Oameni

Spune-mi cu cine te însoțești…

Grea perioadă sfârșitul de an, cu sărbătorile lui! Muncă multă, acasă și la serviciu, petrecere cu prietenii, petrecere cu familia, petrecere cu colegii de serviciu. Și nici petrecerile nu mai sunt cum erau odată! Sau poate petrecerile sunt la fel, dar eu sunt alta: așa trebuie să fie, căci fiecare petrecere e trăită cu groaza iminenței durerii de cap de a doua zi, lucru de care nu îmi amintesc să se fi întâmplat acum douăzeci de ani. La una din petreceri am cunoscut un tip, deștept, cultivat, manierat și complet sonat, care m-a însoțit ca o umbră fidelă, găsind în mine auditoriul ideal. Durerea de cap a apărut mult mai devreme decât de obicei, potențată de tirul verbal al domnului în cauză. Acesta era mort de supărare din cauza noii ordini mondiale și încerca să mă convingă să nu accept cipul prin care „ei” mă vor controla și mă vor manipula. Am riscat o glumă, spunându-i că mie îmi convine pentru că măcar așa nu o să-mi mai pierd actele, cu portmoneu cu tot. Foc și pară s-a făcut: oare eu nu văd cum „ei” mă fac dependentă de tot mai multe lucruri? Bunăoară, pe el l-a dus un prieten la o anume cafenea, unde a băut o cafea extraordinară cu lapte și ulei de nucă. El, care nu bea cafea pentru că îi face rău! Groaznic a fost că a doua zi pașii l-au dus la cafeneaua aceea și, aproape fără voia lui, și-a comandat o cafea cu lapte și ulei de nucă. A treia zi, la fel. A patra zi și-a recunoscut dependența și a început să lupte împotriva ei. Dar de dependența de internet ce zic? Sau de ciocolată? Ce pot spune e că discursul logic era impecabil, cu raționament corect, pornind de la premise discutabile. Trei-patru ore am aflat despre „ei”, moneda mondială, pandemia ce va veni și alte minuni apocaliptice. Trei-patru ore de paranoia îți pot modifica puțin viziunea asupra lumii. Spun asta cu certitudine, pentru că m-am surprins gândindu-mă la sărmăluțele soacră-mii: mai am câteva în frigider și îmi ocupă ciclic, la orele de masă, câmpul conștiinței, excitându-mi glandele salivare sau, altfel spus, lăsându-mi apă în gură. Mereu am fost o pofticioasă și asta nu ar trebui să mă mire, dar dacă totuși… soacră-mea vrea să mă facă dependentă de sarmalele ei, să mă manipuleze… Soacră-mea, masonii, illuminati…

.

 

Categorii:Oameni, Social

26 de răspunsuri »

  1. În același spirit de glumă, de mică masonii m-au făcut să am nevoie de mâncare, apă și jucării. Apoi am dat în patima cărților, țigărilor, mă duceam la muncă și câte și mai câte. Uneori sunt furioasă pe ei, dar alteori îmi vine să le mulțumesc. Cafeaua cu nucă pare o delicatesă. Nici eu nu beau cafea, dar aș testa-o. Curată masonerie!

    Apreciat de 2 persoane

  2. Se parea ca Nimic nu e întâmplator.
    Ci Totul e tinut de „dânsii” sub control !
    Nici faptul c-am ajuns fara sa vreau, în tara „lor”,
    Nici pentru c-am intrat în breasla franc’ masonilor ! 🙂 ))

    La Multi Ani fericiti, draga Rebela.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu