Dacă vrei să țipi la cineva pentru a te mai descărca de tensiunea de la locul de muncă și nu prea ai la cine sau nu îți permiți, poți apela la o soluție des uzitată: poți țipa liniștit la angajata cea nouă, venită de pe băncile școlii, care nu îndrăznește să riposteze și încasează cu stoicism lovitură după lovitură. O poți învinovăți că e incompetentă, că nu își face treaba bine, că lucrează încet sau că nu se descurcă în situații de criză. Se face vinovată de toate acestea, iar colegele (mai cu seamă colegele) nu se sfiesc să îi arate minusurile profesionale la tot pasul. E ciudat mecanismul prin care oamenii uită complet cât de greu le-a fost în primele zile de lucru, după terminarea școlii, sau cât de competenți erau în acele zile. Sau poate funcționează principiul „dacă eu am suferit, lasă să sufere și alții”. Privită din afară, situația arată suprarealist: toată lumea țipă la angajata cea nouă, complet pierdută între responsabilități, dar nimeni nu-i arată cum să facă lucrurile corect. Am văzut că angajata cea nouă e plină de defecte și vini. Dar principala ei vină, care o va urmări o vreme, e că e frumoasă de pică, proaspătă și cuviincioasă. Bănuiala mea cea mare e că adaptarea la locul de muncă, între femei între vârste, muncite mult și cu tinerețea apusă, va fi dificilă și lungă….pentru că e..prea frumoasă… De asemenea bănuiesc că va fi o fâșneață de angajat după ce eșecurile o vor învăța mersul lucrurilor (de la colegi nu prea sunt speranțe). Până atunci însă, angajata cea nouă plânge în fiecare zi, înroșindu-și ochișorii ăia frumoși, și nimeni nu îi spune că toți am avut parte, în primele zile de lucru, de vreo acritură veninoasă, lezată grav de tinerețe.
Categorii:Social
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Trist si adevarat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din păcate….
ApreciazăApreciază
Unele nu rezista la atata venin. Plus ca tineretul cu pile nu are parte de asemenea tratamente soc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E acel ‘bullyng” despre care am tot auzit.
ApreciazăApreciază
La servici nu trebuie sa te intereseze atitudini ale colegilor si nici sa te intereseze vorbe aruncate la plesneala.Singura problema se pune doar in cazul cand nu iti pori desfasura activitatea din cauza lui X sau Y.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru mine contează mediul de lucru, mai cu seamă că stau o bună bucată din timpul meu pe la serviciu. Iar când ești la început ai nevoie de puțin sprijin, măcar să înveți obiceiurile locului.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Să sperăm că va dispărea acest „botez”. Dar nu ştiu cum, se tot perpetuează. Cumva, cei trecuţi prin el îl tot dau mai departe…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Probabil că e adevărată povestea aia psihologică despre repetarea modelelor de comportament.
ApreciazăApreciază
Am fost angajatul cel nou „ajutat” de angajata cea veche dupa un episod repetat aproape la indiggo cu alti angajati noi de dupa mine. Angajata cea veche a „susținut” pe multi in acest fel, cu cea mai sinceră şi hârşâită denigrare. Nu mai sunt acolo, dar ca studiu antropologic, a meritat. Măcar pentru asta… şi ca experiență emoțională
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi pare rău pentru episoadele astea care nu sunt deloc necesare. Și eu am trecut acum muult timp prin asta, dar nu prea îmi păsa, deci…nu se pune.
ApreciazăApreciază
Fain de tine. La mine era primul job, poate de-asta încă mai am în minte episoadele alea. E ca atunci când prima experiență cu cineva este un viol. Dur, dar real.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E un adevăr: oamenilor le place să își complice viața. Dacă nu pe a lor, măcar pe a altora.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Asta fac, in general, cei lipsiti de caracter si de oarece minte. Daca il inveti cum trebuie pe angajatul cel nou si nu il sabotezi, vei avea doar de castigat, fiindca treaba va merge bine, iar cand treaba merge bine, toate-s bune si frumoase. Poate cei care se tem de concurenta nu indraznesc sa formeze un tanar, de frica sa nu fie depasiti. Sa faca bine sa se puna la zi mai intai ei si apoi sa vedem daca mai au timp de prostii. Buna tema articolului!
ApreciazăApreciat de 4 persoane
E exact cum spui! În plus, la noi e criză de personal, deci cu atât mai mult ar fi de dorit să o formezi pe „aia mică” foarte repede. E o fată de nota zece, dar oamenii tratează buna-cuviință drept slăbiciune.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulți tineri vin hârșiți gata și cu tupeul aferent. Pentru ei o slujbă e doar o slujbă temporară. Vor învăța cum se face treaba dacă au chef.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Poate putem învăța ceva de la ei: să ne prețuim mai mult. Sunt o generație diferită mult de generația noastră: noi voiam să învățăm și să ne croim un drum, ei vor să câștige bani și să se deranjeze cât mai puțin. Oricum, nu e cazul tinerei mele colege, care vrea să muncească , dar face fiecare acțiune pentru prima dată în viață, cu efort mare și rezultat perfectibil.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Un déjà-vu innoubliable ! :)Eu cred ca pretutindeni în lume se produc astfel de fenomene, mai ales între descendentele Evei ! Chiar daca unii ar crede ca în Occident este altfel, partenera mea de viata a trecut prin aceasta experienta, marcata atât de profund, încât era pe punctul de a renunta la toate eforturile si sacrificiile facute de subsemnatul la initiativa ei, de a ne stabili si începe aceasta noua experienta în West.
Imaginati-va batjocurile, si râsetele „Madamelor si mademoisellelor” infirmiere frantuzoaice (în frunte cu sefa infirmiera a clinicii unde a fost angajata, nefiindu-i recunoscuta diploma de medic, nestiind vorbi limba, necunoscând aproape nimic din metodele si sistemul lor de lucru, si asta dupa ce a rezistat umilintelor timp de câteva luni.
Solutia si rezolvarea acestei situatii, am gasit-o în Biblie, sugerându-i sa încerce sa-si faca din dusmani prieteni, si a reusit. 🙂
„Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine.” – Ap. Pavel –
O noapte linistita, draga Rebela !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Orice început e greu. Dar oamenii îl fac și mai greu, cred că din plăcere pură.
ApreciazăApreciază
La inceput, am avut noroc sa am colege, doamne de doamne, care realmente m-au ajutat sa trec peste inevitabilele greutati ale inceputului!
Daaaar, ar fi fost mult prea frumos sa nu fi aparut in peisaj si ” dracu’ gol-golut”, directoarea, care, vreo trei ani m-a tocat!
Pana la urma, a cazut in capcana destinata mie, si-au zburat-o! Era sa fie groasa, dar a fost pentru ea!
Cine sapa groapa….
Sa auzim numai de bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se cheamă că ai avut noroc! Am observat că noii veniți sunt rareori bine primiți și au de trecut testul răbdării și al vitejiei. Unii dintre ei ripostează și , de aici, o atmosferă destul de neplăcută.
ApreciazăApreciază
Personal, nu mi-am batut joc de colegii tineri! A face rau sau bine sunt optiuni. Tu alegi! In masura in care nu esti capabil sa faci bine, nu face nici rau!
Cand directoarea aceea si-a pus in cap sa ma reduca la tacere, am fost singura cu ea. O lupta inegala si urata. Nimeni nu a avut curajul s-o infrunte. Si totusi, raul s-a intors impotriva ei. Rau de tot!
Eu am tinut minte lectia! Sa auzim numai de bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană