Nu este un secret pentru nimeni că sănătatea este scumpă; ideal ar fi să nu te îmbolnăvești niciodată. Dacă totuși ți se întâmplă ar fi bine să îți păstrezi rezerve de energie și răbdare pentru a alerga după hârtii, între medici de familie, specialiști, instituții. Sistemul de sănătate scârțâie din toate articulațiile care nu se îmbină prea bine. Presa ne ține la curent cu grozăvii de tot felul, prezentându-ne locuri mizere și diavoli în halate albe, pacienți nedreptățiți, decese care nu ar trebui să se întâmple. Nu e de mirare că pacientul vine la spital ca la război, interesat de un potențial malpraxis, de corecția atitudinii personalului medical sau de lipsurile curente.
Dar, dragă pacientule, nu uita că mergi la spital pentru sănătatea ta și că acolo sunt oameni care chiar vor să te ajute. Încearcă să le arăți respect și vei constata ( poate uimit) că ți se va acorda respect. Încearcă să nu mai fluturi sintagma ” plătesc asigurare”, deoarece ( poate nu știi), asigurarea ta nu acoperă mai nimic din procedurile de care ai parte. Nu mai spune că în România e foarte rău, pentru că în alte țări e posibil să nu ajungi decât la proceduri bazale și de urgențe ( plătești o asigurare uriașă să poți profita de acte medicale care în România sunt cuprinse în asigurarea medicală obișnuită).
Și te rog, dacă ajungi într-o terapie intensivă, nu îmi spune: ” șefa, dă- mi și mie niște apă”, pentru că mă enervează. Sunt „șefă” peste terapia durerii, ” șefa confortului” tău, „șefa” supraviețuirii tale în ciuda sincopelor tale. Poate că sunt meteorică în viața ta, dar poate că datorită mie ai o viață încă. Am fost acolo, pentru tine, să îți dreg bradicardia severă cu hipotensiune, am știut să manevrez pentru tine atropine și efedrine, adrenaline. Au fost și alții lângă tine, te-au primenit și spălat, pentru că ai vărsat și ți s-au relaxat sfincterele din cauza hipotensiunii. Nu ne e ușor și ne strâng dureros coronarele pentru tine și alții ca tine. Încearcă să nu mă înveți ce am de făcut, îti garantez că știu ce fac. Dacă te consideri atât de priceput nu înțeleg de ce ai mai venit la spital. Ai dreptate, este meseria mea și îmi place, dar nu te strădui să îmi regret alegerile. Așadar, dacă e patru dimineața și ești într-o terapie intensivă, nu mă apela „șefa”!, pentru că mă enervează. Și…încă ceva.. nu confunda serviciile medicale cu room-service- ul.
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Perfect adevărat, mă simt nevoit să îţi dau dreptate, dar nu vorbești de vreo naţie de germani, nu, de românii noștri, de anumiţi medici care își abandonează ultimul gram de demnitate pentru un căcat de plic. Cum ai vrea să vorbească unul care a dat șpagă și te-a cumpărat cu tot cu lipsa ta de orgoliu, demnitate, caracter, ce vrei tu. Pentru mine medicii sunt armata de îngeri a lui Dumnezeu, trimisă pe pământ pentru noi ăștia suferinzi, am mai spus asta, dar o mai repet. Nu trăiesc în lumea virtuală, ci asta reală, unde eu de mai bine de 16 ani merg la medic decât cu un S.I.P, atât. Asta înseamnă normalitatea care ne lipsește. Repet ai scris civilizat cum ar trebui să meargă lucrurile, cum să te strige ‘șefa’ un ţărănoi, dar când plătește cu plicul crede că poate șterge cu tine pe jos. Bun subiectul, aici ai apăsat pe un buton, spui ce dorești și apoi vine cineva.
Sunt foarte mulţi medici români, toţi buni, cu mentalitatea de aici, se antrenează pentru asta, altfel nu se poate. Și încă ceva și îmi văd de treabă, sigur te poate apela și un idiot, doi, cu ‘șefa’ fără să îţi ofere vreun plic, de ce, pentru că în mare parte suntem needucaţi. Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Ai sintetizat foarte bine: normalitatea e cea care lipsește. Eu îți mulțumesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dintotdeauna am iubit, admirat, stimat si respectat cadrele medicale si profesorii, chiar daca nu mi-am dorit niciodata sa ajung pe mâinile lor iar scoala am detestat-o.
Majoritatea din cei ce au absolvit medicina în Romania, aici sunt foarte apreciati, deoarece înafara de profesionalismul si experienta dobândita pe parcurs, se implica cu Sufletul, iar acest dar este un specific, caracter si mostenire genetica indestructibila.
Asigurarile de sanatate si aici sunt asemanatoare, însa serviciile medicale sunt ireprosabile, iar guvernul francez (înca) supervizeaza deontologia bransei.
Anul trecut am trecut printr-o operatie chirurgicala, într-o clinica privata din Strasbourg, fiind operat de un medic chirurg român, caruia îi sunt si-i voi ramâne recunoscator toata viata pentru profesionalismul si modul amical cu care m-a tratat.
Am fost internat dimineata, iar seara mi-a appelat un taxi (platit de asigurare) care m-a dus la domiciliu.
Cinste voua, tuturor celor ce va desfasurati activitatea cu iubire neconditionata si implicare sufleteasca !
Sa fii iubita si fericita, docteur adolescentrebela !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu sunt medic; am o experiență mare de asistent medical ATI, care m-a învățat multe: ca nu e greu să mori, că lucrul în echipă face minuni, că boala nu alege, că pacientul are resursele lui proprii, că uneori tonul face muzica și în medicină. Am învățat de asemenea să beau doi litri de cafea, să înjur minunat, să mănânc în picioare și să temporizez nevoia de toaletă. M-am ales cu prieteni foarte buni, doctori, asistenți, infirmiere și brancardieri, cu care am mâncat de multe ori din același blid. O meserie care mi-a plăcut mult și, sunt convinsă, care mi-a scurtat și viața mult.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Frumusetea, farmecul si fericirea absoluta, adevarata, consta tocmai în acest act al daruirii sinelui, sacrificând darul (zestrea) ‘mostenire genetica’ primita de la Dumnezeu prin parintii nostri biologici, acest „har” sublim pentru care a platit EL ÎNSUSI, prin Jertfa Fiului omului, aceasta paradoxala si neînteleasa de religiile lumii, metafora întrupata a IUBIRII ABSOLUTE a Marelui Arhitect si Ziditor al universului perceptibil & imperceptibil în care omul facut dupa chipul ‘LOR’ îsi desfasoara activitatea relativa, efemera, invperfecta si imprevizibila, în care singura certitudine absoluta a celor nascuti în pacat (pentru cei nemetamorfozati de nasterea a doua din apa si Spirit) este moartea a doua, cea a Sufletului…
ApreciazăApreciază
O vorbă din „sistem”: dacă Dumnezeu nu vrea, nici doctorul nu te poate ucide.😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 ))) P’asta n-o stiam ! E tare…adevarata !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Adevarul este ca la noi normalitatea se vede altfel. Pentru multi ea e doar ideea ca orice om are un pret si atunci scot nenorocitul ala de plic care le lasa senzatia ca se pot comporta ca un vechil pe ogor, Ca unii oameni chiar au un pret, e alta poveste. Padurea fara uscaturi exista doar in basme. Dar de aici pana la a eticheta o intreaga categorie sociala (si nu vorbesc doar de medici si asistente, indiferent unde isi fac munca, si majoritatea o fac bine cu profesionalism, uitand pentru ore bune de propriile probleme) este nedrept. Ne-am obosnuit sa dam vina pe sistem, care are hibele lui, multe si uneori(aproape) imposibil de remediat, uitand ca fara ajutorul nostru tacit, sistemul nu ar avea nici o sansa. Dar cei care iau decizii in numele celor multi o fac dupa bunul lor plac pentru ca cei multi se multumesc doar sa se revolte in soapta, pe la colturi, fara sa spuna tare si raspicat, cu argumente, ce nu merge sau ce merge bine. Bunica avea o vorba, copilul mic pana nu tipa nu primeste țâță. Noi uitam ca acest copil suntem toti, nu zece, douazeci, doua sute,si ca a arata cu degetul pe unul sau altul, nu e o solutie
Guvernantii nostri, cred ca l-au studiat intens pe Machiaveli si al lui divide et impera, media vaneaza si amplifica orice greseala, cat de mica, inoculand ideea ca totul e putred in Romania, indiferent de mediul in care gasesc asa zise stiri pentru prima pagina, iar noi tacem si continuam sa ne facem meseria cum putem mai bine, tanjind de dorul copiilor care ne pleaca sa faca aiurea meseria pe care o facem noi aici, pentru ca s-au saturat de inertia in care ne zbatem inutil. Sunt tineri si nu mai vor sa se trezeasca in fiecare dimineata cautand o urma de speranta in mai bine, vor sa apuce speranta asta cu amandoua mainile si atunci isi iau viata in maini si pleaca acolo unde sunt respectati pentru ce au invatat sa faca aici, nu aiurea.
