Oameni

Vremea dragostei

De pe • ( 67 comentarii )

Ne-am bucurat pentru Bodo, tip frumușel, divorțat, 40 de ani. Ne-am bucurat că a ieșit din mlaștina aceea deprimantă de după divorț și că și-a găsit pereche. E îndrăgostit. Cu multă stânjeneală, Bodo ne-a pregătit psihic să o cunoaștem pe ea, femeia, și parcă începusem să simțim cum că ceva nu e în regulă. Prea se fâstâcea și se ascundea după deget, din care cauză noi, ceilalți, nu ne-am abținut să nu ne dăm cu presupusul: e urâtă? e grasă? are un picior de lemn? e bărbat? Bietul Bodo ne asigura cu vocea tremurând că nu e nimic în neregulă și c-o s-o cunoaștem imediat. Că vine și ea la terasă, să bem ceva împreună. Iat-o! Venise… și am amuțit, considerând cu toții că e mult mai rău decât dacă ar fi fost un bărbat gras, cu un picior de lemn. Ne-am temut că e minoră. Nu era, dar era proaspăt majoră, frumoasă, zglobie, zburdalnică. Mirosea încă a adolescență și avea pantalonii foarte scurți, lăsând la vedere o pereche de picioare lungi și bronzate. Am trecut peste momentul de stupoare, am băut vin, mai puțin copila, care înnoda shakuri după shakuri, jucându-se cuminte cu paiul în pahar. Apoi, când micuța nu a mai rezistat societății majore, și-a scos telefonul și și-a făcut de lucru cu el. Ne-am bucurat că e cuminte și ne-am văzut de discuțiile noastre de oameni mari, adică politică, sport și Dumnezeu, ca de obicei. Vinul dezleagă limbi și dilată timpul, așa că seara promitea să se lungească, dacă nu se întâmpla să observăm că fata căsca plictisită. „Du copilul la culcare!”l-am zorit pe Bodo, care încerca să ne arate că treaba e mult mai complicată și că fata poate mai mult, dar îi trebuie un imbold. „Vrei să mergem la film? La expoziția de artă? La muzeu?”încerca Bodo să scoată fata din plictis. Dar aia mică țuguia buzele a bosumflare și, blazat, Bodo a încheiat seara: „hai, că te duce tata la Mc Donald’s!” Ei au plecat, ținându-se de mână, noi am rămas, înecându-ne de râs, pariind greu pe timpul pe care-l vor petrece împreună: de la două săptămâni la două luni, că nimeni nu a dat mai mult, eșecul era palpabil. Nu i-am mai văzut de mai bine de un an. Până de curând, când ne-am întâlnit întâmplător pe stradă. Bodo arăta splendid, întinerit cu zece ani, voios și îmbrăcat „în tendințe”. Era fericit, de mână cu dragostea lui, aceeași fetișcană, cu aceleași picioare lungi, care nu știu când înțelesese într-un timp atât de scurt că e femeie. I-am simțit siguranța atunci când m-a privit în ochi, începutul de rivalitate repede amorțită pentru că nu eram un pericol pentru feminitatea ei. Amândoi păreau fericiți.

Bineînțeles că mi-am sunat prietenii să stabilim că pariurile nu-și mai au rostul. Am despicat firul în patru și apoi, în opt și am tras o concluzie unanimă: al naibii Bodo!

 

 

 

Categorii:Oameni

67 de răspunsuri »

  1. Cred că mă repet, dar… Îmi place enorm de mult perspectivele din care privești. Sunt momente scurte ca niște scântei rare, pe care ochiul tău experimentat le fotografiază. Sunt acele scântei care pt cei mai mulți cititori pot trece neobservate.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

  4. Ai pus si de aceasta data punctul pe…”i”… 🙂

    O noapte relaxanta si o sâmbata binecuvântata cu bucurie, pace, fericire si împliniri în toate planurile si aspectele existentei, draga Rebela !

