Bărbată-miu își uitase acasă niște hârtii și a trecut , cinci minute, să și le ia. Nu a venit singur, ci însoțit de un domn cu care avea ceva treburi de rezolvat. M-am necăjit puțin că nu m-a anunțat pentru că domnul cu pricina arăta impecabil, ca scos din cutie, făcându-mă să mă întreb cum de se poate mișca atât de dezinvolt și fără să transpire în costumul închis, ce îi venea turnat. M-am trezit gândindu-mă că puteam fi îmbrăcată în altceva decât un șort și maieu, poate și un ruj pe buze ar fi fost binevenit. Unde mai pui că domnul avea manierele cu el, hârșâit prin societățile de tot felul și învățat să poarte un dialog de salon. Aproape că mă fâstâcisem din cauza afurisitului de șort portocaliu și a lipsei rujului când domnul, rotindu-și ochii prin casă, m-a întrebat ce fac cu atâtea cărți. Păi, ce să fac, le citesc. Păi, de ce, zice el, la ce îți folosește să citești, că el nu are nici o carte în casă. Am căutat răspunsul potrivit și nu l-am găsit, astfel încât am rămas privindu- ne în ochi, el cu siguranța omului care știe cum merg treburile, eu cu o curiozitate cu nuanțe de dispreț pe care nu știu să o disimulez. Mai bine, zice domnul, de banii ăștia pe care i-ai dat pe cărți îți luai un ceas ca lumea, așa, ca ăsta. Și și-a ridicat puțin manșeta să pot vedea minunăția de ceas de la încheietura mâinii. Păi, la ce îmi folosește, e rândul meu să întreb, că doar am ceasuri peste tot unde întorc capul. Nu mi-a răspuns ci doar m-a privit în ochi, cu o curiozitate cu nuanțe de dispreț, pe care nu știa să o disimuleze. Bărbată-miu a apărut cu hârtiile pe care și le uitase, găsind în mijlocul sufrageriei două entități diferite ce încercau precaut să stabilească un canal de comunicare: se pare că entitățile pot trăi în liniște sub același cer, cu condiția de a-și respecta arealul de supraviețuire.
Categorii:Oameni
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Și n-ai fost mândră de șortul tău portocaliu?
ApreciazăApreciază
De obicei nu prea mă sinchisesc, mă simt bine oricum. Dar da, șortul portocaliu aproape că mă reprezintă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E plină lumea de analfabeti cu ceasuri de marca de-aia este ajunsă în halul asta!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Domnului ăsta chiar nu aveai ce să îi reproșezi: e impecabil în societate. Cu cărțile are el o dilemă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu poti scoate o astfel de gogomanie pe gura chiar dacă e purul adevar! Ce ar însemna sa-l disprețuiesc eu pe Einstein ca nu inteleg teoriile lui? Poate vin eu din alta era (sigur vin!😅) dar pe vremea mea nu criticati decat lucruri de care aveai habar!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din păcate cultura nu mai impresionează decât în cercuri restrânse. Altul e liderul acum.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Din pacate sunt mai mult decat doua entitati.
Tare ma tem ca sunt doua universuri diferite.
Cei care se intreaba de ce ai irosi timpul sa citesti o carte, cand ai putea face ceva „mai practic” si universul celor care nu inteleg cum ai putea trai fara repere, superficial.
Acum nu stiu care are dreptate. Na, universuri diferite, dar recunosc deschis ca nu ma prind deloc costumele scumpe.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Oamenii au mereu repere, modele, comportamente acceptate. Tocmai aici se face diferența. Și nu e cazul să generalizez: îți pot plăcea și ceasurile elvețiene și literatura universală.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Uneori doar generalizand separi cele doua universuri.
Evident ca exista miliarde de nuante, dar intre materialism feroce si celalalt univers nu sunt chiar asa multe asemanari.
Bunicii imi spuneau ca nu poti sta cu fundul in doua barci..
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Fiecare are prioritatile lui. Gasim toti un loc sub cer, cat timp nu vrem sa le impunem celorlalti. Mi se pare interesanta fastaceala legata de tinuta: mi se intampla si mie adesea. Apoi ma gandeam cum ar fi fost in situatia opusa. De exemplu, daca ai fi mers pe neasteptate acasa la acel domn si l-ai fi gasit in pijamale, lustruindu-si colectia de ceasuri. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Când judec lucrurile „la rece” nu înțeleg nici eu fâstâcelile legate de ținută. Dar, atunci, când le trăiesc, mi se întâmplă. Să le spunem toane de femeie.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cred că nici nu e indicat să se încerce o înţelegere. Nici el nu va putea vreodată să prindă esenţa, va continua să creadă că-s bani aruncaţi şi timp pierdut, nici noi (na, eu sunt genul fără ceas şi cu cărţi în casă) să le înţelegem lor universul. E bine că putem trăi fără să ne deranjăm.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Suntem foarte diferiți și avem cu toții loc. Binele meu nu e musai și binele altora.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Paradoxale aceste… „entitati” ! Îmi imaginez cele cca. 7 mld. care coexista pe Terra, fiecare cu particularitatile ei, poate niciodata, sau extrem de rar, constituindu-se într-o pereche de aripi capabile sa zboare dincolo de aceasta dimensiune spatio-temporala a relativitatii incerte si imprevizibila .
Mi-a placut enorm stilul „domnului” !
O seara faina, draga Rebela !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
…oameni suntem cu toții…
ApreciazăApreciază
…”Oamenii” sunt din ce în ce mei putini ! Majoritatea sunt doar „entitati”, umbre ale noptii mintii ! A fi OM e lucru mare…
O zi luminata si încalzita natural de „Soare” !
ApreciazăApreciază
Am avut și eu genul acesta de discuție. Din păcate aceste „entități” care nu prea înțeleg ce e cu cartea și își culeg cultura de pe pagina de fb este în creștere. Mesajele motivaționale hrănesc setea de cultură și conștiința că au făcut ceva pentru ei. Librăriile sunt mai puține, lumea cumpără obiectul numit carte tot mai puțin. Este o realitate.
Cât despre ceas, amuzant să descopăr că e cineva care gândește ca mine. Nu pricep rostul ceasurilor nici eu, când de la aragaz, telefon, mașină, pereții magazinelor, toate îmi arată cât e ceasul.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sunt oameni cu adevărat inculți care au totuși o inteligență ieșită din comun. Mă întreb cum ar fi arătat ei dacă aveau șansa să fie și frumos instruiți. Pentru mine, orice incult isteț este o pierdere pentru umanitate.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
De acord cu tine, dar în general aceștia respectă cartea. Viața și condițiile grele nu le-au permis să studieze. Sunt și șmecheri de profesie care învârt și te învârt având o iuțime a minții diabolice. Dar asta nu e inteligență.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ba inteligență e: inteligență socială, inteligență practică. Mie, de exemplu, asta din urmă îmi lipsește cu desăvârșire, dar mă descurcă foarte ușor o vecină care nu cred că a terminat liceul: e foarte ancorată în concret (lipsindu-i cu desăvârșire capacitatea de abstractizare), dar nu există problemă practică să nu-i vadă soluția.M-am gândit mereu că în caz de situație critică a omenirii, ea va supraviețui, eu-nu.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu mai degrabă aș numi-o șmecherie. Nu tot românul de o anumită factură se vrea șmecher?
A fi șmecher o fi la un anumit nivel tradus în a fi inteligent.
Cu siguranță că ea va supraviețui, pentru că e ancorată bine în realitatea aceea în care unu și cu unu dau invariabil doi.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Lumi aparent paralele, dar care se intersecteaza. Sau poate aceeasi lume cu indivizi ce au preocupari paralele… Cine stie?! Fiecare are propriile convingeri…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cred că aceeași lume, care se face interesantă prin eterogenitatea ei. Ar fi anost să trăim într-o lume omogenă.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Adevarat!
ApreciazăApreciază
Apreciez mai mult pe oamenii cu cărți, decât pe cei cu ceasuri scumpe. Poate că greșesc, dar asta e.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Evident că și mie îmi plac oamenii citiți pentru că îmi găsesc asemănări cu ei și mă fac să îmi exersez sinapsele. Nu văd de ce am greși.
ApreciazăApreciază
Va recomand sa cititi Sapiens. O istorie a evolutiei si veti intelege cum e cu speciile… umane. Traim alaturi de oameni de care ne despart ani-lumina… si totusi traim. De ani de zile incerc sa nu am nici un complex, nici de superioritate nici de inferioritate fata de aceste “ entitati”. Fara ei nu ne-am mai vonstientiza valoarea. Ei sunt necesari asa cum Frumosul are nevoie de Urat pentru a se evidentia. Parafrazandu-l pe Uitatul Labis, “ mananc si plang, mananc”. Inchei cu un citat: ( aproximativ) un ceas elvetian arata aceeasi ora ca un ceas cu cuc.”
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Lucrurile, acțiunile noastre au valoarea pe care noi le-o dăm, valoare recunoscută în virtutea unui bagaj de valori colective și de ceilalți. Mi-e ciudă că valorile mele și a altora ca mine tind să se dilueze. Pe undeva mă face să simt că timpul meu a trecut. Mulțumesc pentru recomandare, cred că am văzut cartea în raft la Cărturești, dar nu m-am uitat pe ea. Dar…mă voi uita, recomandarea mi-a făcur-o deja interesantă.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cartea aceea Sapiens de Yuval Noah Harari s-a vandut extrem de bine la ultimele Targuri de carte de la noi. O citesc cu atentie, iau notite, e fascinanta prin modul cum reinterpreteaza informatii stiute dar introduce si o viziune personala.
ApreciazăApreciat de 2 persoane