Cred că nu a visat vreodată Aristotel, când spunea despre om că este animal social și rațional, că atât individul, cât și societatea se vor schimba atât de mult. Omul a rămas un animal social, cu nevoi imperios-sănătoase de a adera la grupuri și comunități și de a-și prilejui relații sociale care să vină în întâmpinarea intereselor sale. Considerându-mă pe mine însămi un animal social cu calități sociale medii, numai bună de integrat într-o nouă comunitate creată ad-hoc și menită să ne ușureze funcționarea în marea societate, m-am trezit făcând parte, cu voia mea bineînțeles, din prea activul grup al mamelor dintr-a șaptea C. Nu, mamele sunt toate majore, dar copiii lor sunt în clasa a șaptea C. Corect ar fi să amintesc că din grupul mamelor dintr-a șaptea C face parte, cu succes, și un tată, la fel de activ ca o mamă. Este o comunitate foarte activă și efervescentă, deschisă la orice oră, pe whatsapp. Atât de deschisă încât m-am bucurat încă din prima zi de apartenență la grup de opțiunea „silențios” a telefonului meu. Lectura de dinainte de culcare și-a schimbat nuanțele, în locul cărții de pe noptieră încercând să citesc, în diagonală și pe verticală, sute de mesaje materne și pe alocuri paterne, despre lucruri deosebit de importante, cum ar fi compoziția sandvișului sau volumul ideal al sticlei de apă. Vă mărturisesc că lectura înainte de culcare mi-a plăcut întotdeauna, făcând trecerea spre somn într-o manieră molatecă și dulce. Cu noile lecturi marca whatsapp, somnul meu dispare complet, dilatându-mi starea de veghe și de surescitare. În plus, lecturile whatsapp mă fac să mă simt o mamă mizerabilă, dându-mi seama că nu-mi hrănesc copilul sănătos cu rondele de morcovi și măr, nu am înscris-o la cursul de dezvoltare personală, nu-i dau tricou de schimb la ora de sport unde transpiră. Cât despre banii de buzunar, suma ideală e încă în dezbateri, dar ar fi ideală și pentru mine, din ce pot să îmi dau seama din cursul discuției. Așa că, în ciuda lui Aristotel și a grupului whatsapp, am decis să evadez din comunitatea mamelor dintr-a șaptea C. Am respirat libertate preț de două minute și m-am trezit înapoi în grup, deoarece „părerea mea contează”, deși nu am avut păreri niciodată despre tricouri, sandvișuri sau sticle de apă. M-am simțit onorată și valorizată și, pentru a nu dezamăgi grupul, am emis și eu o părere: am sugerat ca, în loc să strângem „o atenție” pentru profa de chimie care obișnuiește să „strice media” , să punem odraslele să învețe. Pauză, liniște nefirească, apoi emoticoane care plâng, suspină, își smulg părul. Cam asta a fost, pentru că acum sunt liberă. Cred că grupul încă discută pe marginea ideii mele nefericite.
Categorii:Social
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
O… Doamne! Mare-i grădina ! Ce mă bucur că am gătat cu școlile! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, dar poți face parte din grupul de grădinărit, de bucătărit sau..de stat degeaba. Argumente pentru socializare există mereu, cu genul ăsta de socializare nu m-am obișnuit încă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te rog eu, vrei să faci parte din grupul meu? Adică eu şi cu tine facem un grup. Că eşti delicioasăăăă şi aş citi mesajele tale fără să respir.
Am mai auzit că e agitaţie mare în grupurile astea. Bucură-te de libertate cât mai poţi. După ce le va trece şocul, te vei trezi reintegrată-n grup 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu prea sunt eu cu mesajele…adică sunt, mesaje lungi, dar cu o cafea ceva alături, să văd și omul cu care vorbesc…
ApreciazăApreciază
Avem si noi un astfel de grup, insa acolo nicidecum nu este ca la voi. In general diriga ne comunica ce are de zis sau alte mesaje de interes general, in niciun caz nu se dezbat chestiuni de genul celor pe care le-ai amintit. Se pare ca este multa prietenie la voi pe grup. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aa, vorbești de grupul oficial. Din ăsta fac parte, aici primesc comunicate importante…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, noi fie avem doar acest grup oficial, fie eu nu am auzit de cel neoficial, lucru deloc regretabil, pare-se. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Categoric, nu-i pierderea prea importantă. De fapt, sunt sigură că e un câștig😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Faza cu ”stricatul mediei” e o problemă.
Bag de seamă că media anilor de studiu la o materie sau la toate începe să conteze ca admitere la diverse facultăți (probabil notele din gimnaziu n-au a face, dar în fine). Pentru un profesor nu e deloc greu să fie corect în evaluare și să dea notele pe care elevii lui le merită. Dar nu cumva îi dezavantajează în felul acesta față de elevii care -în imensa lor majoritate- sunt notați ceva mai lejer? Poate că o medie de 5 la liceul X valorează cât una de 8 la liceul Y. Și atunci?
Poate ar trebui să țină cont de modul în care se dau notele de obicei în România și să ofere elevilor lui o poziție de start corectă nu în raport cu cerințele, ci în raport cu concurența. Poate nu. Desigur, idealul e ca evaluarea să fie corectă, ca la un examen; dar când va fi?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Totul este așa cum descrieți. În plus, părinții (ca mine) nu reușesc să își evalueze copilul. Toți sunt buni spre excepționali și, în mod real nu aș ști să spun cât de bine pregătit e copilul, pentru examenul de capacitate, de exemplu. Iar cu părinții se întâmplă ceva straniu: sunt foarte supărați că au de învățat copiii. Dar ar vrea să aibă copii foarte instruiți, fără nici un efort, dacă se poate. Și mereu mă gândesc că nici părinții nu prea au avut de-a face cu cartea, pentru că și-ar aminti cu siguranță cum vine cu tocitul coatelor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Zău, Rebeluto, un alt sfat nu puteai sa le dai? Ca asta cu învățatul trebuie procesat, ca doară nu o sa le spună odraslelor asa tam neam, de mâine te apuci sa faci oaresce probleme în plus. Măcar acum, o perioada, ai timp de citit. Ce vrei tu😉
Seara buna, c-am uitat🙈
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi pare rău că am ajuns să spun că „pe vremea mea” se învăța mai mult. Da..știu ce înseamnă asta, trebuie să mă uit în buletin…
ApreciazăApreciat de 1 persoană