Cum stăteam în stație, cu ochii în zare către troleul înțepenit în trafic, o doamnă bonomă și jovială mi-a zâmbit cu un zâmbet neverosimil de senin. Dintr-un mimetism social i-am întors zâmbetul, gândindu-mă că poate ne-am mai întâlnit și nu sunt capabilă să o recunosc, așa cum mi se mai întâmplă. Femeia a recunoscut în mine semnele unui auditoriu perfect și, nici una, nici două, a început să îmi povestească viața ei. Are aproape 70 de ani, dar nu îi dădeai nici 50, mergea să își cumpere spanac din piață, în Canada e foarte frig și ea nu mai suportă iarna și zăpezile. E farmacist și a avut multe de oferit societății, dar în Canada să nu cred că umblă câinii cu covrigi în coadă, că nu e adevărat. Ea s-a chinuit îngrozitor timp de doi ani în care a făcut munci umilitoare, încercând să își găsească un post de farmacist. Canada i-a adus doar un divorț, el și-a găsit pe altcineva. „De ce mă părăsești?” „Ea e mai sexi.” „Ce are mai sexi decãt mine?” „E o femeie care tace”, i-a răspuns bărbată-său și l-a dat naibii că și-a luat altul, pâinea lui Dumnezeu. În România s-a întors cu mare drag, aici în aprilie nu mai vezi troiene și găsești spanac. A intrat în farmacia de la Tei și le-a zis:”măi, fetelor, mai udați și voi florile din vitrină, că s-au pleoștit de tot!”. Ea înțelege că au treabă, dar dacă nu uzi florile, măcar să iei ghivecele alea din vitrină. E foarte rău că nu a făcut un copil, a vrut să își facă mai întâi un rost, apoi a fost cam târziu, dar, și alții, cu copii, nu o duc prea bine și numai de griji au avut parte. Acum are parte de liniștea pe care a căutat-o toată viața și se bucură mult că m-a cunoscut, că…uite..mi-a venit troleul.
Am urcat în troleu clătinându-mă sub tirul logoreic, din care m-am ales totuși cu vreo două idei cristalizate: în Canada câinii nu au covrigi în coadă, ci sunt doar niște câini banali, degerând printre troiene; femeile sexi vorbesc puțin; dacă ești ca o sită și nu poți ține nimic (bucurie sau necaz) în interiorul tău, vei arăta cu 20 de ani mai tânăr. Lecția de viață a durat aproximativ două minute.
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Pe „mimetismul social” scrie și „potențială victimă” cîteodată :))
Eu am pățit-o cu o vînzătoare de pîine, prețul mimetismului meu a fost audiența necazurilor ei zilnice, mereu mă juram că iau pîine din altă parte și tot acolo mă duceam, că era cel mai în drum. Și gata cercul vicios. Noroc cu soarta, că s-a făcut shop&go în loc.
… Dar, mă rog, așa aduni și povești pe care să-ți exersezi talentul, clar nativ 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Și uite-așa, economisești banii de psiholog.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 Cam aceleasi concluzii le-am tras si eu. In plus, nu poate fi decat bine (pentru mine) sa am o atitudine nonsalanta. Depinde totusi pe cine opresc pe strada ca sa-i povestesc in doua minute viata mea.
Faina intalnire.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😂😂😂 Mi-a cam vuit capul, dar a meritat!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Are şi zâmbetul riscurile lui. Totuşi, mai bine aşa decât o încruntare urmată de o tiradă de nemulţumiri.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
A fost chiar interesant, pentru că femeia nu se plângea, ci doar relata, iar seninătatea ei era contagioasă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, de aia ziceam, că sunt şi cazuri în care e multă încrâncenare.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Apreciez lipsa de grabă a celor trecuți de o vârstă. Pentru ei ceasul pare să aibă o altă viteză.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu era cazul acestei doamne, care părea că are rezerve pentru mulți ani de acum încolo. Aș fi nedreaptă să spun că era vreo bătrânică: era o zvârlugă, plină de viață. Poate e adevărat că bătrânețea e o stare de spirit. Doamna aceasta era relativ tânără.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciază
De multe ori femeile tinere care conversează plăcut și asertiv compensează cumva din instinct aspectul fizic (deficitar mai ales din punctul lor de vedere).
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mie mi se pare că, deopotrivă la femei și bărbați, modul în care faci conversația ține de un anumit simț al ridicolului: mai taci să îl auzi și pe celălalt, interpretezi feedbackul (te ascultă cineva, interesează pe cineva ce spui), ai răbdare să își termine co-vorbitorul ideea etc. Cred că ține și de temperament, un extrovert va fi năvalnic și nu te va asculta prea mult. Există studii care certifică faptul că femeile sunt mai gureșe. Mie nu mi se pare😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
”Mutu’ mâncă untu'”, proverb local. Verbul e la prezent, accent pe â.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Au proverbele astea, în simplitatea lor, o înțelepciune uriașă.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Atâta trăncăneală în numai 2 minute?! Dar ce tiraj avea doamna!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Avea spor. Nu părea că mai și respiră.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Binele ți se întoarce! Comentariul plus textul mi-au dăruit plăcere. Drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur tare! Vă mai aștept cu drag!
ApreciazăApreciază
De multe ori nici nu știi cum trebuie să întrerupi o astfel de tiradă fără a jigni, deși tu ești cea luată cu asalt de „povestitoare”. Din fericire, de vreo câţiva ani, ascult în căști muzică, dar și așa sunt persoane care insistă să-mi vorbească.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu fac parte dintre acei nefericiți care nu pot spune „nu”. Lucrez la asta, deocamdată fără prea mare succes.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doua minute si concluzii clare. Mi-a placut tare mult cum ati relatat ”intrevederea” cu ghinionul de rigoare.
Reconfortant pentru noi. 🙂 Numai bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană