Am cunoscut odată o fată care dansa pe mese. Mă doare amintindu-mi cât de dragă mi-a fost. Mi-am dat seama chiar azi că nu mai am nici un semn de la ea, deși mult timp am păstrat legăturile de suflet. Era o fată aproape banală: spălăcit- blonzie, cu trup subțire și membre lungi. Mi-o amintesc exersând cu o candoare copilărească frivolități de femeie trecută și…dansând pe mese. De ce mi-a fost dragă? Datorită talentelor ei de fată care dansa pe mese. Avea talentul de a avea lumea la picioare, iar lumea ei era frumoasă și plină de culoare. Avea talentul de a visa cu ochii larg deschiși, țesând întruna povești de dragoste și de succes; îi plăceau finalurile fericite. Putea să atingă cu degetele cerul și să modeleze din ghemotoace de nori eurasii, africi și australii, cămile și balene. Chiar și pe Pan între nimfe și trestii. Îi putea auzi naiul cântând pentru ea. Putea să cadă și să se ridice râzând, putea să plutească pe valuri și vânturi. Avea talentul să semene izbitor cu companionul ei patruped, două haimanale flower-power, aurii amândoi, adulmecând împreună aerul vieții. Un singur defect: se micșora odată cu trecerea timpului. Și s-a făcut mică, mică, până nu am mai văzut-o deloc. Fugea de scurgerea clipelor și își găsise adăpost în ventriculul meu stâng, de unde arunca uneori semnale de s.o.s. Le arunca în aortă, cu disperarea paroxistică a unei tahicardii, mesaje scurte cu aromă de bucurie nealterată și de inconștiențe tinerești. Odată mi-a trimis, din ghemotoace de nori, o alaskă franjurată rău. Dar eu nu m-am priceput să îi înțeleg semnalele, iar ea tace în vremea din urmă, poate rănită în amorul propriu sau poate zăcând în letargia finală. Dacă o zăriți cumva, amintiți-i de mine.
Categorii:Dragoste, Oameni, Proza scurta
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Să sperăm totuşi că pofta ei de viaţă şi bucuria vor ieşi din nou la lumină.
ApreciazăApreciază
Optimismul tău e contagios.
ApreciazăApreciază
Mă bucur! 😉
ApreciazăApreciază
Daca o vad iti spun. Pana atunci mai bine iti spun eu decat sa afli de la altii: adesea dansez pe mese…
ApreciazăApreciază
Tu erai…
ApreciazăApreciază
Da, mi-au spus ca ma cauti…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi s-a spus să te caut, nu să te găsesc.
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciază
mese…de bucatarie ! 🙂
ApreciazăApreciază
Mesele de bucătărie sunt perfecte!
ApreciazăApreciază
Daca au picioare zdravene ! 🙂
ApreciazăApreciază
Nu poate fi nimic altceva aici decât o poezie. Eu, unul, asta căutam și asta am găsit aici.De-ar apărea și fata care dansa pe mese…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă e ceva poezie, eu nu mă simt vinovată de asta. Cred că responsabilă e fata care dansează pe mese.🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu cred că fata ta s-a întâlnit cu un personaj pe care eu l-am cunoscut cu mult timp in urmă. Acesta sărea peste turnicheții de la metrou, ca să ajungă la timp la antrenamentele de volei și arte marțiale; apoi bătea parcurile, căutând miros de iarbă proaspăt tunsă pentru a citi liniștit o carte. Acum ei doi stau probabil la o șuetă, lângă lac :).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merita un partener pe măsură!
ApreciazăApreciază
Se joaca undeva cu norii incercand sa descopere continente. Si uneori mai danseaza pe mese, fara sa uite ce bine i-a fost in ventricolul tau stang. Atat de bine, incat si-a dat seama ca SOS-urile nu-si mai au rost. Te va astepta intr-o zi pe o masa, leganandu-si piciorul intr-un ritm doar de ea stiut, in timp ce iti va intinde un nor in forma de floare sau de inima sau orice contur ii va da gandul tau atunci. Si tu ii vei zambi si totul va fi la fel, plecari si veniri, ca o primavara ce se intoarce iar si iar, la fel de frumoasa, la fel de frivola.
Noapte linistita!
ApreciazăApreciat de 1 persoană