În fiecare dimineață face aceleași gesturi, fără să se sature de ele. Cel mai mult îi place metamorfoza din fața oglinzii. Îi place textura ciorapilor de mătase, îi place atingerea cașmirului pe umeri, îi plac pantofii înalți cu talpa roșie. O picătură de parfum după fiecare ureche îi va aminti toată ziua că este o femeie fericită, care a știut să își facă viața frumoasă. Îi vine să zâmbească atunci când își amintește de ultimul cadou pe care i l-a făcut dragul ei soț: o excursie prin Asia, însoțită de un card pentru cheltuieli inerente. Alți pantofi, alte rochii, alte bijuterii. Prietena ei din facultate nu va ști nici de data asta să își ascundă stupoarea: cum…în Asia? Biata fată, ce viață anostă poate avea; și cei doi copii care aproape că îi mănâncă urechile. Nu a văzut-o niciodată cu un pantof mai acătării: tot în ținute sport, alergând în stânga și în dreapta. Vai de sufletul ei! Nu știe ce i-a venit să se gândească la ea, dar alungă amintirile pentru că au un nuștiuce care o necăjesc, iar ea vrea să fie o femeie fericită. Își privește broșa cu grăuntele de diamant în montura de platină: nu renunță niciodată la ea pentru că îi vorbește în termeni strălucitori despre succesul ei matrimonial. Și acum ziua poate începe…o femeie realizată trecând strălucitor prin timpul diurn.
Dar noaptea…cu demonii ei… Femeia se trezește visând până la epuizare un vis ce poate fi și o amintire: o cămăruță nebuloasă și strâmtă, fără trecut și viitor, doar simțuri exaltate și o foame neostoită. Foame de celălalt, nesătulă și imposibil de potolit. Era o dragoste mare, egoistă și neliniștită, așa cum sunt toate dragostele. Iar nefericita ei prietenă…cu copiii ăia zgomotoși…noaptea simte că o urăște din toți rărunchii; îi urăște lumina din ochi atunci când își privește odraslele..îi urăște lipsa de timp și grijile unei case animate, în care totul se mișcă și se transformă.
Femeia vrea să alunge demonii nopții și caută cu privirea broșa de platină cu bobul de diamant, să-i amintească de succesul ei matrimonial. Dar demonii nopții transformă malefic grăuntele de diamant într-o mărgică de sticlă, strălucind vesel și fals într-o viață perfectă.
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Ca de obicei, superb! Visam și eu cândva la zile fericite, până ce am descoperit ce frumos e să te odihnești noaptea, fără demoni, doar cu o fericire tâmpă și simplă scrisă pe față…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Până la urmă, noi ne facem singuri viețile. Depinde ce ne dorim.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cele două (foste) prietene sunt destul de norocoase, aș zice. Din ce în ce mai multe femei nu au parte nici de una, nici de alta.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Se poate . Și să fii singur poate fi o opțiune.
ApreciazăApreciază
Da, dar pentru unii e foarte greu să opteze altfel. Încearcă ei, dar degeaba. Lipsă de voință, s-ar zice 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cum poate noaptea să schimbe total o perspectivă…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cel puțin pentru mine, noaptea e vremea gândurilor. Ziua…muncesc, nu gândesc😃
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumos textul… In general, cred ca atunci cand faci o alegere, ti-o asumi pe cat de mult posibil ca sa nu ai timp de regrete prea multe. Daca acest lucru nu se poate si sentimentul de pierdere e mai mare decat beneficiile ,e mai bine sa nu te mai minti si sa actionezi, sa schimbi ordinea de zi. Cel mai rau este sa esuezi intre doua dorinte, intr-o specie de purgatoriu personal.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru apreciere și..mi-a plăcut ideea de purgatoriu personal. Cred că toți avem unul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciază
Superba povestea celor doua prietene !
Privirile indiscrete peste ‘gardurile’ vecinilor si prin ‘gaura cheii’, întotdeauna vor provoca resentimente si frustrari, gelozie si invidie, uneori ajungându-se chiar la depresie, chiar daca aparentele întotdeauna au fost, sunt si vor fi înselatoare.”Nu tot ce zboara se manânca !” 🙂
O seara linistita cu pace în Suflet, draga Rebela !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc. O seara frumoasa și ție!
ApreciazăApreciază
Între ”a avea” și ”a fi” stă diferența dintre sticlă și diamant… Dacă Uniunea Scriitorilor nu ți-a oferit încă premiul, ți-l oferim noi, digital i 🙂 !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru apreciere. Mă bucur mult că cineva îmi citește trăznăile…
ApreciazăApreciază
Nu stiu ce s-a intamplat, dar vad ca pot umbla iar in pas vioi la ceas de noapte printre blogurile tale, fapt care ma face sa uit ora tarzie(sau matinala, depinde din ce unghi privesti lucrurile :D).
Zau daca imi trezeste vreun strop de invidie brosa aia. Nici jde carate nu pot straluci ca ochii unor neastamparati ce iti intorc casa(si sufletul) pe dos
Iar tu, ca de fiecare data ai stiut sa arati asta atat de frumos!
Buna…dimineata sa fie !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur mult că ai revenit! E doar o poveste, cu un miez de adevăr, dar realitatea bate povestea: oamenii se gândesc foarte mult la bani, se evalueaza după buget și,în general, toate opțiunile le fac în functie de oortunitățile financiare. Bată-i vina, banii sunt necesari, dar nu sunt totul!
ApreciazăApreciază