Mă joc uneori imaginându-mi că, undeva în lumea mare, există o persoană care face aceleași gesturi, visează același vis sau are aceleași idealuri ca mine. Poate că e sufletul meu geamăn, cu care aș putea vorbi fără cuvinte; i-aș simți fricile și bucuria, mi-ar cunoaște indecențele și rușinea. Dar cel mai probabil (și asta nu mă deranjează deloc), sufletul geamăn, oglindă perfectă a sufletului meu, nu există, iar eu mă mulțumesc (cu modestie), să fiu unică și irepetabilă. Perechea de lângă mine, cea cu care îmi împart traiul, deși nu e sufletul geamăn la care îmi place să gândesc, îmi știe gândurile și fricile, idealurile și năzuințele. Nu există nici un secret, ci doar disponibilitate de a-l asculta cu inima pe celălalt.
Într-o mulțime de oameni singuri (din jurul meu), sufletele pereche nu se prea întâlnesc. Sunt oameni realizați, inteligenți, disponibili, cu dificultăți mari de a se implica într-o relație de lungă durată. Sunt persoane raționale și foarte bine organizate; calitate și defect, pentru că, nicicând dragostea nu a fost programabilă. În așteptarea sufletului geamăn, pereche perfectă, etalonată în criterii cuantificabile, dragostea nu poate apărea. Poate o breșă în rigurozitatea organizării ar putea fi antidotul singurătății, lăsând mai apoi ca traiul comun să cizeleze perechi perfecte.
Am cunoscut doi septuagenari proaspăt căsătoriți. S-au cunoscut la cimitir, cu colivele pentru soții anteriori, în așteptarea preotului. Se țin de mână și strălucesc, bătrâni, albi și zbârciți. De ce s-au luat? Pentru că sunt fericiți. Va fi o căsnicie bună? Nu știu, vor vedea.
Lucrurile sunt mai simple decât par.
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Așa e! Lucrurile sunt simple. Tare frumos ai pus cuvintele pe sufletul meu 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mă bucur!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Acum fiecare om are ideile lui proprii despre căsătorie, chiar și în interiorul aceluiași cuplu.
Și n-a explodat coliva, nu i-a prins nicio mână de gleznă, nimic?
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Se pare că viii rămân cu viii.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, se pare că așa este, deși faptul nu e întotdeauna un noroc.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mai bine mai tarziu decat niciodata. Dar trist mi se pare ca, foarte probabil, unul din ei va trebui sa tina in maini doua colive intr-o zi…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sigur că se va intâmpla…până la urmă, și o colivă. Dar până atunci….
ApreciazăApreciază
Asa este.☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adolescent, in primul rand ca suflet pereche nu inseamna suflet geaman. Sufletul pereche nu are aceleasi visuri, aceleasi teluri, nici macar nu-ti seamana. Sufletul pereche te completeaza, dar mai ales sufletul pereche este locul unde simti ca alaturi de el esti cea mai buna varianta a ta.
De ce atat de greu?
Tu ai spus. Felul in care ne alegem prioritatile.
Nu exista iubire, nu exista suflet pereche atunci cand prioritatile tale sunt altele.
Se stie ca nu poti face doua lucruri in acelasi timp.
Sau nu le poti face bine.
Cat timp prioritatile noastre in viata sunt cele materiale, ar fi absurd sa avem pretentia si unei fericiri sufletesti.
Daca profesia, succesul material este prioritar, trebuie sa-ti asumi asta.
Da, cei doi batrani sunt fericiti. Pentru ei nu mai exista alte prioritati. Nu-si mai doresc….sa aiva. Vor doar sa se simta iubiti in ceea ce le-a ramas din viata.
Este o alegere.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ai dreptate. Contează cum facem alegerile.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Datorita enormei diferente între perceptia sentimentului IUBIRII la care îsi raporteaza existenta barbatul si femeia, în aceasta dimensiune a celor cinci simturi primare relative, limitate spatio-temporal, incerte si imprevizibile, întâlnirea „sufletelor pereche” este o utopie pe care, omul rational-sentimental, nascut din femeie nu o poate atinge decât prin IUBIREA ABSOLUTA neconditionata, sacrificatoare, fara prejudecati prin ‘moartea’ sinelui egoist, prin abandonul integral al perceptiei relative, false, imitatie a existentei reale, obiective, mostenite si transmise genetic, din generatie în generatie, înca de la începutul constientizarii sinelui. Singura SOLUTIE este o noua întelegere, o noua perceptie, o revolutionare a sinelui prin întelepciunea elevata, revelatia divina a Întelepciunii Absolute a lui Dumnezeu, iar aceasta nu tine de IQ-ul si /sau voia vreunui om ci de harul oferit de Dumnezeu inimilor curatate, si sfintite de ADEVARUL ABSOLUT prin credinta (încrederea neclintita) în Cüvântul Lui Dumnezeu…
O duminica sublima, draga ‘rebela !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Viata este atât de plina de surprize si de relativa încât nu cred, numai in realității. Teoria ne omoară,dar e necesara, asa de dragul artei. Sigur iluziile si visurile sunt de stricta necesitate. Iar speranța este un sentiment. Cu sufletul gol, etalam fericire. asa-i omul. 🙂
„Lebede” si domni se găsesc tot mai greu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adevărat. Viața e plină de surprize, aducând momente care ne răstoarnă teoriile.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Până şi cea mai verificată încredere poate fi anulată de un sigur gest.” Mircea Eliade, ”Maitreyi”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi ce frumoase sunt multe lucruri în simplitatea lor!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
excelentă concluzie, un text fermecător și, oare, ți-am vreodată cât de interesante-s desenele cu care ilustrezi postările?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc. Mă bucur că îți plac. Fiică-mea mi le face cu simț de răspundere.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Responsabilă, nevoie mare, draga de ea 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană