semenii lor le-o fac așa.
ApreciazăApreciază
Nice…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acum intreb si eu, defapt cine era mai retardat mintal? Tipul cu zambetul cat universul sau multi din semenii lui cu un IQ mai dezvoltat, dar incapabili sa-l foloseasca coerent. Un om care foloseste violenta, in orice context, altul decat autoapararea, este un retardat sau un om normal?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Răutatea gratuită nu cred că are legatură cu IQ. Diferențe sunt doar la modul de elaborare a răutăților, pornind de la gesturi brute până la gesturi elaborate, cu ricoșeu, de nici nu știi ce te-a lovit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană