Bunul mers al unei instituții depinde de felul în care se realizează comunicarea formală, pe verticală, între diferite categorii ierarhice și comunicarea pe orizontală, între angajații de pe aceeași linie ierarhică. Comunicarea formală e necesară și…anostă.  Sarea și piperul vieții dintr-o instituție sunt date de comunicarea informală, care își găsește permanent căi deschise de comunicare, vectori destoinici, feedback de calitate. Dacă apari în birou și discuția animată încetează brusc, toți ochii sunt îndreptați spre tine și apoi se ridică la unison în tavan sau se coboară în hârtii, nu înseamnă neapărat că ți-ai luat bluza pe dos sau că ai pantofii de culori diferite. Înseamnă că ești o bulă de interes colectiv și subiect al comunicării informale. De cele mai multe ori există o situație concretă pe care vreo fâșneață (feminină sau masculină) o interpretează, doar așa, ca exercițiu intelectual de încălzire, la cafeaua de dimineată, sub semnul discreției absolute. Informația strict secretă va circula doar către alți doi-trei colegi foarte discreți, fiecare având un mic aport creativ și picant. Informația se rostogolește bezmetic, crescând ca un bulgăre de zăpadă, ajungând într-un final și la tine, atunci când unul din colegi, pocnind de preaplinul informațional, varsă totul într-un șuvoi de noutăți. Este ocazia perfectă pentru a afla unde ai mâncat aseară, cât ai cheltuit, cu cine ai plecat și în ce scop. Ar fi păcat să te opui (cine se scuză se acuză) sau să te necăjești că ești subiect de bârfă, deoarece studiile arată că cei care bârfesc sunt mai sănătoși. Cu alte cuvinte, dacă vrei să muncești într-un mediu sănătos, lasă informația să circule! Nici nu te amăgi! Celebritatea a fost mereu trecătoare și mâine nu vei mai fi tu prim solist.  Și deși ceea ce vă voi spune acum nu mă onorează, vă mărturisesc (foarte confidențial) că aroma cafelei de dimineață nu e aceeași fără un condiment de calitate alături.