Da, sunt cadre medicale plictisite si avide de bani, nu putem nega, asa cum sunt si pacienti care isi ascund sub o masca de aroganta greu de suportat lipsa celor sapte ani de acasa, ajutati si de averi facute nu conteaza cum. Sunt, si trebuie sa recunoastem asta, sa le aratam adevarata fata, dar ma intreb, oare e de ajuns?
Gata, tac, uneori uit sa ma opresc. De fapt ce am intentionat a fost doar sa te intreb daca se poate sa iti dau o imbratisare virtuala, pentru tot ce ai spus in articolul tau.
Zi frumoasa si linistita, rebelo, fara apelative nedorite. Oricum, cel care le-a folosit, nu va intelege niciodata ce te-a deranjat.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Îți mulțumesc. Spui lucrurile mult mai bine decât aș putea eu să le spun. Adevărul este că m-am codit să scriu despre asta pentru că este un subiect anticurent. Iar la televizor, cea mai largă sursă de informare, văd că omul bolnav moare și nu se uită nimeni cum moare. Ori eu știu prea bine ce desfășurare de forțe e la patul pacientului critic, inclusiv forțe financiare. Despre asta nu este informată populația.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
SunTe lucruri care trebuiesc spuse, un fel de anticurent la anticurent. Știu, toată lumea se pricepe la fotbal și medicina și își dau cu părerea uitând un lucru care mie mi se pare de bun simt: cum se vad lucrurile din interior, cum percep cei direct implicați în lupta cu boala modul în care a evoluat medicina în ultimii ani în Romania ( dacă a evoluat, si nu mă refer aici la cele mai noi realizări în domeniu, pe care oricat li s-ar părea de curios unora, cei din sistem chiar le cunosc și se zbat sa le poată aplica)ci la lucruri mai prozaice și care nu necesita decat putina bunăvoința de ambele parti ale baricadei. Noi sa constientizam ca fiecare dintre cei care ni se adresează este cu adevărat bolnav ( ca modul în care își percepe el suferință diferă de cel în care o vedem noi este altceva), iar ei sa înțeleagă ca noi trebuie sa răspundem la nevoile tuturor celor care ni se adresează, fiecare dintre ei convins ca suferință lui este mai acuta decât a celuilalt, trebuie sa triem și sa ierarhizam, sa tratam zâmbind o durere de cap chiar dacă simțim ca propriul nostru cap explodeaza, sa rezolvam totul ca și cum am fi Dumnezeu pe pământ.
În finaloc, și unii și ceilalți nu ne dorim decât puțin respect. Reciproc dacă se poate.
Zi frumoasă sa ai! ( ATI? Cum reziști? )
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt convinsă că lucrurile se vor schimba în bine. Cănd m-am angajat eu erau 2 tensiometre și un pulsoximetru care arăta ce voia el, ca aparatură medicală de reanimare. Aveam și un ventilator care ocupa jumătate de salon. Au trecut 25 de ani și e altă lume deja. Și patologia s-a schimbat mult: sunt multe persoane vărstnice cu patologie cardiacă, neurologică etc compensată bine. Deci trendul ar fi bun. Pe de altă parte , când am fost pacient, am simțit ce împiedicat merge treaba, dar e vorba mai mult de probleme de organizare, administrative. Actul medical în sine a fost ireproșabil. Oamenii, la fel.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ești asistent de ATI? Ai putea scrie mai multă poveste decât tipa cu Harry Potter.
Doar că oamenii se dau în vânt după vrăji făcute de vrăjitori, alea făcute de oameni intră la normalități.
ApreciazăApreciază
Cred că îmi dai prea mult credit ( pentru care îți mulțumesc). Adevărul e ca m-am gândit să scriu despre picanteriile din spital, dar îmi pierd repede interesul pentru acțiuni de durată.
ApreciazăApreciază
Exact, vorbesc ca un om aflat in diferite etape ale vietii de ambele parti ale baricadei.
Impiedicat e cuvantul potrivit 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană