„Ești special! Ești unic! Ești extraordinar!” Discursurile motivaționale, foarte la modă și pe la noi, sunt centrate pe unicitatea insului și pe dezvoltarea personală, ce va scoate la iveală abilități neobișnuite care vegetează netulburate în abisul psihologic al insului. Omul, proaspăt motivat, se poate uita în oglindă spunându-și că e cel mai bun, frumos și deștept, gata să-și exploateze potențialul antreprenorial bunăoară, potențial ce lâncezea neștiut în spuma gândurilor sale. Nici nu-i trece prin cap să-și amintească de X sau Y care, în lipsa unui speech motivațional, îndrăzneau să te vândă și să te cumpere cu naturalețe, încă din școala primară. Într-o scurtă paranteză, îmi amintesc cum am făcut rost de invitații la un festival de jazz și m-am grăbit să îmi invit prietenii. Unul dintre ei a avut ideea de a vinde invitațiile mele și, deși m-am opus inițial, prețul pe care l-a obținut mi-a înmuiat boemia. I-am reproșat că speculează, mi-a reproșat că nu înțeleg principii economice simple. Din prietenii acelei seri unul singur are propria afacere, în vreme ce ceilalți încă fac cursuri antreprenoriale. El, cel ce a văzut la momentul potrivit ocazia potrivită de a supralicita. Dacă omul nostru proaspăt motivat, ca individ al speciei, special și extraordinar, are forța să se gândească la semenii cursanți motivațional ca și el, poate trage concluzia că specia umană este formată din indivizi unici și speciali. Ducând raționamentul mai departe, ar trebui să se întrebe unde este acea parte a omenirii căreia îi poate demonstra unicitatea sa, adică partea banală, nespecială și ordinară a lumii. În această clipă, omul proaspăt motivat ar trebui să se panicheze, realizând că unicitatea sa este discutabilă. Ca un flash deloc plăcut, își poate aminti cum carismaticul speaker care i-a vândut rețeta succesului primește bani de la părinți pentru a-și plăti chiria. Dacă mai pui la socoteală că aproape toți indivizii, puși să se autoevalueze, vor considera că au o inteligența peste medie, vom înțelege de ce cursurile motivaționale au un succes atât de mare.
Categorii:Oameni
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Absolut. Și cînd văd cîtă amploare a putut să ia tîmpenia asta speculativă…
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Am fost trimisă la un astfel de curs. Mă luase valul (motivațional) când mi-a apărut gândul că lectorul e un foarte bun vânzător( de iluzii). Aproape concomitent, aparent fără legătură, am înțeles de ce Hitler a avut succes. Cumva m-am gândit că a fost un lector bun.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
A fost. Charisma e obligatorie 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi se pare clar: bati in ciocoi. 🙂
ApreciazăApreciază
Ei, nu! Dinu Păturică ar fi un succes al societății.
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciat de 3 persoane
… si cel mai destept, desigur! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce dor imi e de el!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mie imi place foarte mult in Fantana suspinelor. Ascult Celelalte Cuvinte inca de cand a aparut albumul cu carouri colorate…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pasărea Colibri. Aproape că mă doare.
ApreciazăApreciază
We don’t want it! (Adica sa te doara.)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cine zice ca este imposibil sa calatoresti in timp si sa te intorci in trecut? Uite ca se poate, folosind cuvinte potrivite. Celelalte cuvinte. Multumesc doamnelor. Prin acest schimb de replici m-am intors in acele vremuri, transportandu-ma la localitate, incocmai si la timp. Emotii vechi, parca din alta viata. Merci.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
…Alo, sunteți clubul nostalgicilor?…. Mda,dar nu mai este cum era odată…”
Întoarcerea în timp are savoarea ei, dulce-amăruie, care îți amintește că ce e bun a trecut și nici că se va mai întoarce.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Obisnuiam sa ma consider realist, insa discursul meu pare uneori ca fiind cel al unui pesimist. Daca cineva care traieste in Romania mai crede ca va fi bine (in viitorul comparabil cu cat mai crede ca are de trait), atunci este un idealist incurabil. Optimismul nu cred ca isi mai poate face loc la noi.
Cat despre “turn back time” (ca sa o citez pe Cher), fiecare epoca are bune si rele. Unele lucruri (lucruri spus la modul general, nu ca obiecte in sine neaparat) transcend dintr-o epoca in alta, iar pe altele se depune praful (si doar amintirile le mai scot la lumina). Cand vorbesc de pesimism, nu imi e nicicum dor de ce a trecut, ci ma uit cu jind peste granita de vest, tot asa cum mai demult ma uitam la televiziunea iugoslava. Noi nu mergem de buna voie in directia buna. Mergem impinsi de la spate, dar nu ne place… Ma opresc pt ca nu are legatura ce scriu eu aici cu subiectul postarii. Sau poate ca daca as scrie ca eu nu sunt suficient de motivat sa cred in mai binele acestei societati, poate ca ar avea legatura. Dar chiar si asa, ma opresc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Optimismul nu are legătură cu locul în care trăiești: ești optimist și gata, la fel în România, Germania sau Polinezia Franceză. E drept că dinamica societății românești îți poate clătina optimismul. Copilul meu vrea să emigreze, iar eu nu pot să-i spun decât că o voi susține. Mi-ar fi plăcut să-i spun că în România e acasă, dar nu pot.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Peste mai putin de doua saptamani eu o voi conduce pe fiica mea la facultate. Am avut niste discutii pecuniare, dar motivele astea au picat, asa ca ea este acum studenta la University of Manchester. Si eu am vrut sa emigrez, dar nu a fost sa fie. Acum e randul ei; se cheama ca a facut primul pas. Optimismul meu a scazut in intensitate de-a lungul anilor. Acum nu mai e; s-a transformat in realism.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Felicitări și mult noroc! Copiii ăștia știu ce vor și pentru asta merită respectul nostru. Că vorbeam de optimism…Anglia e colea, la un low-cost distanță.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc mult! Asa este: chiar stiu ce vor!
Da… din capitala, Cluj sau Timisoara pana la Londra (ah, lipsa mea de optimism). Am ales un zbor cu escala undeva prin Europa, caci nu sunt zboruri directe spre Manchester.
Mi-a placut Anglia si abia astept sa o revad!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cum spun anglofonii? Your home is where your heart is.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Întoarcerea în timp are savoarea ei, dulce-amăruie, care îți amintește că ce e bun a trecut și nici că se va mai întoarce.” Au! – Asta ce denota? Pesimism? Blazare? Sau un simplu si sanatos realism?
Optimism: E drept ca azi o duc mai rau decat ieri, dar mai bine decat maine. Tot e ceva. 🙂
Mai pe scurt, despre intoarcerea in timp numai de bine!
ApreciazăApreciază
În opinia mea (dar nu numai), ce e bun trebuie lăsat la urmă. Nu e drept să-ți trăiești tinerețea cu inconștiența lipsei de experiență de la 20 de ani. Dacă aș fi tehnicianul ontogenezei, aș face ca tinerețea să înceapă pe la 60 de ani. Îți dai seama: posibilități nelimitate care se subscriu unei experiențe de viață. Altfel spus: dacă acum 20 de ani aș fi avut mintea de-acum…
ApreciazăApreciază
Oare se învaţă acolo şi cum să nu te laşi manipulat? Ar fi un paradox.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te învață orice, după ce identifică ce nevoi ai tu! Primești ce îți dorești. De obicei te învață lucruri pe care oricine le știe, dar nu se gândește niciodată să le teoretizeze.
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dupa cate stim noi (si mai stim si noi cate ceva), in (melodioasa) limba franceza, l’eau de vie inseamna (pur si simplu) tzuica, slibovita, rachiu, palinca, horinca, tescovina… sau cum vreti sa-i ziceti. Asa ca nu pot decat sa admit ca-mi place la nebunie sugestia d-voastra. Latinii spuneau ca adevarul e in vin (ceea ce este cat se poate de corect, intrucat adevarul este pretutindeni, in tot si in toate, precum partidul pe vremuri). Vad ca d-voastra ati dus enuntul un pas mai departe: Adevarul Absolut este in tzuica. Tzuica de prune, dar poate fi si rachiu de mere, ca sa facem o trimitere subtila catre fructul pasiunii si al pacatului din paradisul primordial si iremediabil pierdut. Probabil ca o recupere partiala (a acele stari paradisiace) poate fi accesibila prin utilizarea catorva recipiente cu l’eau de vie. 🙂 Presupun ca asta ati vrut sa spuneti si d-voastra pe acest topic despre auto-sau-anti-motivare. Nu? 🙂
In rest ce mai faceti? Cum o mai duceti cu fericirea?
