Este autentică, reală și demonstrabilă, deoarece oamenii simpli înțeleg empiric că universul funcționează după un principiu simplu: orice acțiune declanșează o reacțiune. Am auzit de nenumărate ori vorbindu-se despre modul înțelept în care acela cu doar patru clase, care abia știe să-și scrie numele, poate emite judecăți de valoare, demne de orice gânditor cu carte multă. Judecățile de valoare se referă de obicei la adevăruri precum: dacă nu mănânci, mori de foame; dacă nu întinzi mâna, nu apuci hrana; dacă nu ai încotro, trebuie să muncești pentru a avea ce mânca. Foarte apropiat de gândirea carteziană, cu avantajul incontestabil că aplicabilitatea practică e palpabilă. De asemenea am auzit de la oameni deștepți povești despre copii, care luați de la coada vacii, au câștigat premiul Nobel pentru matematică, cunoscând aprioric instrumentele matematice, axiome, postulate sau teoreme, dovedind în acest fel că școala e inutilă, prin comparație cu pășunatul mioritic. Personal, am cunoscut copii care au abandonat școala în favoarea pășunatului, dar erau departe de a susține cunoașterea apriorică: dimpotrivă, mimau retardul (există retardul social, unde copilul nu își dezvoltă funcțiile gândirii pentru că nu este stimulat, deși creierul lui este organic normal; vezi cazul Victor, al lui Itard, copilul găsit în pădurile din Aveyron). În ciuda mitului urban, al părinților cu copii de școală, nu voi putea fi convinsă că un oarecare corespondent din zilele noastre al lui Victor ar putea câștiga premiul Nobel pentru matematică sau măcar poate fi recuperat pentru marea societate. Revenind la tema articolului, înțelepciunea omului simplu, rezultat al unei experiențe de viață simplă cu variabile irelevante, este reală și demonstrabilă. Este o înțelepciune înduioșătoare de la care nu înveți nimic.
Categorii:Oameni
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Premiul Nobel pentru matematică poate fi luat de oricine; pentru că acest premiu nu există.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Nu există din cauza unor chestii domestice, dar ar putea exista!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am văzut un documentar despre Ramanujan, geniu matematic nativ, fără studii în domeniu. El susținea însă că a fost inspirat de o zeiță.
Eu îl cred.
https://en.wikipedia.org/wiki/Srinivasa_Ramanujan
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Omul care-a cunoscut infinitul…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mi-ai amintit prin acest articol de o discutie avuta recent cu fiul meu, care este în al doilea an la comert international, iar în conversatia purtata cu el – lasându-mi impresia unei schimbari (raceli) si pierdere a sensibilitatii sentimentale, sufletesti – l-am întrebat ce învata în cadrul studiilor la acest institut, iar printre câteva generatitati al profilului ce-l urmeaza, mi-a spus ca unul dintre profesori, îi învata sa devina cât mai „cartezieni” pentru a deveni performanti în acest domeniu, ceea ce m-a cam pus pe gânduri, gândindu-ma ca studiile pe care le urmeaza ar putea sa-l transforme într-o persoana extrem de rationala si inteligenta, însa lipsit de sensibilitatea empatiei si iubirii neconditionate, fata de Adevarata, absoluta, atemporala, „transcedentala” si eliberatoare Viata (re)prezentata de Cuvântul lui Dumnezeu, întrupat în Fiul omului…Hristos.
O zi binecuvântata cu liniste, bucurie si pace, draga Rebela !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Oamenii simpli pe care îi iubesc eu sunt oameni foarte de treabă. Despre iubirea lor față de ceilalți și față de Dumnezeu nu știu ce să zic. Mai degrabă pot spune că sunt oameni cu „frica lui Dumnezeu”, ceea ce îi face demni de toată stima.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E buna „frica de Dumnezeu”, iar cât timp aceasta va exista, specia umana nu va disparea ! 🙂
„Frica de Domnul este un izvor de viata, ea ne fereste de cursele mortii.”
„Frica de Domnul duce la viata, si cel ce o are petrece noaptea satul, fara sa fie cercetat de nenorocire.” „Frica de Domnul este scoala întelepciunii, si smerenia merge înaintea slavei.” – Proverbele –
ApreciazăApreciat de 3 persoane
@Iosif – Isus poate fi pierdut si in drum spre magazinul de paine sau in drum spre veceu, nu doar in drum spre formarea profesionala. Ceea ce nu inseamna ca din aceasata frica ar trebui sa renuntam sa ne mai ducem la paine, la veceu sau la scoala.
D-voastra ce ati decis? Nu va mai lasati fiul sa mearga la scoala sau il priviti asa neputincios cum a apucat-o pe drumul pierzaniei?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Dl.Goe.
Va înteleg frustrarea si este o reactie sentimentala irationala, incontrolabila, logica, fireasca, normala,pe care o resimt majoritatea filozofilor, teologilor, si oamenilor de stiinta ai planetei, care într-o competitie a mortii, cauta bâjbâind pierduti în timp si spatiu, pe Dumnezeul Creator,Cel Viu, Adevatat si Sfânt, neobservându-L ca EL Este prezent în sunet, în lumina, în apa si în stânca, în flacara, în vânt, si a ales sa locuiasca ascuns în labirintul întunericului profundului Cuvânt…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Iosif – Multumesc pentru explicatie. Ati reusit sa ma lamuriti de unde mi se trage frustrarea pe care cu care m-am procopsit din senin, primita in dar de la d-voastra. Vi se pare ca v-ar avantaja in context sa fiu frustrat. Foarte bine, declarati-ma frustrat si explicati-mi de unde-mi vine stenahoria. Foarte frumos. O metoda folosita intuitiv de catre oamenii simpli care incearca sa se eschiveze de la intrebari simple, inconvenabile. Ati impuscat doi iepuri deodata: l-ati evitat pe Domnul Goe si l-ati promovat iarasi pe Domnul. Sunteti (astfel) un domn goe de toata isprava. Bun! Aacuma ati putea fi atat de bun sa reveniti la cestiune si sa acordati un raspuns simplu si direct banalei intrebari din mesajul meu precedent? Alfel imi va spori spre noi culmi frustrarea (imaginara imaginata de domnia voastra) si al d-voastra va fi pacatul. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Prefer sa ramân cu „pacatul” ! Nu dau socoteala de „pacatele”, mele decât Tatalui meu ! 🙂 ))
ApreciazăApreciază
@Iosif – Pai prefarati, cå ce alta sa faceti? Ce ati avea de ales? De fapt teoretic ati fi avut de ales intre a fi mai degraba un soi de d.Goe sau mai degraba un conul Leodida. Vad ca ati ales fara sa clipiti sa fiti conul Leonida. Sunteti literalmente fabulos in aceasta postura. Dati-i-nainte cu predica. Poate apare si coana Efimita ca sa fie comedia intreaga. Cum ne-o fi norocul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Iosif – Daca ati fi cat decat corect si echilibrat ati face bine sa dati socoteala pentru pacatele d-voastra (cu voie si/sau fara de voie) nu doar Tatalui d-voastra ci si Mamei d-voastra. Asa ar fi political correct. Sper ca nu sunteti misogin. Cum ati mai fost. Ca-i pacat. Alt pacat. Ma rog nu-i din lista oficiala cu care lucrati d-voastra, dar tot pacat se zice ca e.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nimeni luat de la coada vacii nu poate lua Oscarul pentru Matematica. Absolut nimeni… Dealtfel presedintele Suediei (nici) nu ofera astfel de premii. Dar niciun alt premiu la Matematica n-ar putea fi obtinut de unul luat de la coada vacii, in afara vreunui premiu pentru debut 2 + 2 = 4. Asemenea alegatii denota o subtila desconsiderare a matematicii, ceea ce se poate remarca in genere destul de la suprafata la multe persoane cu profil (ah) uman. Psihologii y compris. Un geniu care o fi fost candva (hat demult) pasager pe la coada vacii se poate transforma dupa o vreme si multe eforturi intelectuale intr-un ilustru matematician, altminteri nu. In rest absolut de acord cu ideea ca intelepciunea oamenilor simpli (fara educatie) este interesanta strict sub aspect antropologic si ca nu ofera in mod direct nicio utilitate practica. Desigur ca extrasa de o minte mai elaborata si integrata intr-un context mai vast poate capata un sens orientat in directia vectorului inteligentei practice (utilitare). In rest nu. In fond (aproape) toate proverbele sunt pur si simplu niste enunturi imbecile. De ex. „Cine nu are batrani sa si-i cumpere”…
In naivitatea lor unele sunt salvate de nota de haz involuntar care le imbraca intr-o aura nostima.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Despre mulți copii ai oamenilor simpli pot spune că au învățat de au rupt cărțile, mânați de un determinism cum nu întâlnești la cei obișnuiți cu confortul (probabil că alternativa de a sta cu vaca pare proastă). Îmi amintesc, ca atitudine, de atleții kenieni.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mie atletii kenieni (pentru care am tot respectul) imi amitesc de babutza aia care a castigat o medalie la o proba de innot. Intrebata cum a reusit performanta a raspus simplu: „Pai in tinerete am facut trotuarul la Venetzia”. Asa si atletii kenieni concureaza impotriva unor sportivi care se antreneaza (un timp determinat) facand la antrenament ceea ce kenienii fac toata viata lor zi de zi….
P.S. Intrucat trec printr-o perioada de nervozitate si frustrare (independenta de intamplarile virtuale), imi ingadui sa-mi fortez un pic norocul, si sa ma leg de tine in contul d-lor Plesu si Liiceanu, care sustineau insistent ca este fundamental gresit sa utilizezi termenii „determinare”, „determinism”, „a determina”, in sensul de „a actiona consecvent”, „cu hotårâre”, „de a fi perseverent”, „sârguincios”… Merge in engleza, nu si in romana. Cel putin nu deocamdata. 🙂
Desigur ca perseverenta, indarjirea si sacrificiile pot produce uneori rezultate pe care talentul le poate rata, si ca cei initialmente defavorizati de soarta sunt mai predispusi sa manifeste perseverenta si sa „presteze” sacrificii. Vezi cazul Simona Halep versus Eugenie Bouchard (de ex)… Apropo tu privesti partidele de tenis? Iti place tenisul?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc, nu ai de ce sa îți forțezi norocul: determinism și determinare sunt foarte diferite și asemănătoare fonetic. Eu îl foloseam greșit, dar n-o voi mai face. Prind curaj și mă leg și eu de tine (Pleșu și Liiceanu m-ar susține): înot și nu înnot.
Despre tenis îți pot spune că mă plictisește grozav și nu îi pot înțelege nici măcar regulile. Mă uit totuși la meciurile Simonei, doar pentru a transpira abundent de emoție, negativa sau pozitivă, după caz. Există un sport la care mă uit cu drag la tv, dar îmi e jenă să îți spun care e. Oricum am propriul meu campionat de ping-pong, unde fac figură frumoasă pentru că imi aleg mereu parteneri mai slabi decât mine.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
@AR – Ce sa facem si noi? Inotăm printre o multime de reguli (inclusiv de gramatica, ortografie, ortoepie si punctiatie), ne mai împotmolim in ele, le mai ocolim, eludam, ignoram… dar supravietuim. Mult mai periculoase sunt meta-regulile. Cu regulile ne mai intelegem noi cumva dar cu meta-regulile nici vorba. Atentie la meta-reguli.
Uite sa-ti dau (prin ilustrare) numai un singur exemplu subtil de incalcare a unei meta-reguli: Si daca ai fi zis „determinare” in loc de „determinism” tot n-ar fi fost corect desi ar fi sunat mai bine. Ambele sunt din aceeasi familie semantica si niciunul dintre ele nu este sinonim cu perseverenta. Din cauza influențelor din limba engleză ni se pare ca formula: „Este un individ determinat.” ar fi echivalenta semantic cu „Este un ins hotărât, persistent, perseverent”. Nu este. „A fi determinat” inseamna a fi stabilit cu precizie printr-un calcul (matematic), o deductie (logica) sau prin masurare/observare. Sensul de „a fi hotarat, decis” (desi formula este folosit destul de mult cu acest inteles) nu este acceptat in limba romana (ci cel mult tolerat, intrucat toata lumea stie ce sa inteleaga atunci cand un ins iti spune „Sunt determinat sa merg cu tine pana in panzele albe”. Care-i meta-regula pe care am inaclcat-o intrand in aceasta explicatie nu se poate determina cu suficienta precizie, dar faptul nu va ramane fara consecinte. 🙂
Imi pare foarte rau ca nu ai apucat sa-ti placa tenisul. Este un sport si un spectacol fabulos… dupa ce treci de pargul critic si incepi sa-l intelegi si sa-l simti mai in pofunzime. Probabil ca din toate sporturile este cel in care dimensiunea psihologica a confruntarii are poanderea cea mai mare si mai complexa dintre toate sporturile.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu mai joc din când în când tenis, cu fiul meu, însa mi-e drag si sahul, care este tot un sport, iar unora mai sedentari si comozi fizic le place …sahul ! 🙂
ApreciazăApreciază
Sigur că e un sport, al neuronilor. Dar nu prea arde calorii.
ApreciazăApreciază
Puteti incerca si table-le. Intoarceti sahul pe dos si treceti de la determinismul logic al sahului la liberul arbitrar al hazardului din zaruri, pastrandu-va in zona de confort a celor sedentari si comozi fizic. Un alt avantaj subtil al tablelor este acela ca, spre deosebire de sah, se poate juca (cu un foarte mic efort de imaginatie) de unul singur, cand n-ai cu cine. Desigur ca cei cu adevarat ambitiosi pot juca si sah solitar dar rezultatul va fi ca un orgasm simulat:
ApreciazăApreciază
@Dl.Goe
Sunteti chiar simpatic si prezentabil, la aceasta disciplina sportiva ! Felicitari…! 🙂
ApreciazăApreciază
Am impresia ca unul dintre mesajele pe care le-am postat a disparut in mod misterios prin neantizare, dupa ce si-a trait o scurta viata la vedere. Eee, este o disparitie irelevanta si desigur tardiva… 🙂
ApreciazăApreciază
Sunt complet nevinovată. Mie imi apare în mesaje, dar s-a îngălbenit. Voi considera că astrele doresc să nu fie public.
ApreciazăApreciază
Mai degraba nemotivata decat nevinovata. Toti suntem vinovati. Moderatorii insa sunt cei mai vinovati si cei mai neajutorati. N-am intalnit inca niciun astfel de de ins care sa nu fi sfarsit prin a se scufunda in sine insusi, avand pana in ultima clipa convingerea ca este in control. 🙂
ApreciazăApreciază
Responsabilul cu teoria conspirației e altcineva, dar e în zonă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nicio conspiratie nu ramane ascunsa pentru totdeauna. In legatura cu ceea ce se intampla pe aici in triunghiul Bermudelor format de dl.Iosif, dl.Goe si, cu voia d-voastra ultima pe lista, d-soara Adolescenta Rebela, este deconspirat fara mila aici:
ApreciazăApreciază
La Circ…
Un accident banal –
Un acrobat,
Un salt mortal
Și…
Acrobatul nu s-a mai sculat…
Alămurile din orchestră au tăcut,
Iar clovnii din arenă au țipat…
Dar publicul din staluri n-a crezut
Că poate fi și-un accident adevărat
Și-a fluierat…
Zadarnic –
Mortul n-a mai înviat…
Păcat de el!…
Era un tânăr acrobat frumos,
Cu corpul tatuat de sus și până jos,
De care publicul se minuna,
Când îl vedea-ndoit ca un inel,
Sau când pe bara fixă se-nvârtea
Ca o morișcă de cafea
Cu balerina lângă el!…
Dar balerina nu-l iubea!…
Povestea lui?
Hm!…
Povestea mea –
A mea,
A ta
Și-a altora!…
Același accident de circ, banal…
O zi relâche,
Și-apoi, la fel,
Cu-aceeași balerină lângă el,
Alt acrobat…
Alt salt mortal!…
(Ultima oră – Ion Minulescu)
ApreciazăApreciat de 1 persoană