Își ascundea de ochii lumii mica plăcere vinovată, râzând, vorbind, iubind, astfel că era greu să-l bănuiești că ochii lui privindu-te în ochi nu te vedeau, ci erau ațintiți către interior. Acolo, în interior, erau efluviile mnezice, cu impregnații onirice, pe care le pipăia, iar și iar, cu o desfătare aproape tristă. Mai cu seamă se delecta cu răscolirea sedimentelor fosilizate ale unor amintiri incerte, de o dulceață dureroasă, în care nu exista nici o particulă de conștiință, ci întreaga sa ființă se reducea la un tub digestiv esențial și, asemeni unui protozoar, se conecta la universul osmotic prin coloidul amniotic și hiperbar. Amintirile astea îi plăceau cel mai mult, poate prin inconcretețea lor diafană și nu ezita să-și întoarcă ochii spre ele, chiar și atunci când nu era singur și era ca și cum corpul său fizic râdea, vorbea și iubea, dar el nu era niciodată acolo, ci se deda plăcerii lui întunecate, tânjind după realități improbabile. Când i se născu primul urmaș se bucură așa cum se cuvenea, dar bucuria nu putea fi totală pentru că îi lipsea fermentația amintirii, pe care timpul și aducerea-aminte le lustruiau, dându-le acea dulceață dureroasă. Și așa, se întâmpla să treacă prin viață ca un somnambul, mergând cu spatele către viitor și pricepându-se de minune să transforme prezentul în trecut. Foarte târziu, când va fi un trup degenerat de timp, se va gândi puțin la viitor, pe care îl va pipăi cu ochii întorși spre sine, atunci când nanoparticule de conștiință îi vor trimite semnale cum că osmolaritatea bine cunoscută a universului este foarte aproape și, asemeni unui protozoar, se va conecta cu acesta, devenind el însuși un univers organic.
Categorii:Oameni
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Carpe diem! Hristos a înviat.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Adevărat a înviat! Doamne-ajută!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cîtă maturitate, nu pentru un adolescent rebel, ci chiar pentru un matur!
Hristos a înviat!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Adevărat a înviat! Sărbători frumoase!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Prin conectarea „la universul osmotic prin coloidul amniotic și hiperbar” m-ai spart! 😀
Copil, te-ai întrecut pe tine!
Sper că osmolaritatea universului va accepta și umilele mele nanoparticule de conștiință!!!!!!!!!!!!!!
😉
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Musai! Undeva s-or duce și nanoparticulele…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am să-ți trimit un SMS!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sarbatori luminate!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Doamne-ajută! Numai bine!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Uimitoare, profunda si magnifica disertatia paradoxala, metafizica, (exprimata în cuvinte) dintre dimensiunile micro si macrouniversale a perceptiei rational-sentimentale atemporale…
O duminica binecuvântata cu Viata Adevarata, liniste, bucurie, pace si fericire în Suflet, draga Rebela !
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mulțumesc pentru apreciere. O zi frumoasă, cu soare, pe cer și-n suflet!
ApreciazăApreciază
Chiar asa este ! Asemenea fie-va, tuturor românilor si a oamenilor de pretudindeni de pe planeta Terra !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Quantum conştiinţa” -QC – ar putea fi probabil următoarea etapă. Mintea ar putea fi „mântuirea” noastră.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
..un domeniu de studiu infinit…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
…mintea este produsul unei dezvoltări evolutive de mii de ani, un drum lung.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
…din păcate cred că e posibilă și involuția, tocmai datorită unui (nu știu cum să-l numesc) confort intelectual. Informațiile vin singure spre tine, de tot soiul, și „antrenamentul” minții devine inutil.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da,lumea asta este mișcată de oameni cu bani si ideii, concepții, asta transforma lumea aproape în fiecare zi. Un mod concret de gândire, comunicarea, informație, transforma calitatea vieții noastre.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa cred și eu.
ApreciazăApreciază
a) Trendul locului (îmi) pare sa fie diversificarea literara (asezonata cu diversionarea metempsihotica) Cu fiecare compunere propusa la blog mai acoperi cate un påtråtel din aria literaturii utilizand acest esafodaj artistic ca schela intru slujirea unui alt fel de esentializare, al carui sens si directie abia daca se intrevad intamplator si fragmentar martorilor inocenti, pe care-I vrajesti ca un prestidigitator, facandu-i sa caste gura la stelute si panglici. O risipa as fi tentat sa zic, un exces in tot cazul, in raport cu publicul observabil, ale carui reactii nu denota receptarea la un nivel rezonabil a scamatoriilor pe care le propui. Daca ieri cochetai cu SF-ul, in pasul de azi ai facaut un salt (colosal as zice) direct in poezie, cu un aer firesc, natural…
b) Foarte interesant si credibil felul in care te-ai pus in „pielea” unui protozor. Presupun ca ai avut prin preajma (macar) unul pe care ai avut ragazul sa-l observi pe indelete, pentru a-i decripta comportamentul. Am ramas totusi cu impresia ca pe alocuri, de la un punct incolo, practici mimetismul si simplificarea, pentru a putea integra detaliile observate in realitate fortandu-le sa intre in modelul de protozor construit anterior, astfel incat sa nu fi obligata, precum Manole din balada, sa tot reiei constructia de la zero…
c) Protozorul ce zice? Care este parerea lui?
P.S. Sarbatori fericite.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
a) Ce pot face dacă sunt o ființă atât de complexă… Cât privește receptivitatea cititorilor..o trec mereu pe locul al doilea, pe primul loc fiind propria mea plăcere. b) Spre rușinea mea pot empatiza ușor cu un protozoar până la identificarea cu acest organism minunat de simplu și în astfel de situații viața e frumoasă. c) Protozoarul nu știe carte.
Toate cele bune!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
a) Din cate am putut sa observ (din goana calului) la punctul (a) aveti „dreptate”, sau mai bine zis aveti „adevar”: sunteti o „hiena hedonista” care-si pune propria plăcere pe primul loc (daca nu chiar pe singurul loc) in dauna protozorilor-spectatori… Dar cine stie, poate ma insel, poate nu vad bine, poate ma las prea usor pacalit de fenta, poate ca sunteti doar teribilista si bravati din cine stie ce motive (ca tot omul sub umbra conditiei sale; vulpea, strugurii, mierea, ursul, ma rog, fabule). In tot cazul despre binomul „placeri solitare” s-ar putea zice ca, in fapt, este un subtil oximoron.
b) „Spre rusinea d-voastra” ??? De ce „spre rusine”? Faptul ca (mai in gluma mai in serios) considerati ca respectiva empatie ar fi fiind in sine ceva rusinos denota… aaa… Denota!
c) Daca aveti in minte exclusiv acea parte a protozorului care nu stie carte, (deh n-oti fi singura) atunci da, aveti toata indreptatirea sa hraniti protozorul cu necesarul biologic fara sa va mai irositi timpul si orzul pe gaste, cu inutile ambalaje intelectualiste sau metafizice in vase de cristal…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici nu știu ce să răspund… poate doar că îmi place felul în care țineți într-o mână cubul de zahăr și în cealaltă biciul. De asemenea mă topesc de dragul hienei hedoniste, ca sintagmă și ca deziderat. Și nu în ultimul rând cred că am dezvoltat o oarecare dependență pentru comentariile dumneavoastră. Ăsta din urmă e un compliment.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am inteles, sunt primul dintre cei pusi pe locul doi…. 🙂
P.S. Bine ca nu avem decat (cate) doua maini la dispozitie, caci altminteri cine stie cu ce alte lucruri am mai opera (dintre cele care creaza fie dependenta, fie teama)…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
It’s awesome to pay a visit this web page and reading the views of all colleagues
on the topic of this post, while I am also keen of getting familiarity.
ApreciazăApreciază