ApreciazăApreciază
Multumesc de [înte]bare…
Iaca, de la bine-n sus,
luând zilnic ‘l’eau de vie’
putin mai înspre Apus,
asteptând mortii sa-nvie… 🙂
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciază
Daca oamenii ar pune pasiune in ceea ce fac, chiar si un strop macar, nu stiu daca ar mai fi nevoie de atatea cursuri motivationale. Cred ca si notiunea de succes este de vina, modul in care societatea percepe respectivul „succes”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă e ceva cu adevărat motivant, aceea e pasiunea. A apărut, nu știu de unde, ideea că oricine poate face orice.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
…si cu oricine 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
S-ar putea ca mintea de acum sa nu ne fie de niciun folos (ba dimpotriva) in cazul in care in mod magic am deveni (peste noapte) cu doua zeci de ani mai tineri (fiecare din noi sau chiar si impreuna)… si asta dintr-o mie de motive, unul fiind acela ca aceasta minte s-a format in contextul unor vremuri care nu mai exista. Mi-ar placea sa fiu cu 15-20 de ani mai tanar dar fara sa am nimic din mintea mea de acum, ci o minte libera, cu care sa experimentez, sa gresesc si sa invat (iarasi) din greseli si din succese. Ceea ce chiar ni se si intampla, daca stai sa te gandesti, noua, alora care vom fi peste 15-20 de ani de acum incolo. Sa profitam, asadar… 🙂
P.S. Imi pare rau ca n-am reusit (inca) sa ma auto-motivez pentru a comenta un pic on topic pe tema pe care ai propus-o, ca de interesanta e interesanta si ofera multa deschidere pentru discutii fel de fel. Cum sa ma motivez ca sa ma motivez. Aceasta-i intrebarea?(!)
ApreciazăApreciază
Cică înțelepciunea e rezultatul experienței și vine, firesc, odată cu vârsta, pe măsură ce acumulezi experiență. Dacă ar apărea, printr-un miracol, mai întâi înțelepciunea, probabil că nu aș mai avea nicio experiență, pentru că înțelepciunea m-ar ține departe de așa ceva. Așa că, bine zici, să ne bucurăm că înțelepciunea întârzie să apară și ne mai lasă loc de-o experiență, două…
ApreciazăApreciază
„Nu-nvie mortii,
E-n zadar copile…”
Dar tratamentul „face sens”, iar de asteptat e OK sa asteptam orice si oricat. De exemplu pe Godot. De fapt toata viata nu facem altceva decat asta, sa asteptam si sa tot asteptam, viitorul, ziua de maine, sa vedem ce-o sa se mai intample… ce-o sa mai fie. Sunt tare curios ce-o sa (mai) faceti dupa ce o sa invie morti.
ApreciazăApreciază
Cred ca e incurcatura la mijloc, miercuri, mangafaua, Ploiesti… Mesajul de mai sus, ca picat din cer, i se adresa d-lui Iosif pe firul cu Tzuica de pruna… Nu stiu cum a esuat la capatul listei de „gânduri”. 🙂
ApreciazăApreciază
@ Dl. Goe Pare-mi-se v-ati îmbatat cu l’eau de pluie… 🙂
ApreciazăApreciază
Se pare ca Anti-motivațional a avut un efect pervers Auto-Anti-motivațional, in ceea priveste activitatea la blog. Nicio proza nou nu mai prinde valul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sa-mi fie rușine! Mă pot ascunde după val? După cal? Adevărul este că sunt într-o perioadă in care cred că lucrurile au fost spuse și orice aș face ar însemna o ciorbă reîncălzită. Colac peste pupăză, mi-a cășunat (rareori când se coagula vreo idee) că cititorul mă va judeca. Noutatea e că m-am trezit că-mi pasă de judecata cititorului. Nu pot decât să aștept să treacă valul și să evaluez pagubele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
a) Macar esti i-luminata de o sfanta lucididate care-ti ingaduie sa vezi realist lucrurile. Observasem intr-addevar si eu ca esti cam epuizata sub aspect literar si ca nu prea mai ai ce anume sa narezi in proza, intrucat dimensiunea epica a existentei tale artistice este. in mod evident. consumata. Intuitia ta a functionat corect ajutandu-te sa realizezi ca nu ai cum sa-i pacaleste pe cititori cu supe reincalzite a „n”-a oara si ca este normal ca ei sa te judece si sa reactioneze critic (fie tacand elocvent, fie divagand firoscos, fie care-cum, inclusiv ademenidu-te la cele sfinte precum Dreapta Credinta intru slujirea Adevarului Absolut si etc. Prin urmare pot spune ca ai ales decizia inteleapta de a te abtine sa postezi pseudo-proza la blog. Bravo. Felicitari. Ar fi bine sa-l inchizi cu totul. Vorba ‘ceea, daca n-ai reusit atunci macar sterge toate urmele ca ai incercat. 🙂
