Aud uneori copilul din mine strigându-și disperarea: oameni mari, nu-mi tăiați pădurea! Pricolicii, ielele, zburătorii, strigoii nu-și vor mai găsi sălașul. Se vor face transparenți până la topirea în nimic, luând cu ei ce-a mai rămas din mine.
Categorii:Dragoste, Proza scurta
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Ai grija de copil Rebela draga
Pazeste-ti verdele padurii neatins
Pamânt-ui plin de hoti în lumea-ntreaga
Ei taie fara mila chiar si pomii, transforma-n iad si micul Paradis…
La multi ani, copila, draga !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uneori spui lucruri adevărate și le spui frumos. Mulțumesc și…la mulți ani!
ApreciazăApreciază
err *pamântu-i
ApreciazăApreciază
La mulți și fericiți ani copilului ce-i face viața frumoasă adolescentului rebel. O zi frumoasă !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Copiii ne fac lumea mai frumoasă. Să îi apreciem cum se cuvine, fie că sunt în noi înșine sau în jurul nostru. Mulțumesc mult! O zi și o vară așa cum vă doriți!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Unde s-a pierdut copilul din oamenii ăia mari care nu mai aud strigătul de copil? Sau, şi mai trist, îl aud dar îl ignoră?
La mulţi ani!
ApreciazăApreciază
Când nu mai auzi copilul din tine înseamnă că ai început să mori. Ai uitat ce înseamnă să fii fericit pentru nimic și asta e o pierdere pe care o aduce viața de adult.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că aterizez în spam. No, fac pe avionul azi 😀
ApreciazăApreciază
Cu mare drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adolescentule, te rog frumos, când ai timp, mă cauţi în spam? 😳
ApreciazăApreciază