Oameni

Viziuni arhetipale

De pe • ( 46 comentarii )

Am căzut de acord, toți de la masa aceea, că Asimov e un vizionar și că noi trăim începuturile erei robotice. Cu cât abureau mai tare paharele, cu atât ni se părea că e mai aproape lansarea pe piața largă a robotului domestic, bun la toate, responsabil de creșterea calitativă a vieții. Ziceam că până aici am fost de acord cu toții, acesta fiind și ultimul punct al serii în care a domnit pacea. Grupul gălăgios și vizionar a suferit o scindare bruscă, dictată de interesele comune și nu era greu să vezi că cele două subgrupe nou formate susțineau opinii separate de gen. Se formaseră într-un mod natural un grup de femei și un grup de bărbați, vizionari în egală măsură, pricepuți nevoie-mare în a stabilii detalii clare, instrucțiuni de utilizare și scopul bine definit al robotului domestic. Eu însămi, reprezentantă de succes al sexului slab,  vedeam cu ochii minții robotul domestic ca pe o subretă minionă și argintiu-strălucitoare, de o competență uluitoare, ștergând geamuri, aspirând praful, călcând și dereticând. Totul într-o liniște desăvârșită, să nici nu simți când micile neplăceri ale vieții domestice dispar. În acest timp, eu, șezând cu mine însămi sau poate cu ai mei, mă pot bucura de timp și energii economisite, așteptând ca subreta minionă și argintie să intre în cutia ei , s-o pot depozita în debara, până la proxima utilizare. Cu mici variațiuni de detaliu, grupul feminin gândea cam ca mine: pe alocuri se adăuga un masaj la tălpi, o cafea cu lapte pe o tipsie la pat și alte nimicuri de felul acesta, lista îmbunătățirilor rămânând deschisă. Grupul masculin dorea la fel de mult un robot casnic, cu pielea fină și elastică, cu setări complexe care să îți permită să alegi și să schimbi culoarea, chipul și textura. Obligatoriu robotul ar trebui să aibă mai multe programe de exerciții fizice, tantrice sau cel puțin de dificultatea gimnasticii gumilastice ale unor staruri porno. Detaliile tehnice curgeau puhoi, ochii se umezeau, probabil din cauza concentrării științifice, iar zelul vizionar era la zenit. Pe bună dreptate, fetele s-au supărat și, băieții, în apărarea lor, au fost nevoiți să facă apel la diverse teorii psihologice, care pot explica pe îndelete că „așa sunt bărbații”. Ultima încercare de conciliere între sexe a fost un eșec total, explicația că bărbații sunt nevoiți să slugărească milioane de spermatozoizi nevricoși, în timp ce femeile se supun unui singur ovul, și acela cam sedentar, nu a făcut decât să arunce seara în aer. Cele două grupuri au rămas scindate: băieții au continuat să discute aproape în șoaptă, vădind un evident aer de vinovăție (preț de vreo trei minute), iar fetele afectate și cu figuri severe au tocat de-ale lor: „să știi că băieții au dreptate; îți dai seama…cu niște setări bune…timp… amploare…ritm…”

Categorii:Oameni

46 de răspunsuri »

  3. Hei. Eu am apucat acele timpuri când robotul era nevasta. Cu spălat fără mașină și călcat fără abur,ca să mă limitez.
    Dar da. Serile discutam literatură gen Asimov și nu ne holbam la TV. Aveam discuri de vinil și magnetofoane cu bandă. Ne credeam inteligenți 😦
    Mulțumesc pentru amintirile trezite.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

  4. Eu, personal si individual,cred ca Asimov, – si toti vizionarii istoriei me(a)(s)elor rotunde, sferice, rectangulare, ovoidale, plate, sau oricare alta forma si/sau figura de stil exprimata în cuvinte, simboluri, metafore, paradigme, parabole, hiperbole, indiferent de…gen – au cazut si s-au lovit cu capul de „masa” aceea fara forma absoluta, dura, – indiferent de forma sau aspect – atât de rau, încât si-au pierdut ratiunea si notiunea timpului si spatiului perioadelor si grupelor existentei prezentului realitatii cognitiv-obiective din care faceau parte, în care grija fantastica si fanatica „fata de masa” le-a indus în creierul lovit inconstient, viziuni si vise halucinante, care au devenit cosmarul tuturor nucleelor atomilor „m(e)(a)selor” de pe Terra… 🙂
    O duminica magnifica, drag Suflet Rebel !

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    • Lucrurile nu stau chiar departe de sf: prin puterea gândului putem crea lumi în care noi, posesorii gândului, credem, dar nu e tocmai o realitate obiectivă. Ia de exemplu prietenul imaginar al unor copii sau discuțiile cu noi înșine, în care suntem proprii parteneri de dialog ( vorbim cu noi, dedublați). Lumea are mii de chipuri (deși e aceeași pentru toți) pentru că mintea noastră o reprezintă diferit. Se cheamă că noi, prin forta gândului, creem lumea. O să-ți povestesc odată cum am fost martora puterii nebănuite a gândului. O întâmplare benignă, la serviciu.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

        • Am avut un pacient vârstnic, cașectic (adică malnutrit, foarte slab, piele și os), operat de urgență și cu o demență (posibil etilică) pentru care lua tratament. Acesta este eroul. Locul întâmplării: resnimarea mea. Bătrânelul era un tip foarte de treabă, cuminte și neputincios, iar noi ne străduiam să îl recuperăm repede, mobilizându-l, hrănindu-l etc. Nu făcea nicio mișcare fără asistența noastră: spunea că nu poate, că îl doare, că nu are vlagă. Vedeam și noi că abia își putea ține paharul în mână și trebuia să îl ajuți să bea și apa. Un neputincios, lipsit de voință. Doar că uneori derapa din realitatea noastră și, în lumea lui ne identifica fiind dușmanii lui. Într-o clipă escalada grilajele patului și, cu perfuzii, tuburi de dren, sondă urinară târâș, pornea să ne vâneze, să ne învețe minte. Îl prindeam și încercam să îl aducem în patul lui: pe mine m-a ridicat în brațe (am 172 cm si vreo 64 kg,) și nici patru persoane nu îl puteam imobiliza. Doctoriței, mai slăbuță, aproape că i-a rupt antebrațul. Noroc că aveam o infirmieră tip halterofil, datorită căreia stabileam cu chiu cu vai un echilibru de forțe. Îi făceam, cum puteam, un anestezic (nu se practică așa ceva, dar era un pericol și pentru ceilalți pacienți), se înmuia în 30 de secunde și îl căram în pat: era ușor ca un fulg, cred ca puteam să il car fără ajutor, mic și pipernicit. Dormea o ora și se trezea în lumea noastră, îl întorceam noi de pe o parte pe alta că el „nu putea”. Nu îl uit pentru că ne-a rupt bara de susținere a patului, pe care scria că tolereaza 150 kg și direcțiunea m-a chemat la explicații. Omul acela nu avea de unde să dezvolte o astfel de forță, nu avea substrat fizic. În cazul în care nu era posedat , cum era convinsă halterofila mea, doar gândul îi putea da acea forță. Nu înțeleg nici acum cum era fizic posibil de toate năzdrăvăniile alea.

          Apreciat de 1 persoană

          Răspunde

    • Mintea e un teren de cercetare generos, neurofiziologia are de lucru să pună informațiile cap la cap. Oricum, mintea nu poate fi obiect de studiu pentru o singură disciplină , ci poate fi cercetată doar în context interdisciplinar. În plus, dar asta e doar părerea mea, cred că trebuie luate în calcul și niște energii (sau ceva de genul ăsta). Cu riscul de a părea puțin țicnită trebuie să îți spun că, adesea, simt ceva, pe care nu pot să îl definesc: simt, de exemplu, o zi proastă din primul ei minut, când mă trezesc. Simt, la prima vedere, dacă îmi va plăcea sau nu o persoană. Că e ca o premoniție sau că e mintea mea care îmi dictează un anume tip de comportament nu aș ști să-ți spun.

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde

  7. Subconștientul este o bază de date inimaginabil de mare, spun specialiștii. Din nu știu ce motive, conștientul se servește de o bază de informații minusculă. Chestii memorate, întâmplări și experiențe din trecut, multe dintre ele si prost interpretate, traduse. Cei care au o intuiție bună, așa cum descrii, au canalul de comunicare cu subconstientul, deschis sau parțial deschis. Jung are undeva o descriere exactă a relației conștient-subconștient. Cu schiță cu tot. Adică un desen.
    90 dintre muritori trăiesc o viață care se construiește pe o bază de date limitată, acumulată din trecut. Nimic nou sub soare nu se poate întâmpla căci totul devine o repetare a trecutului cu detalii de scenă ușor schimbate. Interesant este că nu observăm.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

    • Subconștientul este o bază de date așa cum spui, uriașă, cu o dinamică proprie, e în continuă mișcare. Sunt convinsă că subconștientul ne conduce viața, oricât ne-am strădui să ascundem asta. Cred că am mai dat exemplul ăsta, dar mi se pare relevant: cunosc o doamnă „bine”, și-a făcut studiile cu greu, a învățat din greu, a muncit din greu, s-a măritat cu un domn pasă-mi-te cu sânge albastru. Am uitat să spun că provine dintr-o familie foarte umilă, cu un tată cam bețiv și cu o mamă copleșită. Doamna, după măritiș, studii etc s-a adaptat repede la rolul său social și era o apariție care îți tăia răsuflarea: pedantă, deșteaptă, poate puțin cam grandomană. Ei bine, când se enerva, subconștientul prelua controlul, scădea cenzura conștientului și …începea să facă dezacorduri între subiect și predicat, spunea cuvinte precum „să aive”, „ale tele” (în loc de „ale tale”), etc. Apoi redevenea „o doamnă” desăvârșită. În plus, deși își iubea foarte mult fetița, considera că „pupi copilul doar în somn” să nu îl răsfeți prea mult, repetând (deși nu-și dorea) modelele parentale însușite în copilărie. Așadar, respect subconștientului! 😀

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

  12. Jucariile erotice ultra-sofisticate, in marime naturala sunt viitorul amoros al amebelor sexe sau mai bine zis al tuturor sexelor. Cine va apuca sa se spurce la asa ceva nu se va mai intoarce la partenerul/partenera plin/plina de defecte, hachitze, mofturi, mood-uri. Acum ca cea mai recenta revolutie sexuala este in plina desfasurare (gratie eficientei metodelor contraceptive si a relativei bunastari adusa de progresul tehnologic) vom fi martorii (mai mult sau mai putin siderati) ai atenuarii pana la disparitie a asimetriei de abordare erotica specifica sexelor (care a fost prezenta in evolutia speciei de la „origini” si pana azi). Chiar daca orgasmul este mai usor de simulat decat erectia totusi emanciparea sexuala va duce treptat la disparitiea diferentelor dintre sat si oras si dintre femei si barbati. Prostitutia va deveni problematica si in tot cazul nerentabila in contextul concurentei neloiale facuta de cybersex-ul din ce in ce mai sofisticat si mai adictiv. Inteligenta artificiala ne månâncå… Dupa ce sute de mii de ani gratitudinile de natura erotica au fost o componenta cheie a progresului (inclusiv a celui de natura stiintifica si tehnologica – intrebati-i pe sociologi si antropologi), ne vom trezi intr-o postura bizara, de consumatori care vor avea satisfactii maximale pe criterii care nu vor tine in niciun fel de criteriile selectivitate legate de perpetuarea speciei si (indirect) de progresul acesteia. Vom fi ca tigrii de la zoo care capata mancare fara sa fie nevoiti s-o mai vaneze. Preferati vor fi aceia care fac tumbe in fata publicului. Cine va fi publicul? E-he-hei asta este o cu totul si cu totul alta tema, pe care poate ingenioasa si anacronica noastra gazda rebela si adolescenta va avea inspiratia s-o aduca in discutie printr-un astfel de artificiu literar precum cel cu care ne-a momit azi (cam in zadar, as judeca, dupa felul anemic in care se manifesta spectatorii-comentatori ai locului). Pai daca nici un subiect precum cybersex-ul nu ridica masa atunci ce Doamne iarta-ma ar mai putea? De dl. Iosif nu ma mir, caci dansul are tnta fixa si mesaj presatbilit indiferent despre ce este vorba. De ceilalti ma mir. Dar fara rautate si fara pretentii… Asa, mai mult de curiozitate. (apropo d-le Iosif, drag inger, va doresc o zi fabuloasa)

    Apreciază

    Răspunde

    • Cu tristețe trebuie să accept că ai dreptate. Nu tu flirt? Nu tu seducție? Nu tu hărțuire sexuală? Nu tu adulter? De fapt, adulterul ar trebui redefinit. Oricum, s-ar pierde o bună bucată amuzantă din viață. Citesc acum și eu pe Harari cu sapienșii lui (după ce m-am convins că toată lumea bună l-a citit) și comentariul tău s-ar înscrie cu succes în predicțiile marelui istoric. Adică, e de bine, de best-seller.