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

      • Nu, nu stiu pentru ca nu sunt in relatii atat de bune cu autoarea incat sa-mi faca confidente in particular despre posibila continuare a telenovelei, dar ceea ce pot sti cu siguranta este ca acela nu este finalul. Intrucat numarul sabloanelor folosite pentru destinele muritorilor este ingrozitor de limitat, nu cred ca poate fi mare branza sa anticipam urmarea povestii lui Bodo cel frumusel pe cazuri… cateva cazuri sunt destul…

        P.S. Vad ca majoritatea comentatorilor urmemeste sugestiile autoarei (care denota traditionalism patriarhal intr-un hal fara de hal) asa incat toata lumea este preocupata de fericirea sau nefericirea „sarmanului” Bodo, dar nimanui nu-i pasa de fericirea sau nefericirea potentiala a personajelor feminine adiacene, aka fosta sotie si actuala sotie ale lui Bodo. Oare ele nu merita si ele niste consideratiuni, comentarii, presupuneri, ipoteze, anticipari, sau macar o bârfå mica cu staif literar la blog. Daca autoarea a pus ochii pe Bodo cel frumusel este oare musai ca si ceilalti sa faca la fel din politete. A naibi gagica lui Bodo. Apropo, cum o cheama?

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

      • Dacă el s-a aflat în mlaştina deprimantă de după divorţ, probabil fosta soţie era pe mal. Şi dacă tânăra a înflorit lângă el, la fel de probabil e că era fericită. Şi dacă doar presupunem dincolo de poveste şi dincolo de ce-a lăsat autorul să se înţeleagă, nu facem decât se ne contrazicem. E frumos dialogul, chiar îmi place. Dar nimeni nu poate avea decât propria dreptate. Nimic nu e sigur deci nu se pot trage concluzii.

        Apreciat de 3 persoane

        Răspunde

      • @Poteci de dor – Cred ca aveti dreptate punct cu punct. Ideea ca fiecare are, clipa de clipa, exclusiv si ireconciliabil, doar propria sa dreptate nu-i un fapt chiar asa de deprimant si descurajant. De la o clipa la alta adevarurile fiecaruia se mai schimba, infinitezimal, imperceptibil, dar orisicat, precum mutatiile accidentale care asigura evolutia speciilor. Asa se face ca uneori, unii, ajung la convergenta impartasind acelasi adevar relativ. Macar pentru o vreme. De exemplu eu (ca sa dau numai un exemplu), sunt 100% la rezonanta cu d-voastra, si mai ales cu pseudonimul pe care-l folositi (extrem de inspirat de altfel)… 🙂

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

      • Vă mulţumesc foarte mult, nu ceream să îmi daţi dreptate. Dar nu văd cum şi de unde am putea trage concluzii despre fericirea fostei soţii care nu apare decât fantomatic, din moment ce omul e divorţat, tragem concluzia că ar fi fost cândva o soţie. Atât ştim despre ea…
        Poate nici nu e pseudonim, poate, de 6 ani de când îl folosesc, e 1-1 cu ce sunt eu. Cine ştie? E relativ până şi adevărul ăsta.

        Apreciat de 2 persoane

        Răspunde

      • @Poteci de dor – Cred ca stim destul de multe despre fosta sotie a lui Bodo. Este o femeie care pana in jurul varstei de 40 de ani i-a fost partenera lui Bodo cel frumusel (care se dovedeste capabil a fi in stare sa contribuie durabil la inflorirea unei femei de 20 de ani)… si care, dupa ce a decis, in interiorul casniciei cu numitul Bodo sa apeleze la unele solutii individuale pentru rezolvarea insolubilei probleme a fericirii personale, a catadicsit sa-i redea (prematur) numitului Bodo libertatea (invitandu-l practic pe acesta sa-i demonstreze ce e in stare sa faca cu ea). Sunt cred destule informatii despre aceasta femeie pentru a se incropi niste comentarii pe seama ei..

