Aniversa împlinirea a 50 de ani. În cel mai rău caz, ghinionist cum e, ar fi în stare să trăiască o sută de ani, ceea ce ar putea însemna că ajunsese la jumătatea vieții. Hai, că a fost greu, dar, slavă Domnului, au trecut 50 de ani: jumătatea mai grea. De acum ar putea intra pe pilot automat și să aștepte singurul eveniment fericit, fie că ar fi un infarct, un anevrism sau o embolie. S-ar mulțumi și cu o leucemie, deși nu e alegerea perfectă. Până atunci trebuie să supraviețuiască zilei de naștere și celor două-trei rude care se simt obligate să îl viziteze, aducându-și fiecare cele două fețe pe care le cunoaște bine: mai întâi vor etala fața ipocrit-fermecătoare, cu zâmbete silite și cuvântări vesele și fericite. Dar el știe prea bine că dedesubt e fața adevărată, cea a animalului de pradă ce stă la pândă, în așteptarea atacului. Îi vor pândi ezitările și umbrele de tristețe, îi vor citi luminile stinse din ochi, vor ghici urme de lacrimi în ridurile adânci. Și se vor bucura cu o bucurie greu de disimulat că nu sunt în locul lui. Iar el îi va disprețui cu fața lui cea adevărată: nu ar trebui să se supere pentru că îi va disprețui cum se disprețuiește și pe sine. Va fi greu cu verișoară-sa, însărcinată cu al treilea copil. Nu ar trebui să se gândească la mama proștilor care e mereu gravidă; nici să se gândească la infertilitatea mamei deștepților. Ziua va trece, musafirii vor pleca devreme și el își va găsi liniștea, singur cu sine. Va continua să socotească ani și anotimpuri: primăverile nu îi ies la număr iar toamne umede și reci umplu 50 de ani de viață. Poate nu va avea ghinionul să trăiască o sută de ani. Dacă totuși soarta îi va fi potrivnică va avea timp să se gândească la umanitate, hiene și lupi umblând în haite. Despre hiene și lupi știe câte ceva, sunt specii oneste , dar umanitatea îi rămâne de neînțeles.
Oameni
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Îmi place gândirea obiectiva si perceptia ciudata despre existenta în sine, al acestui simpatic, cinic si ignorant al mortii „mizantrop”. Pare a fi un ‘rebel’ „lup de mare” sceptic, singuratic, convins de diversitatea florei si faunei oceanului planetar si al pamântului, gustând în cele peste 50 de primaveri, veri, toamne si ierni din toate roadele amare si otravitoare dar si dulci, reconfortante si racoritoare, ale pamântului si apelor curgatoare si statatoare planetare, distingând si facând alegeri întelepte în restul timpului cât va ramâne în aceasta dimensiune a perceptiei, alimentându-se doar cu roadele comestibile, aromate, gustoase, zemoase si dulci ale pomilor altoiti si saditi în pamânt bun, si stropiti de ape curate, nepoluate de inteligenta si tehnologia umana.
Zi frumoasa cu senin în Suflet, draga Rebela !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E ușor să privești de pe margine, dar cred că e greu în pielea ” mizantropului”. De câte ori nu s-o fi întrebat ” pentru ce?”. ..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
S-o fi întrebat cu siguranta, de multe ori, însa, la cei peste 50 de ani, nu cred ca mai are prea multe intrebari, ci doar raspunsuri obiective clare ! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Întrebările cele mari vin cu vârsta. Dar mă bucur pentru tine, că ai răspunsuri obiective clare.
ApreciazăApreciază
Am râs, pentru ca intotdeauna mă faci sa rad sau măcar sa zâmbesc, dar recunosc, a fost un ras puțin amar când m-am gândit la lucrurile mai mult sau mai puțin ascunse de cuvinte. Și la faptul ca un picuț, mizantropii de felul ăsta, lasand la o parte depresiile lor, chiar au dreptate🙊
Zi frumoasa, Rebeluto!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Când și când empatizez cu „mizantropul”. Nu îi e ușor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cât de bine îl înțeleg…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-aș bucura dacă l-ai înțelege la fel de bine și pe un pierde-vară fără nici o grijă, pentru că viața îmi pare cam scurtă pentru a o umple de regrete.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Lucrurile sînt un pic mai complicate decât par… în alt sens, mă identific şi cu acel pierde-vară 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De unde ma cunoști?😕
ApreciazăApreciat de 1 persoană