Tânărul se grăbea spre casă, ca în fiecare după-amiază la această oră. Își luase de lucru și acasă pentru că nu putea altfel respecta termenul de predare și își dorea din tot sufletul glorie și recunoaștere. Știe că doar prin muncă multă va urca în ierarhia profesională. De aceea, gonea spre casă, să se așeze la lucru. Are timp totuși să vadă, între doi pași grăbiți, că asfaltul de pe trotuar s-a crăpat deja, lăsând loc unei păpădii fragile să își etaleze bănuțul galben. Îi trece prin cap că muncitorii au făcut treaba de mântuială sau au furat din materiale, ca de fiecare dată. Are timp să vadă, trecând pe lângă el, și fata care-i atrage atenția în ultimul timp: e și ea grăbită, poate are o lucrare de predat pentru că privirile li se întâlnesc doar o secundă și pașii nu-și domolesc ritmul. Tânărul găsește că fata e perfectă pănă la intimidare și de aceea preferă să o considere, cu ceva regrete, inaccesibilă sau măcar o femeie ușoară cu care nu e bine să te încurci. În acest timp, o gospodină zeloasă, de la etajul șase, întinde pe balcon cearceafuri albe, mirosind a detergent și clor. Balconul e îngust și plin de flori. Un capăt rebel de cearceaf agață un lujer de floare, ghiveciul se bălăngăne puțin și se hotărăște să cadă în gol, peste balustrada balconului. Jos, pe trotuar, este tânărul, care nu are timp să afle ce i se întâmplă. Își află momentul de glorie, puțin cam macabră, în mijlocul adunării ad-hoc de oameni îngroziți, mâini ridicate la gură și întoarceri de cap de la priveliștea sinistră. Ambulanța, chemată de cineva, a venit foarte repede pentru a constata decesul. Gloria, trecătoare și imprevizibilă, îl va părăsi repede, având scurte răbufniri la trei, șase, nouă zile, poate și la patruzeci, când va veni în treceri scurte, însoțită de pahare de unică folosință de arpacaș, miere și nucă.
Sau
Tânărul, flămând de glorie și recunoaștere, grăbește spre casă, dornic de lucru. Între doi pași grăbiți se oprește pe loc: un fir de păpădie fragil pare să iasă din astfalt și bănuțul galben îi pare minunat. Fata care îi place lui de un timp se întâmplă să treacă pe lângă el, iar el, mai curajos ca niciodată, își adună puterile și îi arată și ei miracolul auriu din mijlocul asfaltului. Fata îi zâmbește suav și un timp, îi poți vedea minunându-se la unison, frumoși și ridicoli. Pleacă apoi umăr lângă umăr, la pas de promenadă, făcând o filosofie ușoară despre starea vremii și despre viață, picând de un acord absolut cum că vremea e frumoasă, iar viața e un șir întâmplător de cauze și efecte, în care detalii mici fac diferențe mari. Aud departe zarvă și o sirenă de ambulanță și zvon că un ghiveci căzut de la etaj ar fi omorât un trecător. Zvonul îi lovește în piept provocând o contracție dureroasă de miocard, una singură, pentru că inimile lor sunt deja prea pline.
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Din păcate, prima variantă e cea realistă. La a doua doar visăm când suntem tinerei și frumușei (sau ne cheamă Liviu).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doua variante din aceeasi dimensiune, însa cu o diferenta de viziune Prima prea critico-tragica a doua romantico-tragica ! O prefer pe cea de-a doua ! Pare mai naturala si mai reala ! 🙂
Un Weekend sublim alaturi de cei dragi, draga Rebela !