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde

      • Sa nu demobilizam. Cine stie?! Poate ca inteligenta artificiala va fi in stare sa programeze jucariile erotice intr-un mod optim incat acestea sa opuna o oarecare rezistenta inainte de a ceda dorintelor proprietarilor sau proprietarelor. Astfel de sofrware-uri ar putea simula gelozia, migrenele si multe altele, iar adulterul ar fi numai si numai daca o astfel de jucarie s-ar indragosti sincer de o alta jucarie, cu scopul unic de a-l face gelos pe proprietar/proprietara… facandu-l sa munceasca ca un robot pentru a face banii cu care sa-si cumpere un model de jucarie inca si mai avansat.

        P.S. Unul mai fara succes la sexul frumos (ca urat cui ii trebuie?) a primit cadou de ziua lui o femeie gonflabila. A doua zi prietenii l-au intrebat cum a fost si daca a avut si el in sfarsit parte de satisfactii erotice. Omul le-a spus ca dupa ce a bagat-o in pat a inceput preludiul si a muscat-o de gat. Gagica s-a basicat un pic apoi a inceput sa zboare prin camera si a fugit pe geam. De ude se deduce ca nu e bine sa faci sex cu fereastra deschisa (vorba alora de la Radio Erevan)…

        Apreciat de 2 persoane

        Răspunde

  14. Din partea noastra erau urari sincere (adica pe bune), nu ura-ri. Prin urmare, desi, in acest context cu cratima, nu se mai poate sti cu exactitate ce anume inseamna (999.99) ca ne doriti asemenea, totusi nebuloasa cea mare vine abia pe final. Care ar fi fiind diferenta dintre „stima” si „respec-t”? S-ar putea una fara alta? Dar impreuna nu-s prea mult?

    Cum se face cå si in ce fel vedeti d-voastra (apostolul) pertinenta comentariului nostru nu indraznesc sa ma gandesc prea adanc… Cu tot respectul si cu intreaga stima va do-re-sc o saptamana muzicala si mirobolantå, multumindu-va totodata pentru cordialitatea, amabilitatea si afabilitatea de ne acorda atentie. Va astept la o tzuica meta-fizica de pere pe terasa de pe punte.

    Apreciază

    Răspunde

  16. Pai, din majoritatea emisiunilor transmise prin antenele’le si cana(no)lele’le românesti, personal constat ca în Româbia, nanotehnologia si-a pus amprenta puternic, mai cu seama pe cei din conducerea tarii.Restul sunt detalii neesentiale… 🙂

    Apreciază

    Răspunde

    • @Iosif – Pai cine naiba (Doamne iarta-ma) va pune sa va uitati pe antenele’le si cana(no)lele’le românesti? Sunteti maso-chist? Multumiti-va cu o viziune macro(n)-cosmica asupra lumii, nu va pierdeti in detalii nationaliste.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

  18. A-o-leu – sunteti un trimis – misionar apostolic – intru pastorirea bietelor „mioare” carpatine cu care vreti sa intrati in contact ecumenic pe calea antenele’le-lor si cana(no)lele’le-lor românesti de televiziune. Ptiu drace.

    Apreciază

    Răspunde

  20. Aaaa, timp de re-culegere… C-asa-i in ping-pong. Ca-n tenis. Dar care sa fie sportul acela rusinos pe care-l urmaresti la TV? Sunt sigur ca in raspunsul la aceasta intrebare sta o mare parte din explicatia enigmaticelor neantizari ale comentariilor aparute pe blog. Au disparut deci nu exista. Hm. Ontologia este insa adesea (intotdeauna) mult mai complicata de atat. Toate ca toate dar cu desenele animate ce ai avut? Noi unul må (Viorica) Bucur ca la Gala Desenului Animat sa constat ca n-au intarziat nicio secunda sa apara consecintele firesti in urma incalcarii brutale a meta-regulilor (nescrise, din motive de inefabilitate)… Asta da determinism. Cauzal. Iata asadar ca, totusi, marea se poate incerca si cu degetul.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    • Pixar e grozav, au poante bune. In ceea ce privește determinismul, probabilistic de astă dată, variabile precum megadistanțe sau megatimpi, exprimați în diferențe de fus, pot atenua megaconsecințe ale unor reguli, fie ele și meta. Noroc cu gaura neagră a internetului. Nu cred că trebuie să te învăț că regulile trebuie respectate, dar că poți sta, din când în când, cu un picior dincolo de regulă. Vedeta sportului meu (tv) preferat e Ronnie O’Sullivan.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un comentariu