Dragă jurnalule, ție îți pot mărturisi că eu fac cât doi filosofi la un loc. Îl știi pe ăla care zicea că lumea e ceea ce simțurile tale pot cuprinde? Dar pe ăla care zicea că trăim într-o lume a ideilor? Să știi, jurnalule, că amândoi aveau dreptate, nu erau degeaba filosofi, pentru că eu am și simțuri și idei. Uite, de exemplu, ce simț ascuțit al criticii pot avea! Aș putea critica orice, oricând, oricât, fără să obosesc vreun pic. Stai liniștit, jurnalule, e o critică de se cheamă constructivă, în care îmi dau cu părerea eu cum trebuie făcut dacă aș fi inginer, doctor, jandarmeriță sau vreun protestatar, ceva. Nu sunt nimic din toate astea pentru că m-am specializat în critică și nu e lucru ușor pentru că uneori se confundă cu ironia și chiar cu batjocura. Dar asta nu e critică constructivă. Cam așa vine cu simțurile…ideile vin pe urmă. După ce critici suficient, vine de obicei ideea să împarți lumea, în două categorii, să nu te încurci: într-o categorie intru eu și poate încă vreo doi-trei înțelepți care cunosc adevărul absolut, și categoria restului lumii, care habar nu are cum merg treburile. Dragă jurnalule, nu te grăbi să mă judeci: nu sunt dintre aceia care se uită peste gard la capra vecinului. Mă uit printre uluci că am statură mică și nu văd bine peste gard, dar stai liniștit, jurnalule, că oamenii mici sunt de mare caracter, să îl fi văzut pe Napoleon, era ca mine, că i-am citit biografia romanțată. Și dacă mă uit printre uluci la capra vecinului, mă uit să îi mai arunc ăstuia câte o critică constructivă, cum că știu eu cum s-a îngrășat capra aia atâta! Uneori primesc feedback, tot printre uluci, că și vecinul e tot ca Napoleon, dar numai la stat, nu și la caracter, care, între noi fie vorba e de doi bani. Dragă jurnalule, chiar nu vreau să moară capra vecinului că aș muri și eu de plictiseală, dar vreau să sufere mult, pestă porcină sau febră tifoidă, nici nu contează. Atâta doar, măi, să sufere… Auzi, dragă jurnalule, am aflat de la poștaș când mi-a adus ajutorul social. Măi, și pe vecinul îl cheamă ca pe mine: Ombilicus Mundi.

Şi io-s mică de statură. Dar la tine intru direct în curte, nu mă uit peste gard. E de rău ce fac? 🙄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ești oricând binevenită!
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A fost el, Napoleon mic la stat, însa a fost unicul mare împarat, care-a avut curaj cât muntele Olimp de-nalt, pe papa pius al-6-lea la arestat si lichidat… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
L-ai pus la colț :))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cică e bine sa fii critic. E un mod de a progresa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E adevărat, dar parcă în vremea din urmă critica a ajuns un fel de sport.
ApreciazăApreciat de 1 persoană