Mă pregătesc de prin mijlocul verii pentru venirea toamnei. Mă pregătesc să nu fiu luată prin surprindere de prima zi de toamnă, așa cum te pregătești de moarte după o boală lungă și fatală cu prognostic sumbru și cert. După cum moartea nu te găsește niciodată pregătit, tot astfel toamna mă găsește puțin nedumerită și nemulțumită că vara, preferata mea, se sfârșește abrupt, lăsând în urma ei amintiri de tălpi goale și de nisipuri fierbinți. Iar copacul din fața ferestrei mele se încăpățânează să își păstreze frunzele verzi, dându-mi apă la moară în a mă minți cu ardoare, așa cum doar femeile pot s-o facă: o minciună inofensivă, cum că vara ar mai fi cu mine. Îmi proptesc privirile în verdele copacului și refuz să văd că verdele e bătrân și prăfuit, acoperind pe alocuri promisiuni galbene și ruginii. Și în plină vară care nu mai e, copila mea și lumina ochilor mei, îmi atrage diplomatic atenția că îmbrățișările și pupicurile în public sunt desuete și nepotrivite, deoarece, iată, e mare de-acum. Și pentru acest moment mă pregătesc de ani buni, cu succesul îndoielnic al pregătirilor pentru moarte sau pentru toamnă. Așadar mi-am condus copila spre școală doar câțiva pași, fără îmbrățișare și pupic, oprindu-mă pe trotuar să o privesc cum se întâlnește cu altă domnișorică dornică de autonomie. Am rămas părăsită pe trotuar, uitându-mă în urma lor, cum își bălăbăne zgomotos autonomiile pe membre prea lungi și stângace cu care nu știu ce să facă. Fetele sunt cu spatele spre mine și cu fața către lumea mare, iar golul dureros pe care îmbrățișările interzise l-au lăsat, se umple repede cu temeri și griji. Dar așa cum doar femeile pot s-o facă, mă mint inofensiv că lumea mare e bună și frumoasă și că vara e încă aici. Îmi proptesc privirile în verdele copacului meu și refuz să văd că verdele e bătrân și prăfuit, ascunzând pe alocuri promisiuni galbene și ruginii.
Categorii:Proza scurta
Of! Ce toamnă mi-ai sădit în suflet. Însă una firească, plină de frumos și natural. Doar că o mai amân un pic. Mă mai agăț de verde 🙂
Îmi va veni și mie rândul…
Fii mândră! Ai crescut, se pare, o primăvară! 😊 Să îi devină pașii siguri și să știe să privească lumea drept în față!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E o încercare pentru mine. Când o văd cât e de poetă mi se strânge inima.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sub zâmbet e tristețe că fata e mare și primăvara devine vară sub ochii verii tale toamne. Fii liniștită! Toamna se poate transforma rapid în vară indiană, iar primăvara ta personală se va împrieteni rapit cu tine, când vine vremea. Are nevoie de un pic de zbor, de un pic de libertate. Știu că i-o dai cu inima prinsă-ntr-un inel mic, vrând să fii muscă și să te ascunzi sub reverul ei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru îmbărbătare, chiar îmi prinde mine. Oare toate mamele trec prin asta?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu siguranță. 🙂
ApreciazăApreciază
Se spune ca bunicii isi iubesc nepotii mai mult decat proprii copii. Mai e mult pana acolo, dar asteptarea iti va fi imbucuratoare. Pentru ca nepotii la randul lor isi iubesc bunicii mai ceva ca pe proprii parinti. SI atunci sa vezi melancolii pe capul fiicei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stai să trec de hopul ăsta…fără să vreau îmi amintesc ce făceam la vârsta ei când am dat de gustul „libertății”. E un miracol că am supraviețuit…
ApreciazăApreciază
Domnişoara ta îţi va aduce primăvară-n fiecare zi, sunt sigură 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru gândul bun! Sper să fie precum spui.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O mama adolescebtina si rebela, trebuie sa înteleaga sentimentele prin care trece ‘puiul’ ei drag, deoarece a trecut si ea prin aceleasi sentimente ale metamorfozei fiintei, când „puiului” îi cresc aripioarele si doreste sa-si creeze propriul univers intim, în care doar în situatii de cumpana va cere sprijinul si sfatul mamei sau tatalui.
Un sfârsit de saptamâna sublim cu multa bucurie har so pace în Suflet, draga Rebela !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi amintesc destul de bine ” metamorfoza”, dar și năuceala care o însoțea…. O zi frumoasa!
ApreciazăApreciază
Tocmai aceasta „nauceala” ei si majoritatea adultilor,nu o constientizeaza, traind-o cu naivitatea credintei, ca viata reala este un film serial, o telenovela cu happy end, imaturi si incapabili de a privi si vedea dincolo de orizontul aparentelor relative, imitatii frumos conturate si colorate, falsuri perfecte realizate de tehnologia informatica, surogate atragatoare, otravitoare, mortale, consumate de majoritatea maselor cu simturile si constiinta anesteziate de îmbuibarea cu ‘hormonii’ de sinteza ce se comercializeaza în ambalaje frumos confectionate, tentante, atragatoare, irezistibile, capcane ale mortii sufletesti care transforma omul LIBER, (facut de Dumnezeu „dupa chipul si asemanarea Lui”) într-un SCLAV al acestui sistem al întunericului mintii, al Legii mortii si al Locuintei mortii numit „omul faradelegii” sau sistemul lui „Antichrist”.
O duminica luminata de „AAA” draga Rebela !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ahhh, sa profit repede cand ajung acasa de imbratisarile care-mi sunt inca permise.. 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Bineînțeles! Îmbrățișările astea dispar când ți le dorești mai mulț!
ApreciazăApreciază