Oameni

Mnemotehnică

De pe • ( 28 comentarii )

Când s-a întâmplat prima dată mi-am zis că e o întâmplare, când s-a întâmplat și a doua oară mi-am zis că e o coincidență. Când se întâmplă în fiecare zi, nu te mai poți ascunde după deget și ești nevoit să accepți (trecând prin faza de negare) că memoria ta nu mai e ce a fost și că ai început să uiți. E foarte jenant ca în toiul unei conversații, iei cuvântul, faci o paranteză, vrei să îți duci la capăt ideea, dar… ce păcat că ideea a dispărut undeva în lumea ideilor, lăsându-te puțin rușinat și puțin cam tâmp în fața auditoriului atent. Soluția ar fi să nu te răspândești printre paranteze și să spui predicatul înainte de a uita subiectul. Auditoriul nu va ști niciodată ce calități oratorice ai, dar nici nu te va auzi la tot pasul întrebând: „și despre ce vorbeam?” Cât despre memorie..e bine să te ajuți de schemele mnemotehnice. Le-am folosit toți pe la școală pentru a eficientiza memorarea: unora le plăceau desenele, altora graficele, planul de idei sau asocierea noțiunilor de memorat cu date personale. Bineînțeles că apelez la scheme mnemotehnice pentru a reține parolele pentru internet, telefon sau altceva. Se tot întâmplă în ultimul timp să încurc parolele între ele, ceea ce mă provoacă să gust  din plin din beneficiile mnemotehnice. Ziua mea de naștere, numele meu scris cu dublarea vocalelor, numele câinelui meu, iarăși ziua mea de naștere începând cu anul nașterii se dovedesc pe rând parole incorecte, deși știu sigur că le-am folosit cândva. Într-un final tot la butonul de ” recuperare parolă” ajung, iar schemele mnemotehnice se dovedesc insuficiente ( chiar am avut ideea stupidă să triplez vocalele numelui meu?).  La fel de jenant poate fi să ajungi cu căruțul de cumpărături la casă, să îți ambalezi produsele, să vrei să plătești cu cardul și să auzi  antipaticul ” pinul, vă rog”. Vocea vânzătoarei e cam autoritară și te tulbură, iar pinul e rătăcit printre parole și parolițe. Ca niciodată, îți amintești parola de la contul de jocuri online, de la contul de vânzări-haine online, dar nu și pinul de la cardul bancar. Noroc că ai o schemă mnemotehnică pentru asta: anul când ai terminat facultatea e chiar pinul tău.  Norocul e doar pe jumătate pentru că îți dai seama că ai nevoie de o schemă mnezică pentru a reține anul când ai terminat facultatea.

 

Categorii:Oameni

28 de răspunsuri »

  2. Mi-amâni venit inima la loc!
    Cu parolele am rezolvat-o oarecum, evitând sa îmi creez 10 parole diferite pentru 10 conturi diferite. Cu altele e mai greu. Mama m-a învățat sa îmi fac lista cu ce am de făcut. Am ascultat-o. Doar ca atunci când a trebuit sa o folosesc, a fost imposibil să îmi amintesc unde am pus lista 🙈

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

    • Listele sunt prietenele mele. Am citit ca e un obicei prost, care îti lenevește mintea. Sfatul din acea carte era sa nu folosești listele de cumpărături, ci să iți organizezi ceva în memorie. Am încercat: nu vrei să știi ce conținea coșul de cumpărături. Am revenit la listă.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

  3. Lista e sfântă. Că se întâmplă să cumpăr tot magazinul, dar să uit fix ce-mi e necesar. În fostul oraș locuiam într-o casă cu trei nivele, fiecare despărțit de celălalt de o scară cu treisprezece trepte. Am și căzut căzut pe fiecare dintre ele. Soțul îmi zicea că trebuie să am memorie bună sau picioare bune. Ghici? Mă duceam jos, uitam de ce m-am dus. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  4. N-am să uit niciodată ziua când mă cazam la un hotel din țară și mi s-a cerut pinul pentru plată, iar eu nu reușeam nicicum combinația de cifre pentru card… mă apucase o senzație de panică ciudată pe care n-am mai trăit-o și sper să n-o mai trăiesc, după două încercări eșuate n-am mai avut curaj să trec la a treia. Doamna de la recepție a înțeles, a trecut momentul, dar chestiunea mă presa enorm. Abia m-am bucurat de ziua cu pricina… abia în toiul nopții, în pat fiind, mi-am amintit combinația de cifre și am notat-o :)))) asta se întâmpla acum un an și ceva, doi, cel mult, și încă n-am împlinit 30 de ani :))))) pentru parole am destinat un fișier Excel parolat… încă n-am uitat parola lui și nu cred s-o uit, îl folosesc aproape zilnic 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

  7. Informatizarea exacerbata, bombardamentul rationalului cu sistemele ultrasofisticate, parolate, sunt capcane ale celui de-al treilea (si ultimul) „razboi mondial initiat de câtiva papusari ai acestui sistem înselator virtual, artificial, fals si imitator al Adevarului Absolut Atemporal,menit sa îndeparteze omenirea de Dumnezeu, transformând omul adevarat într-un robot modificat, inselat si furat de acesti „serpi, pui de napârci” ai puterilor mondiale din toate timpurile, contemporane si viitoare…
    O duminica memorabila, draga Rebela ! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  8. Am ajuns demult, pe mail, la recuperare parolă. Întrebarea de verificare: numele unchiului preferat. 😯 Care unchi? Am numai din ăia de la bunici. Mama singură la părinți, tata la fel. De unde unchi şi preferat pe deasupra? Nici azi nu ştiu ce am pus acolo când am făcut contul.
    Am făcut cont de google, a cerut noul telefon. Nu mai ştiu parola. Am vrut să descarc o aplicație şi nu am putut din cauza asta. Dar supraviețuiesc aşa.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  9. Prin urmare, nu doar mie mi se întâmplă să cumpăr de două ori la rând cafea, pentru că mi s-a terminat zahărul. 🙂 De parole nici nu vreau să pomenesc, că mi se ridică tensiunea. Dar uite ce-am pățit cu ultimul buletin de identitate, căruia prefer să-i memorez seria și numărul, ca să nu mai scotocesc după el prin geantă pe la ghișeele patriei: număr de 6 cifre, ușor la prima vedere, te uiți la el o dată și nu=l mai uiți pe veci. Totuși trecuse un an și eu nu reușeam să-l memorez, nici în grupe de două cifre, nici de trei, nicicum. Și holbându-mă într-o zi la el, ca să văd ce dracu are, așa misterios, că nu-mi intră în cap, am remarcat că, dacă din primele 3 cifre scazi numărul 660, rezultă următoarele 3. De-atunci nu-l mai uit. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    • Floare la ureche! Cred totuși că ești prietenă cu cifrele. Eu mi-am învățat cnp-ul. A durat cel puțin un an și din când în când verific dacă îl mai știu, comparând cu documentul original. Mă văd făcând o compilație între cnp și numărul de telefon.

      Apreciază

      Răspunde

  13. E distractiv jocul memoriei! ,,Să-mi aduci aminte că… da, și tu să-mi aduci aminte să-ți aduc aminte!” – un exemplu de dialog. M-am obișnuit cu ideea că nu rețin nume, numere, în general merg pe logică, logică la care alții s-ar crucii. De ex. mi-au plăcut foarte mult articolele scrise de tine dar am uitat numele blogului, am încercat tot felul de variante pornind de la ,,tânăr”, n-a mers și mi-am amintit că ai o persoană care comentează frecvent, persoană pe care o văzusem și la alt bloger, și reținusem că era alintată cu apeletivul ,, potecuță”, așa că m-am dus la Ana Ronescu, am descoperit cine e potecuță și acolo am selectat toți blogerii pe care-i urmărește ,,poteci de dor” și când am găsit ,,adolescent”, te-am regăsit.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un comentariu