Proza scurta

Martie. Femei. Babe

Tanti Matilda este oaia neagră și bătrână a unei familii în care oile sunt oricum cenușii. Dar tanti Matilda este oaia neagră smoală, singură cuc în apartamentul ei mare, pentru că nimeni nu îndrăznește să îi țină de urât mai mult de câteva ore. Pentru că tanti Matilda este o bătrânică de 40 de kilograme, toată o piele zbârcită, de o răutate onestă și pură, canalizându-și forțele precare să împrăștie venin în stânga și în dreapta. Uneori mă sună să mă cheme pentru vreo urgență închipuită ( stăm în același cartier), cum ar fi să îi mut un fotoliu mai aproape de fereastră sau să îi fac rost de niște medicamente, pe care le găsește la orice farmacie. M-am gândit mereu că inventează motive pentru a avea puțină companie, pe care o exploatează în manieră proprie, făcându-mă albie de porci. În mod pervers și de neînțeles, îmi place tanti Matilda pentru tensiunea electrostatică pe care o împrăștie în jurul său sau pentru abilitatea de a-ți zgândărî defectele cu voce tare. Pentru Matilda oamenii se împart în nevolnici și nerozi, iar eu nu fac excepție, sunt pe rând sau concomitent nevolnică sau neroadă. Când am văzut că am 16 apeluri de la tanti Matilda am fost convinsă că e vorba de o nouă urgență și cu inima îndoită am sunat-o să aflu ce mi-a mai pregătit soarta. Am fost certată aspru (tu dormi și eu mor), și apoi cu un ton blajin și necunoscut, m-a rugat să vin urgent la ea ( da; are o problemă). Aflu că a gătit special pentru mine și că mi-a făcut și prăjituri. Mărturisesc că m-am speriat, tanti Matilda nu face nimic pentru nimeni, poate chiar moare. Am ajuns în mare grabă și găsesc o Matildă mai vie ca niciodată, în halat de baie și ochelari. M-a așezat pe un scaun, a dispărut în dormitor de unde s-a întors îmbrăcată cu o fustă înflorată în tonuri portocalii și o bluză albă, moale. Și-a ridicat o sprânceană a întrebare și am înțeles că îmi cerea părerea. I-am spus că mie îmi place, arată ca o babă hipioată, dar că restul lumii nu e așa de deschisă ca mine. A dispărut și a reapărut într-o rochită crem cu croială clasică: da, i-am zis, asta e foarte potrivită pentru toată lumea. Tanti Matilda și-a ridicat puțin și părul, l-a strâns în coc, mi-a cerut iarăși părerea. Am întrebat-o râzând dacă și-a găsit vreun drăguț. Nu, evident, cum pot fi atât de neroadă, sunt hainele de înmormântare și să nu las pe nevolnici s-o îmbrace altfel; și poate din smacurile alea ale mele, alea de femeie ușoară, i-oi da un pic pe obraji când o muri, că nu îi place culoarea de mort. Îi atrag atenția că e afurisită și drăcoasă, îmi răspunde că e afurisită doar cu oamenii pe care îi iubește, cu ceilalți nu e afurisită, nu e în niciun fel. Consider împăcată că tocmai mi-a făcut o declarație de dragoste;  mă invită la masă, a gătit pentru mine: bame. Mănânc orice, mai puțin bame, care mă îngrețoșează de cum le văd. Mi-e frică să nu dezamăgesc afurisita de babă care, totuși, a gătit pentru mine, iau vreo două guri, spun săru’mâna pentru masă, sub ochii smoliți și crunți ai Matildei. Plec cu stomacul greu și cu inima mândră că tanti Matilda m-a considerat demnă de a-i alege hainele de înmormântare și brusc, cu acuratețe, îmi amintesc că i-am spus când ne-am văzut ultima oară că nu aș mânca bame nici dacă m-ai omorî. Tanti Matilda s-a străduit pentru mine să îmi facă o răutate elaborată: îi apreciez efortul și îmi rumeg onorată certitudinea că mă iubește.

Categorii:Proza scurta

18 răspunsuri »

  1. Admirabile „babele astea”, dar lasa ca are ea primavara ac de cojoacele lor ! 🙂 Totusi „tanti Matilda” are ea farmecul ei, oricât ar parea de rautacioasa si incisiva.
    Undeva în intunericul din Sufletul ei, cred ca mai exista o scânteie de iubire autentica, însa trebuie stimulata sa o scoata în evidebta, iar tu esti singura în masura sa o intelegi sa o ajuti, sa contribui la dezbracarea acestor „cojoacebabesti”, iar daca sentimentul de iubire si empatie te caracterizeaza, o vei tolera si accepta cu toate capriciile, iesirile si limbutia ei bizara ! 🙂
    O seara faina, draga adolescentarebela !

    Apreciat de 2 persoane

  2. Uneori,cand sunt nostalgica sau frustrata sau doar mi-e dor de inocenta ta scandaloasa,iti citesc blogul. Si,cumva,faci ca totul sa devina mai…respirabil. Ma bucur mult ca faci asta . Dar nu te amagi si nu te irosi. Simte doar cum iti incalzesti si incordezi ”muschii” pentru ca e limpede ca poti mai mult. Asa,lejer !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu