Simțea în seara asta, mai mult ca în alte seri, că este în mână. Ba mai mult, simțea norocul de dimensiuni cosmice suflându-i în ceafă. Îl simțea fizic, greoi și vâscos, ca o povară dulce și nerăbdătoare ce îi reducea gravitația și îi lumina mintea: asta e seara cea mare. Nici nu se poate altfel; proprietarul l-a amenințat că îl dă afară dacă nu își plătește chiria. Își strânge averea firavă în buzunare și pornește spre bineștiutul subsol cu masă verde. Aici nu se trag obloanele niciodată și la orice oră găsești trei-patru jucători, veseli sau cătrăniți, cu fețe alb-albastre de nesomn sau poate doar de la reflexia luminii de neon. E primit la masă, norocul e aproape de el, îi simte consistența, știe că va câștiga. Așa se și întâmplă, natural, își adună averea sporită în fața ochilor, mizează din nou, cărți proaste, merge la cacealma, ceilalți se aruncă lipsiți de curaj: îi simt și ei norocul. Timpul trece și jucătorii simt viața adevărată ca un vulcan de emoții, camuflată de fețe albe, indiferente. Jucătorul meu e feciorul norocului și averea crește bizar în fața lui, lăsându-l să țeasă socoteli și speranțe : își poate plăti chiria pe un an, o poate aduce pe soră-sa la studii, nu își va mai auzi mațele strigându-și goliciunea. Își simte bogăția efemeră și sărăcăcioasă, norocul îi suflă în ceafă, mizează tot cu siguranța celui care are pe ce se baza. Miza e mare și se concentrează la emoțiile pe care trebuie să le țină ascunse: față albă și gesturi puține. Dar pe fruntea albă se adună broboane iar cămașa i se lipește udă de trup. Ceilalți îi văd concentrarea și efortul, ghicesc că norocul și-a schimbat locul și nu mușcă momeala. Cacealmaua e doar o cacealma, ca viața lui toată, ca ultima iubire în care și-a jucat cărțile prost, deși avea atuul. A fost bogat o oră, i-a plăcut, mai vrea. Drumul spre bogăție e scurt și ușor, doar pasul spre plata chiriei e cam anevoios. Merge spre casa lui, nici fericit, nici nefericit: seara a fost bună, dar l-a părăsit norocul, lăsându-l gol pe dinăuntru. Se aruncă într-un fotoliu, cu ochii în tavan și simte, fizic, palpabil și de necontestat, că norocul îi șade alături, povară dulce și nerăbdătoare. Mai are bani de țigări. Aleargă cu ei în noaptea neagră dibuind un subsol igrasios în care, la o masă verde, se joacă tot timpul, cu mize mici.
Oameni
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Chiar ieri am citit nuvela „Norocul” de Liviu Rebreanu și când am văzut titlul am zâmbit în anticipație. 🙂
Unii văd viața ca un joc de poker, alții și-o pierd la masa verde…lumea e plină de jucători.
O zi frumoasă! 😙
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Jocul de noroc e un viciu ca oricare altul, care se hrănește cu încrederea jucătorului în norocul său. Am simțit și eu emoția jocului ( un pokeraș între prieteni, ceva benign) și e greu s-o asemeni cu ceva: poate fi substratul viciului.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Știu foarte bine despre ce vorbești. Dacă nu mă înșel, a fost clasată în sfârșit ca boală psihiatrică, dependența de jocuri. Eu iar încercam să mă joc cu metaforele, dar e clar că trebuie să renunț că nu e deloc punctul meu forte 😂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ba ai dreptate! Jucătorii din viață sunt reali. Poate fiecare dintre noi am mizat, măcar o dată, pe o mână norocoasă. Alții își pariază viața…
ApreciazăApreciază
Da, metaforic am cunoscut câțiva. Din păcate, am cunoscut și pe cei reali. Care și-au jucat viața, nevasta, avuțiile pe o mănă de cărți. Și nu vorbesc figurativ.
De accea îți repet că apreciez enorm scriitura ta. Că deși poate fi „redusă” la realitatea care ne înconjoară, e în același timp o minunată metaforă.
Te îmbrățișez cu „invidie” și dorință să învăț prin fiecare text împărtășit cu noi 😊🤗😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! Mai povestesc și eu cu voi…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤ Fă-o cât mai des!
ApreciazăApreciază
Grеetings from Colorado! I’m bored at work so I decidеd to Ьrowse youг wｅbsite on my iphone during lunch break.
I loѵe the infоrmkation you present here and can’t wait to
take a looik when I get home. I’m amazed аt how fast yoiur blog
loaded on my cell phone .. I’m not even usinbg WIFI, jսst 3G ..
Anyways, grеat blog!
ApreciazăApreciază
Mi-am regasit perfect în fiecare fraza un segment întunecat trcut, din propria-mi viata, din viata mea „moarta”, si ma gândeam în acelasi timp cu emotie: „Poate aceasta „Rebela” îmi cunoaste trecutul !” 🙂 )))
O noapte cât mai „norocoasa” si frumoasa, draga Rebela ! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur că ai depășit ” segmentul întunecat”; dar ai grijă: suma viciilor rămâne constantă!😀. O zi frumoasă!
ApreciazăApreciază