b) Domne ce se mai alinta unii asteptand consolare, incurajare, motivare de la martorii inocenti. Parca ceilalti ar fi fiind totul (si cand colo ceilalti sunt infernul). Impresia mea este ca ai talent de povestitor, ca scrii bine, interesant si ca ai potential literar-virtual intru devenire si re-inventare, cu conditia sa nu scrii in primul rand pentru cititori (cu gandul la ce-or zice ei si cum or aprecia). Mai da-i in ma-sa de cititori. Cui nu-i place nu mananca. Ce? Crezi ca daca nu mai scrii nimic te vor aprecia mai mult? Ori ca ei sunt mai breji? Aiurea, niste gura-casca, nimeni in proza, in cautare de atentie. Prea depindem frate de toti ceilalti in universul asta in care suntem singuri, singuri, singuri. Nu mai putem avea o satisfactie, o implinire. un extaz, decat daca exista martori care sa confirme si sa valideze fapta. Chiar asa o fi? Inainte de a fi fiinte sociale suntem fiinte. Adica ca fiintam… Cu sau fara acordul celorlalti. Asa ca spor la treaba si curaj fata cu resturile (restul universului)
P.S. Intrucat nu sunt nici pe departe un bun motivationist, m-am gandit sa-ti ofer mesajul meu de incurajare in doua variante la alegere. Ia-o si tu in considerare pe cea care te avantajeaza cat de cat si ignor-o pe cealalta. Eu mai aveam vreo doua-trei variante de texte (anti)motivationiste pentru tine dar m-am ferit sa le postez de frica sa nu ma judece colegii tai, blogherii. (Aiurea, mi-a fost lene sa mai lungesc pelteaua cu nuante).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cum ziceai? Cu biciul și cu zăhărelul?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt un rudimentar, un primitiv, un ageamiu in materie de motivationare. Atat stiu, atat fac. Probabil ca n-am reusit sa progresez din cauza de suficienta, bagand de seama ca metoda merge, functioneaza.
Mi-as ingadui sa-ti recomand un film foarte tare a lui Woody Allen: Whatever works (si daca l-ai vazut deja tot ar meritas sa-l revezi)
Scena de inceput a filmului:
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu l-am văzut, dar il voi vedea. Mulțumesc tare, știi tu pentru ce..
ApreciazăApreciază
Discursurile motivaționale pot fi utile până la un punct. Cunosc pe cineva dependent de ele și care a ajuns să facă împrumuturi serioase pentru a fi la curent cu noile materiale motivaționale de pe piață. În timp ce el se afundă tot mai mult în sărăcie, autorii respectivelor discursuri prosperă pe spatele bietului om. Și cu siguranță nu e singurul exemplu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce lucru trist trebuie să fie să te învețe cineva ce și cum ar trebui să-ți placă.
ApreciazăApreciază
Discursurile motivaționale folosite doar pînă la jumătatea etapei, are scop pur manipulatoar. Și este folosit de un șir de diletanți pentru a cîștiga. Un specialist adevărat folosește respectiva metodă pentru a derecționa persoana spre auto acceptare și apoi spre auto cunoaștere etc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu sunt diletanți, ci doar afaceriști. Discursurile motivaționale sunt foarte la modă în zilele noastre: o mulțime de oameni nemulțumiți de sine urmează cursuri motivaționale pentru că aici își găsesc confirmarea că nu sunt persoane lipsite de valoare. Dacă valorizarea lor nu se produce în societate, atunci cursurile motivaționale nu sunt decât baloane de săpun.
ApreciazăApreciază
Îmbunătățirea autostimei trebuie să fie însoțită de cunoașterea de sine adică al personalității sale. De cunoașterea posibilităților psiho- fizice și a limitelor acestora. Dacă acest curs nu trece în altă etapă, nu este altceva decât o scurgere de bani.
ApreciazăApreciat de 1 persoană