Această expresie plină de tâlc face parte din bagajul de vorbe înțelepte ale poporului român și e folosită frecvent în vorbirea curentă. Pentru un străin, nevorbitor nativ de limbă română, expresia ar putea suna un pic ciudat, imaginându-și un viscol și un ger năpraznice, în care un oarecare iese cu capul neacoperit, pentru că nu are căciulă. Străinul se poate întreba unde este căciula și își poate răspunde că acel oarecare și-a furat-o. Singur. Probabil că străinul se va gândi că oarecarele este cam prostuț, să stea în gerul aprig cu urechile degerate, făcând un gest fără noimă, ca acela de a-și fura singur căciula. Pentru vorbitorii nativi de limbă română, sensul expresiei este de a face demersuri prostești și risipă de energii spre o finalitate incertă; să te minți singur; să acționezi împotriva intereselor tale. Și vorbitorul de limbă română, și străinul consideră că cel care își fură căciula singur este puțin cam prost și acționează împotriva sa, incapabil să vadă realitatea. E momentul să vă mărturisesc că această expresie îmi produce confuzie, tristețe și chiar mă înspăimântă. Sunt de acord că a-ți fura singur căciula este un semn de prostie și de slăbiciune, dar… în comparație cu ce? Răspunsul natural este „cu a fura căciula altuia”, situație în care urechile nu-ți vor mai îngheța sub gerul năpraznic (pentru străinul care traduce expresia) sau vei merge în direcția intereselor tale, chiar dacă lezezi interesele altora (pentru vorbitorii nativi de limbă română). Așadar, dacă îți furi singur căciula ești un prost, spre deosebire de cel care fură căciula altuia, care e un isteț. Din păcate, în bagajul de expresii cu tâlc ale poporului român nu am găsit nicio trimitere la furtul căciulii altuia: ești prost doar dacă îți furi singur căciula.
Categorii:Oameni
Te-ai apucat de „despicat firul de păr în patru”?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E o slăbiciune de-a mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, eşti isteţ dacă furi căciula altuia. Dar asta nu-nseamnă că e ca şi cum i-ai săpa groapa? Şi, potrivit zicerii, tot la furatul propriei căciuli ajungi. Ba te mai şi loveşti căzând.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Poate că puțină dreptate ai, dar nu e mai bine fiecare cu căciula lui?
ApreciazăApreciază
Ei, sigur că da. Dar asta deja e a treia variantă. Eu m-am limitat la cele două propuse-n postare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă nu aș fi știut, puteam să jur că este un articol scris de Radu Paraschivescu 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trebuie să caut articolul! Uneori îmi plac atât de mult unele idei, încât, după un timp consider că mintea mea le-a clocit.
ApreciazăApreciază
Generalizând acest aspect la scara nationala,eu as zice ca mult mai trist si grav este atunci când îti fura altii caciula, apoi îti cumperi o alta si ti-o mai furi si tu însuti ! 🙂
O seara minunata, binecuvântata în toate, draga Rebela !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cel mai trist e sa iti fure altul căciula. Aici ai dreptate.
ApreciazăApreciază
Aveam si eu mania asta de a despica firul in patru, dar incerc (treptat) sa ma las. Acum bunaoara nu-l mai despic decat in trei (sfanta treime): (1) Daca e o caciula scumpa si e asigurata nu-i chiar lipsit de sens sa ti-o furi singur. Ii imbrobodesti pe aia de la asigurari ca altii ti-au furat-o, incaseszi asigurarea, vinzi caciula (pe sest) si te-ai scos… Apoi iti cumperi si caciula si fular. Cu fularul te poti si spanzura daca trebuie. (2) Daca e ieftina merita sa o furi pentru exersare. N-o sa te apuci sa furi direct caciula altuia fara sa parcatici nitel intr-un mediu protejat. (3) Daca-ati furi singur caciula in niciun caz nu vei fi cu capul gol caci vei purta caciula pe care ai furat-o. Partea prosteasca (pe care vrea sa o ilustreze proverbul) se refera exclusiv la faptul de a-ti irosesi timpul (si energia) cu lucruri care nu produc efecte, care te aduc exact in pozitia din care ai plecat. Adica de a actiona ca un filozof. (Presupun ca suntem de acord ca toate filozofiile nu sunt altceva decat niste imense sofisme, care mai simple care mai sofisticate, care mai usor care mai complicat de demontat, filozofii nefacad in fond altceva decat sa-si tot fure singuri caciula in incercarea perpetua de a demonstra ca [a] este egal cu [a]).
P.S. Toate proverbele si zicatorile sunt un nesecat izvor de intelepciune (chiar si cele complet idioate). Omul fara proverbe este ca pestele fara bicicleta. De exemplu: „Ai carte, ai parte.”, ori „Cine stie carte are patru ochi” sau „Bine faci, bine găsești.”… Ca sa nu mai zic de: „Călătorului îi șade bine cu drumul.”… Care e proverbul tau favorit? Presupun ca ar putea fi: „Dacă tăceai, filosof rămâneai.” (Doar ca io nu voi sa råmân filozof, incercand (cu slabele-mi puteri) sa transcend imanentul din mine (fabrici si uzine)… Nu? Cam da…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Firul tău e despicat în multiplii lui patru, iar despre proverbe … numai de bine. Sunt un fel de filosofie pentru nefilosofi. Și…cum adică „cine are carte are patru ochi?” E o malformație la mijloc, are ochelari pentru că și-a obosit ochii buchisind, e vigilent ca un Argus?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ahaaa! Si eu care credeam ca ala care isi fura caciula nu are nimic sau de la nimeni de furat si ca sa nu-și piarda dexteritatea isi fură singur căciula!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ar putea fi o explicație: să își facă mâna, cum spunem noi de cei lipsiți de experiență.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
”Sa-ti furi singur caciula” este mai mult decat prostie… Este prostie la superlativ. Si-i similar cu sapatul propriei gropi. Iar din urma vin invatamintele, cine are urechi sa auda sau ochi sa vada/ citeasca. 🙂
Numai bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
…sau să îți bați cuie în talpă…Mă întreb dacă zicalele contemporane vor deveni clasice. „Cine-i harnic și muncește are tot ce vrea/ Cine-i leneș și chiulește are tot așa”…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne fereste!
ApreciazăApreciază
„E atat de liniste incat imi pare ca aud cum se izbesc de geamuri razele de luna…”…
acesta este citatul meu preferat in legatura cu linistea nefireasca ce domneste cateodata peste anumite locuri din univers (precum Venetia despre a carei faima s-ar fi facut declaratia mincinoasa ca s-ar fi stins) in contrapondere literara la sonoritatea zicerii amicului mieu Rica Venturiano… aia cu silentium-ul lugubru. Bine frate, inteleg, nu trebuie sa ne furam siguri caciula (mai ales noi astia de umblam cu capul gol)… dar soro, chiar nu se mai poate spune nimic? Macar despre batic? Nimic? Aseara ti-am luat basma si acum te vad fara ea. Oricat as incerca sa te scot basma curata (si s-o pun pe tzambal, in loc de batista) nu-mi iese figura. Prin urmare vin si zic: Mai zi si tu ceva!
ApreciazăApreciază
Cuminte, tanti Rebela, n-a vrut sa råspunzå… 😦
ApreciazăApreciază
Linistea e doar o aparență. Dar sunt sensibilă la critici. Așa că m-am conformat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si bine ai facut. Sper sa fi in egala masura sensibila si la laude. Altminteri existenta sensibilitate se va toci si degeaba te va mai critica cineva… Desi pare o metoda depasita de imprejurari (dupa cum sustin unii psihologi) totusi se poate constata ca alternanta biciului cu a zåhårelului inca functioneaza bine merci, cu conditia sa fie autentice, transcendentale si mai ales sa fie incarcarcata mai degraba de sentiment decat de metoda in sine. Presupun ca stii ca te iubesc, nu? (în calitatea ta de autoare de proza scurta, si de con-frate-sora in toate celea, pe falia conditiei umane)… 🙂
ApreciazăApreciază
Dat naibii, domnule!
ApreciazăApreciază
“A-ti fura singur caciula” vine de la tara, in trecut, cand venea vremea in sate sa vinda animalele, sateni delegau pe unul dintre ei, sa mearga cu animalele la targ sa le vanda, pentru ca nu stiau carte, negustorii ai puneau sa tina caciula cand numarau vacile, ca sa puna in cate in galben in caciula pentru fiecare animal, dupa care se tocmeau la pret, si la sfarsitul targului, primeau suma finala in functie de galbenii numarati din caciula, …dar, intre timp, in prostia lor multi dintre taranii analfabeti era complesiti de faptul ca negustorii le lasau galbenii din caciula, si ei bagau in buzunar din banii din caciula, fara sa-si dea seama ca la sfarsit vor primi mai putini bani, caci fiecare galben reprezenta valoara unui animal vandut.
Deci ei furand din caciula galbeni, erau defapt furati de catre negustori, deci se furau singuri, de aicea , “a-ti fura singuri caciula”…. Defapt toata treaba era o teapa data de catre negustori, care banuiau ce o sa faca taranii si in felul asta exploatau prostia lor fara consecinte.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am știut; are sens, dat fiind că toate expresiile intrate în vorbirea curentă au originea în fapte concrete, mai toate de pe la țară,, așa cum spui tu cu țăranul, galbenii și căciula. Interesant e cum își măresc aceste expresii aria de acoperire, generalizându-și sensul inițial. Mulțumesc!
ApreciazăApreciază