Deși nu mi-am dorit niciodată, persoane cu autoritate medicală m-au trimis din două vorbe seci să îmi fac un RMN, adică o investigație noninvazivă (așa spun ei), prin rezonanță magnetică nucleară. Pentru o femeie ca mine, puțintel claustrofobă și puțintel ipohondră, doar atât cât îi șade bine unei femei sărite de 40 de ani, metoda aceasta de investigație nu pare deloc noninvazivă. Evident, cu șiretenii de femeie trecută prin viață, m-am opus introducerii mele în tubul de rmn, împingându-mă discret în vârful degetelor de la picioare, cât să fur trei, patru centimetri care să-mi permită să scot nasul afară din tub. Șireteniile mele au rămas fără finalitate, deoarece asistentul medical care vedea de mine s-a dovedit cel puțin la fel de șiret și prin diverse viclenii a reușit să mă vâre înapoi în tub. Ba mai mult, mi-a aranjat gingaș mâinile pe piept, cu o alarmă în mâna dreaptă și mi-a ordonat să nu mă mai mișc. În tub, cu mâinile pe piept și cu o palmă de loc în fața ochilor. Dacă vă gândiți la poziția dintr-un sicriu, să știți că la asta m-am gândit și eu și nu mi-a plăcut deloc ideea că nu ai loc de întors, la propriu și la figurat. Să scap de neplăcere, am hotărât să închid ochii și să-mi imaginez ceva relaxant, care să mă liniștească: un șezlong , soare și mare, cu mine zăcând pe șezlong. Cum tehnicile de relaxare nu prea funcționează la mine, am dat chix și de data asta, imaginea relaxantă cu soare și apă sărind de fiecare dată când o construiam pe o imagine, de altfel simpatică, în care hamsterul meu Bubulina, nu mai voia să iasă din țeava goală de hârtie igienică pe care i-o pusesem în cușcă pentru joacă. Era de fapt o amintire care se actualiza obsedant, cu un tub de hârtie igienică pierdut în talaș. Era și Bubulina, dar nu o vedeam, pentru că îi plăcea mult în tub. Cu ochii închiși și mâinile pe piept, cu gândul la Bubulina, încercând să dau un ritm zgomotelor pe care le auzeam în urechi, cu o încredere nemăsurată în alarma din mâna dreaptă, o jumătate de oră am stat cuminte în tub, fără să mă scarpin, să tușesc sau să-mi bălăngăn picioarele, deși le-aș fi făcut cu drag pe toate. A venit și ieșirea din microspațiu, la un loc cu revelația, cu adevărat mesmeriană, că tubul de rmn este o nimica toată în comparație cu tubul pe care percepția mea nu-l poate cuprinde și în care eu și alții ca mine (poate voi), stăm de bunăvoie, asemeni Bubulinei.
Categorii:Oameni
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Tubular Bells – Mike Oldfield
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu m-am gândit, dar..da.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La prima astfel de experienta, am primit o pereche de casti, nu cadou, ci ca sa ascult muzica, iar aceasta sa faca zgomotele mai suportabile. Prima piesa: Freedom (George Michael). La plecare, am urcat in masina, am pus contactul, iar radioul a prins viata. Mi s-a parut o stranie coincidenta sa aud ca se transmitea Freedom.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Căștile mele erau doar antifonice. Cât despre coincidențe…există?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oricum era o diferenta de calitate a sunetului ca de la primele radiouri cu lampi la cele DAB, insa piesa a foat aceeasi. Coincidente sigur exista, insa nu e la fel de sigur ca ele presupun si niste asocieri de evenimente ulterioare (cu unele care, eventual, au avut loc).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce epifanii se ivesc în tubul de RMN! 🙂 Glumesc, cer scuze dacă e o glumă proastă. Serios acum, nu am făcut un RMN vreodată și tare mi-e că m-aș simți tot cam așa. Claustrofob sînt abia de la o dimensiune anume, adică atunci când peretele din față e așa aproape, că îmi întoarce expirația înapoi. Oare se pune? Iar tuburile astea în care sîntem, ca Bubulina… asta a durut. Adică da, așa e. Fix așa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ar fi fost bine sa putem vorbi de o epifanie; pare-se că în greaca veche unde își are originea „epifanie” înseamnă „lovit de sus, de deasupra” sau cam așa ceva. Ori în tubul de RMN nu putea fi vorba de vreun „sus”, că nu încăpea. Acolo încap doar gânduri năstrușnice. Cât despre celălalt tub…mai bine ne prefacem că nu există. E confortabil să ne considerăm liberi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine că nu se văd şi gândurile la RMN, ar fi fost interesant un tub cu un hamster jucăuş în el. Sănătate îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un aparat de citit gânduri ar fi catastrofal, pentru că ar ieși la iveală ce cu gândul nu gândești. Sper să fiu sănătoasă și îți mulțumesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Parcurgând rândurile gândurilor exprimate în aceasta proza scurta, mi-am amintit de Amélie Nothomb cu a ei carte „Métaphysique des tubes”,în care chiar din primele fraze, face o remarca ce mi-a ramas în memorie; „Dieu ne vivait pas, Il existait.”
Cu toate ca înca din adolescenta mi-am pus întrebarea, de ce exist si care este sensul adevarat al vietii , de atunci m-am întrebat de nenumarate ori, cu si mai mult interes, cautând sa traiesc cu adevarat, sa dau vietii un nou, absolut si bun sens, nu doar sa exist, ceea ce m-a scos din acest sistem controlat al „metafizicii tuburilor” devenind din zi în zi mai nonconformist si rebel fata de acest sistem al falsitatii si ipocriziei în care omenirea inconstienta, zace de milenii, manipulata prin înselaciuni si minciuni de cei care fac regulile jocului pe Terra prin luptele desarte pentru supravietuire si subzistenta.
O zi binecuvântata cu sanatate, liniste si pace, draga Rebela !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi place cum sună…metafizica tuburilor… Sper să fii mulțumit de sensul tău bun și să trăiești cu adevărat, așa cum îți dorești. Ceea ce-mi doresc și mie! O zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Sincer noi oamenii suntem foarte ciudați; la tot progresul tehnic pe care il avem un astfel de aparat „modern” de diagnostic ar trebui sa fie mai încăpător, mai rapid si sa nu face atata galagie!
Tot e bine ca ti-a folosit! Eu am facut investigatia de pomana daca nu tinem cont de cearta cu doctorul care spunea ca nu am stat intr-o stare de coma dupa el si ca atare nu are claritatea necesara!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se pare că pentru unele investigații e preferabil să fii mort, să iasă imaginea bună. Măcar 30 de minute.😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🤣🤣🤣
ApreciazăApreciază
Mie mi-a plăcut în tubul RMN-ului. Am ieșit de acolo foarte relaxată, ușoară… 🙂
E adorabil desenul tău!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că ești un om special, care se adaptează repede și vede partea plina a paharului, ceea ce e minunat. Desenele sunt făcute de fiică-mea, care acum că e mare (14 ani), nu prea vrea sa imi mai deseneze. De aceea le reiau pe cele pe care le am, pentru că și mie îmi plac. Mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc mult pentru punctul tau de vedere. E mult spus „special”. Doar ca am observat ca imi fac mie un bine cand imi controlez stresul. M-am gandit ca era momentul sa exersez meditatia cu care ma tot laud. 🙂
Iti marturisesc ca de la tine am imprumutat ideea cu desenele articolelor, cred ca ti-ai dat singura seama. Am profitat, cu ocazia asta, sa o stimulez pe fiica mea, cu atat mai mult ca doreste sa urmeze o cariera in domeniu. Este doar cu cateva luni mai mica decat fiica ta. Dar, vorba ta, cresc si nu stiu daca mai au rabdare „sa se joace cu noi”. :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici vorbă să îmi pot controla stresul. El, în schimb, mă controlează foarte bine😀. Desenele fiicei tale sunt foarte frumoase; am crezut că sunt făcute de un profesionist. Așadar, colaborarea pare un succes.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu meseria ta nici eu nu aș putea controla stresul.
Mă bucur mult că îți plac desenele. Mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi plac mult, sunt expresive.
ApreciazăApreciat de 1 persoană