ApreciazăApreciază
Și mie tot varianta asta îmi place, cred că oamenii merită șansa de a vedea lucrurile într-un fel mai așezat. Am vrut să scot în evidență că detalii mici îți pot schimba viața.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am recitit al doilea scenariu, ca să nu mai aud bazaitul acela enervant din mintea mea care îmi spunea ca visez frumos pentru ca realitatea e cea de la inceput: trecem mult prea grăbiți peste minunea unei flori ce se încăpățânează sa răsară acolo unde nu ar trebui sa fie, poate doar pentru a face pasii noștri sa se oprească o clipa din goana asta nebuna a fiecărei zile…
Zi frumoasa, rebelo! Știu ca tu te-ai opri sa privești floarea aceea fără sa te întrebi ce cauta avolo, doar bucurându-te ca exista. Eu sigur as admira-o, ignorand privirile celor din jur, asta dacă nu cumva ar trece la fel de grabite peste amandoua🙊
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Îmi place să cred că o floare crescută din ciment ar mișca multe inimi. Bineînțeles că e necesar și aproape suficient să ai o inimă.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Cum ramane cu materialele furate? Ma gandesc ca tocmai astea au dus la cele doua scenarii. Aproape ca nici nu vreau sa ma gandesc cum e prin locurile normale, dar nu ma pot abtine. Fiecare crapatura e rezolvata nu cu o cârpeală, ci cu inlocuirea unei bucati intregi din trotuar, astfel incat sa arate ca lucrul nou, nu ca unul de mana a doua, sau ca o lucrare facuta de mântuială.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este o discuție lungă.. Cu părere de rău am remarcat că dacă nu ciupim puțin la cântar nu ne simțim bine: muncim să ne vadă șeful, acoperim găuri din asfalt cu nisip să nu se vadă, deși cârpeala nu ține 24 de ore, luăm ca amintire prosoapele din hoteluri și, în general, băgăm mizeria sub preș. Nu e o generalizare absolută, există și altfel de oameni, corecți și conștiincioși, suficient de rari să pară exotici.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Remarca respectiva naste si alt gen de discutii. Daca papadia ar fi crescut pur si simplu la marginea trotuarului, ei bine, probabil ca nu ar fi fost remarcata, iar scenariile (aceleasi doua scenarii) ar fi fost plasate intr-un alt decor. Poate… Asa ca acest detaliu a dat cumva autenticitate, delimitand mai clar arealul posibil al intamplarilor.
In orice caz, mi-a placut!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fiecare mica întâmplare schimba firul poveștii. Lucrurile mărunte sunt importante, chiar dacă noi le tratăm superficial. Interesanta viziune
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fiecare secundă și fiecare detaliu ne schimbă viața. E un miracol cum suntem rezultatul unor mici amănunte fără însemnătate, la prima vedere.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Imi plac ambele scenarii (la fel de plauzibile). Cred totusi ca al doilea e mai putin probabil. Am citit ca intr-una dintre tarile nordice nu e foarte bine sa te uiti in directia unui strain si nici sa te asezi langa el in mijloacele de transport in comun daca mai sunt banchete cu ambele locuri libere. Dar cum scenariul e de prin locurile noastre, totul e posibil. Totusi, baiatul nu e chiar dintre cei timizi (asa banuiesc)… Indiferent de ceea ce cred eu, un scurt metraj care sa cuprinda ambele scenarii ar fi unul de succes! Thumbs up!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
👍
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru ca vorbim de detalii, chiar din primul rand spui ca tanarul se grabea. M-am tot gandit pe parcursul timpului ca viteza conteaza. Daca te deplasezi normal ajungi intr-un punct la un anumit moment in timp. Sa spunem ca in acel moment se intersecteaza sau se ciocnesc acolo doua evenimente (exact scenariul no. 1). Daca derulam filmul si repozitionam subiectul in locul initial si el pleaca mai repede pe exact acelasi traseu, va ajunge ceva mai devreme in locul cu pricina, va trece de el, iar cel de-al doilea eveniment se va intersecta cateva momente mai tarziu in acel loc cu urma imaginara lasata de subiect. Acesta, subiectul, nu va fi constient de intersectia celui de-al doilea eveniment cu urma sa, deoarece aceasta intersectie nu va avea un impact fizic (precum in scenariul no. 1). A treia varianta, a aceluiasi subiect, e cea in care acesta nu se grabeste (de exemplu cand vorbesti la telefon mergi mai incet). La un moment dat va mai avea de parcurs o anumita distanta pana la locul mentionat. Acela va fi momentul cand el va observa (dar nu neaparat remarca) evenimentul cu care s-a intersectat in primul scenariu.
Astazi m-ai prins cu chef de vorba…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ideea inițială a fost să fac o trimitere către destin, soartă, loc și timp și în același timp la propriile alegeri. Mereu m-am întrebat dacă alegerile noastre nu sunt cumva doar o formulă de a ne adormi vanitatea de ființe independente, când de fapt ce ți-e scris în frunte ți-e pus, iar liberul arbitru e doar o gogoriță, iar faptele noastre sunt stabilite aprioric. Nu am reușit să duc ideea până la capăt: ca de obicei, deviez când scriu câte ceva. Dacă mă gândesc mai bine, chiar funcționez pe principiul „unde dai și unde crapă”. Altfel, bucuroasă oricând de o tacla.🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ideea e acolo! E acolo alaturi de alte detalii!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Idei sunt, în diverse stadii de cristalizare. Și mici detalii, evident.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cele de mai sus sunt valabile in situatia in care absolut toate celelalte evenimente se desfasoara identic in cele trei scenarii, fapt absolut imposibil! Dar, de dragul conversatiei, facem niste supozitii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană