S-a întâmplat într-o parcare. Dau să ies cu spatele, mă asigur gospodărește și aștept să treacă un vehicul care trecea pe alee. Vehiculul se oprește puțin în stânga mea, dar eu nu știu încă acest lucru, gândind că a trecut. În scurt timp aflu și eu că s-a oprit, atunci când mă proptesc puțintel în spoilerul lui. Am coborât amândoi din mașini să evaluăm pagubele. Cel puțin eu…pentru că el, un tânăr de vreo 30 de ani a vrut mai întâi să mă mănânce, cu fulgi cu tot. De ce, cum am putut, ce i-am făcut, unde mi-a fost capul, etc. M-am bucurat că nu a scos nici o bâtă de baseball, cum am auzit că se mai întâmplă. Am hotărât că sunt de vină că nu m-am asigurat. El a hotărât că nu are nicio vină, chiar dacă a oprit în mijlocul aleii, deși erau locuri de parcare (să se ducă până la magazin). Pentru că erau pagube, adică o zgârietură de vreun centimetru pe spoilerul lui (la mine nu se vedea nimic), am hotărât să încheiem o înțelegere amiabilă. Și de aici a început răzbunarea mea pentru discursul urât al tânărului. Buchisea silabisind cuvintele, ajungea cu greu la sfârșitul paragrafului, suficient să uite începutul paragrafului. Scria literă cu literă, străngând pixul până i se albeau degetele, muncea epuizat pentru fiecare semn grafic care nu avea întotdeauna corespondent în alfabetul latin, curgeau apele pe el scăldându-l în valuri de transpirație și, ce era cu adevărat drăguț, scotea limba în timp ce scria, așa cum poți vedea mulți școlari concentrați deasupra abecedarului. Sadismul meu a fost fără margini, când îi corectam „lucrarea” și îi subliniam cu pixul greșelile de scriere și ortografie: ați greșit, mai facem o dată, îi spuneam tânărului redus la muțenia elevului prins cu lecția neînvățată. Până la urmă m-a înmuiat gestul acela cu limba ce țășnea din gura concentrată și i-am scris eu datele de pe polița de asigurare.
Știam că analfabetismul a atins cote mari și cred că ” partea păgubită” din micul meu eveniment rutier nu intră în statistică, pentru că știa să scrie și să citească. Într-o manieră relativă.
Cât despre blondele de la volan… nu vă faceți griji: accidentele lor sunt amuzante.
Categorii:Social
Sunt in concediu in Romania si ca unul care își câștigă pâinea la volan de zeci de ani iți pot spune ca soferii de aicea sunt GROAZNICI indiferent de cat de analfabeti sau nu sunt. Sigur nu toți dar in general ai impresia ca e o natiune de sinucigasi!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mie îmi place foarte mult să trăiesc și de aceea conduc prudent și cuminte. Dar asta nu mă ferește întotdeauna de belele. Problema e că toți șoferii se grăbesc, cu treburi urgente probabil și creează bulucelile acelea de „eu sunt primul”.
ApreciazăApreciază
Ăsta chiar e sadism. Cred că a invocat toţi sfinţii până a scris o propoziţie. 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da’ de unde! A fost aproape distractiv.
ApreciazăApreciază
Eu am împins foarte delicat cu spatele mașinii, un biciclist care după ce s-a adunat de pe jos m-a scrofălit bine 5 minute apoi a plecat bombănind ceva de gen ” muiere proastă” . Da eu m-am bucurat că am scăpat ieftin.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Știu eu de ce nu îndrăznesc să merg cu bicicleta în traficul mare! Aștept pistele pentru biciclete, că ne-au promis.😀
ApreciazăApreciază
Eu pe pista de biciclete l-am doborât. 😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cum spuneam…ești grozavă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eram brunetă atunci.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mi-ar fi plăcut sa fiu acolo. Ziua bună, Rebelo !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și mie îmi pare distractiv acum, dar atunci, în primele 5 minute, nu eram eu însămi.
ApreciazăApreciază
Acolo nu te plictisești, este aproape imposibil să trăiești.
Te pricepi la scris!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu mă plictisesc, sunt fibră de grămătic.
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciază
Sadicule! 🤣🤣🤣🤣
Te-ai distrat putin?
☺☺☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană