Ce te faci când eșți martorul nefericirii unui prieten, coleg, rubedenii? Probabil că în primul moment îți dorești să nu fii acolo, simțindu-te vinovat de starea ta de bine. Probabil că într-o fracțiune de secundă de pui în poziția de luptă sau fugi: nu ai timp de fugă, nefericitul te-a văzut și te-a evaluat ca posibilă ancoră, așa că nu mai ai ce face și te transformi în umărul de sprijin. Îl asculți și nu prea pricepi de ce e în pragul depresiei: ai pățit și tu același lucru și nu prea te-ai sinchisit. Uităm că trecem diferit prin evenimente și aceeași întâmplare e percepută neutru de unii și ca pe o agresiune de alții. Ne trezim că îi spunem camaraderește că „stai, măi, liniștit, să vezi ce mi-a făcut mie nevastă-mea..”. În acest fel îi minimalizăm durerea, proiectând asupra lui propria poveste. Nefericitul, aflat în necazuri domestice și în depresie, se poate gândi că tu, umărul pe care plânge, ai pățit la fel și ești deja divorțat, ceea ce mai pune o cărămidă la nefericirea lui. Poate că soluția potrivită pentru tine nu este potrivită și pentru prietenul tău. De fapt, tot ce poți face într-un astfel de moment este să îl asculți fără să îl judeci, dar rareori se întâmplă lucrul acesta pentru că tu, aflat în afara poveștii, vezi lucrurile în alb și negru, cu soluții simple și la îndemână. Uneori, umărul de sprijin își ia rămas bun de la amicul depresiv zguduindu-l energic:”hai, măi, viața e frumoasă!”. Aceasta poate fi picătura cea mare, cea care dă pe dinafară: ” viața e frumoasă” venit din partea unui prieten este dovada precisă că nefericitul e singur pe lume, chiar dacă e între oameni. Nimeni nu îi înțelege durerea și pasul spre însingurare e făcut. Uneori viața nu e deloc frumoasă.
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Uite de la un depresiv cronic care s-a cam săturat de viată: viața este întotdeauna frumoasă daca nu am aborda-o noi ca fiind singura iar fiecare dintre noi cel care o meritam cel mai mult si pe ea mai buna! In rest un umăr tăcut cred ca e de mare ajutor….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se vede treaba că depresivul cronic are perspective raționale asupra vieții, ceea ce e de luat în seamă. Și eu cred că omul se ia prea în serios, deși e atât de minuscul și fragil.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Depresia este boala imitatiilor vietii, a prefacatoriei, a trairilor surogat, a falsitatii si ipocriziei, a propriilor amagiri, a încrederii om, în dogme religioase si oculte,în teorii filozofiice si stiintifice, în puterea banilor, (dumnezeul acestui sistem) „Mamona”, puse si expuse la dispozitia maselor manipulate psihic, înca din cele mai vechi timpuri, de catre „omul faradelegii”,(Antichrist) prin credinte, sperante si iubiri desarte, amagitoare si tentante pentru omul firesc, netransformat, nemetamorfozat, nenascut din nou din apa si Duh,, involuat, limitat în perceptie, ramas de milenii la starea de mamifer carnal, ghidat doar de cele cinci simturi carnale, lipsit de constiinta elevata a responsabilitatii ce-i revine de „stapân al pamântului” dat de catre Creatorul si Atotputernicul Dumnezeu ,Cel Viu si ADEVART, la care omenirea I-a întors spatele, batjocorindu-L, acuzându-L, judecându-L hulindu-L, urându-L si rastignindu-L zilnic, preferând alti dumnezei straini, care sa le satisfaca dorintele si orgoliile, firesti, carnale, instantanee, relative, efemere, imprevizibile, ce s-au dovedit a fi cauza suferintelor sufletesti, mentale si în final a depresiilor, urii fata de propria existenta, si adeseori sinuciderea …
O seara linistita si tihnita, cu pace în Suflet, draga Rebela !
Da VIATA traita în credinta ADEVARATA, curata si IUBIRE neconditionata este SUBLIMA, FRUMOASA, MINUNATA ! 🙂
ApreciazăApreciază
La care se adaugă și nivelul de serotonină din sânge
😑
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ai dreptate! Teorii găunoase urat mirositoare are fiecare ;medical depresia e o boala ca oriare alta, iar serotonina e un factor important.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iar ceea ce te face să te simți și mai vinovat e întrebarea prietenului aflat la ananghie: „tu ce ai face în locul meu?” Stai și analizezi tâmp, reproduci clișee, citezi exemple celebre, împrumuți din colecția ta de înțelepciune… și tot nu reușești să găsești un răspuns care să-l mulțumească.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Exact așa!
ApreciazăApreciază
Uite ca eu am sa fac nota discordanta si am sa vorbesc despre o alta perspectiva a lucrurilor. Cum se face ca omul intra in depresie la divort, desi ani de zile a stat cu mainile in san. Intr-o proportie covarsitoare (nu vorbim de exceptii) cele mai multe divorturi au ca si cauza indepartarea unul de celalalt. Deci tu stai ani de zile, nu te preocupa ca persoana de langa tine nu se simte confortabil, iar atunci cand nu mai suporta si pleaca, intri in depresie? Sincer, eu cred ca este si un pic de teatru. Sa vada familia, rudele cat de indurerat esti tu pentru ca ai pierdut pe cineva drag. Acelasi de care ani de zile nu ti-a pasat.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ai dreptate și tu! Dar teatru nu e! Eu am trecut printr-un pui de depresie și nu puteam controla deloc lucrurile. Mă minunam cum universul poate exista în continuare, deși eu nu mai eram parte activă din el. Uram omenirea și nici pe mine nu mă prea iubeam. Orice prieten care îmi ieșea în cale era ca un colac pentru cel ce se îneacă. Și era doar un pui de depresie…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Cred ca m-am exprimat gresit. Depresia este o parte din viata. Cred, desi poate ca exagerez, ca in decursul vietii, putini oameni nu au cel putin un episod in care cocheteaza serios cu depresia. Pentru a nu spune mai mult. Trebuie sa acceptam ca in viata exista si caderi. Pana la urma asta este depresia, o cadere. Emotionala. Eu doar aveam un dinte fata de oamenii care stau ani intregi nepasatori fata de partener, traiesc in bula lor de fericire, iar cand partenerul se satura de egoismul si nepasarea lor, brusc se trezeste marea iubire din ei. Teatru ieftin. Un om nu-l iubesti doar atunci cand il pierzi.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Asta am mai văzut și eu. Nu investești nimic (emoțional vorbind) în cel de lângă tine și apoi te întrebi cu ce-ai greșit. Cum zici tu…se trezește brusc marea iubire și grijă. Egoism, egocentrism, lipsă de respect pentru persoana de alături.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mare e frustrarea unor domnisoare asa d frumoase si destepte ca tine:)))( nu esti ) ! Vb de narcisism macar stii cei ala???Iti trimit un dictionar de sinonime cv ….poate ai nevoie.Eu nu stiu cat de fututa mental sa fiii sa-ti faci 1000 de conturi false sa-ti dai com ,like singura !Sau sa scriii pe blog desp mn ??)))
Si ca sa fiu un empathic iti las si cartea ,poate o sa intelegi ca ai probleme ….mai grave ca ale mele .
Dă clic pentru a accesa In_the_Realm_of_Hungry_Ghosts_-_Gabor_Mate__M.D_.pdf
ApreciazăApreciază