O prietenă bună, intelectuală savuroasă și prea puțin conservatoare, m-a convocat urgent, fără putință de refuz, să degustăm un veritabil rom jamaican, cu ocazia lipsei soțului ei din domiciliul conjugal , plecat, se pare, să îmbine prin lume afaceri și plăceri. Sunt o consumatoare ocazională de alcool, dar prietena mea era cam necăjită și mi-am zis că, pe altarul prieteniei, merită să încerc și romul ( pe care nu am avut curiozitatea să îl gust până acum, dar îl asociez boem cu vase de pirați, marinari cu petice negre pe ochi, mineri înnegriți de cărbuni la sfârșitul unei zile de muncă). Mi-am găsit prietena mofluză și pusă pe divorțuri, cu butelcuța de rom în față si două păhărele, mici și ele. Mi-am zis că n-o să fie mare lucru și că într-un sfert de ceas vom găta sticluța aceea meschin de mică, după care pot să îmi văd de viață. Primul păhărel. A alunecat greu pe gât, mi-a ars mucoasele, am simțit că am esofag și stomac. Gustul nu mi-a plăcut ci mi-a sugerat ceva între insecticid și detergent de rufe, cu multe grade. Am fost apostrofată că sunt ignorantă în ceea ce privește gusturile adevărate și am fost muștruluită ca la al doilea pahar să fiu mai atentă la gama de senzații gustative și olfactive. Spre rușinea mea am simțit la fel de ignorant insecticid alunecând prin esofag, la care s-a adăugat o sublimă incandescență: simțeam dogoare izvorând din mine și mă minunam cum nu se topesc obiectele din preajma mea. Al treilea pahar a venit cu iluminarea: informații stătute și prăfuite s-au activat miraculos și m-am trezit că sunt deșteaptă, enciclopedică și amuzantă. Vorbeam în fraze lungi , cu intonație oratorică și buze clocotind de fierbințeala gradelor de alcool, imaginându- mi că port un dialog cu prietena mea. Și ea vorbea, stacojie și fierbinte, probabil despre lucruri istețe și amuzante, judecând după hohotele de râs ce ocupau o parte din conversație. Dialogul nostru nu avea rigori și de aceea semăna mult cu două monologuri simultane. Curios cum Jack Sparrow, împăratul Japoniei, Che Guevarra și sistemul de sănătate românesc încăpeau fără fasoane în aceeași frază. Probabil e un atuu al stării de inteligență sublimă. Seara s-a terminat abrupt, odată cu sticluța meschină, și a fost urmată de un somn greu și fără vise, urmatâ de o dimineață cu adevărat dificilă: un cap mare spre uriaș, care, în ciuda mărimii lui, era complet lipsit de orice urmă de activitate intelectuală. Risipa de deșteptăciune potențată de rom  e urmată probabil de refacerea rezervelor. Și până atunci… vid intelectual.