        P.S. Probabil ca in 6 ani ati avut timp suficient sa transformati porecla in renume si nickname-ul in identitate. Nici nu se putea altfel, mai ales ca savantii au stabilit fara tagada ca niciun dor nu tine mai mult de trei ani. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

  8. Sunt singurul de aici care crede că defapt Bodo e al naibi de nefericit şi fătuca este doar o mască care să acopere durerea provocată de divorţ? Societatea noastră propune ca un mod de compensare a singurătăţii emoţionale diferite lucruri care să contrabalanseze. Haine, coafuri noi, îngroparea în latura profesională, la femei sau o maşină nouă sau o pisi tinerică , care să fure privirea celorlalţi, la bărbaţi.
    E doar o părere, poate greşesc…

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

      • Poate, dar nu ducem în derizoriu noțiunea de fericit dacă rezumăm totul la lucrurile materiale? Totuși, ai dreptate și tu. Asta ne propune societatea în care trăim. Fericirea bazată pe a avea și nu pe a simți. Revenind la amicul tău, nu mi-aș permite să judec pe nimeni. Fiecare trăiește cum îi place. Mi-am exprimat doar părerea că eu nu cred că este fericit. Că e doar o mască. Atât. Nu am spus-o cu răutate.

        Apreciat de 2 persoane

        Răspunde

    • Io cred ca Bodo este fericit. Ma rog, nu fericit 100% si nu lipsit de griji. Dar cine naiba e fericit 100% si lipsit de griji. Cam nimeni. Or sa zica unii ca situatia lui de acum este premisa unei mari nefericiri garantate peste 20 de ani (Alexandre Dumas tatăl)… Dar iarasi vin si zic: E vreo fericire garantata pentru totdeauna sau macar pe viata? Ei as, ce esti copil! Nici vorba, asa ca Bodo merita felicitate pentru al sau carpe diem.

      In subsidiar ma intreb ce s-o fi ales de fosta sa nevasta. Ea cum si-o fi rezolvat exuatia sentimental-existentiala? Cine stie.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

      • În subsidiar…. întrebarea pe care v-ați puso vă onorează. În general astfel de întrebări nu își pune cam nimeni. Chiar mie mi-a scăpat. Cum zicea și adolescenta, femeile nu prea au timp să fie vulnerabile. Păi cum să îi meargă? Nu cunoaștem cauzele divorțului la 40 de ani, din poveste. Dar suferă cu siguranță. Nu are picioare lungi și bronzate, pantaloni scurți nu mai poa să poarte, chestii atârnă fleoșcăite de vârstă. Dacă se autodefinește prin prospețime a cam dat-o în bară.

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

      • @smaranda – faceti prea multe presupuneri pe care le imbracati in haina certitudinilor, si nu ma refer doar la micul comentariu pe care mi-l adresati. Cred ca il intreceti cu mult chiar si pe dl. Iosif in aceasta privinta.

        Si oricum cine nu e vulnerabil nu primeste desert. La fel si cei care se dau asa. O viata fara desert e o viata ratata. D-voastra sunteti invulnerabila sau nu sunteti chiar femeie? Daca-mi ingaduiti sa adresez o astfel de retorica intrebare. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

  9. Femeile au condus lumea, din totdeauna. Veste proastă pt bărbații care cred altfel. Din cauza propășrii speciei, femeile au un rezervor incomernsurabil de energie. Energie pe care o împart marinimos cu partenerii. De aceea nu este neapărat util pt o femeie să aibă mai mulți parteneri de sec. Bodo a ales instinctiv. Fericitul! Habar nu are.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

      • Feminazismul de azi este oarecum ok. Atât femeile vechi cât și bărbații au mințile pline de chestii prost înțelese și de milenii transmise generațiilor. În unele cazuri se exagerează sau sunt oportuniști care se folosesc de mișcarea reală feministă. Mai sunt multe măgarii care tre să iasă la suprafață. Femeile și bărbații mai tineri sunt debusolați, nu mai au exemple demne de urmat deci trebuie să se redefinească singuri, ceea ce mi se pare ok.

        Apreciază

        Răspunde

      • Am imresia ca „smaranda” este chiar domnul Dumnezeu care-i lipseste d-lui Iosif din inventar. In tot cazul domnia sa peste generatii se intinde pe macar cateva milenii… Mai mult decat doua in tot cazul.

        Impresia mea este ca „inferioritatea” femeii este conservata cu minutioztate tocmai de atitudini din acestea „triumfalist-smarandiste”. Dupa cate stim noi (si mai stim si noi cate ceva) femeile sunt si ele tot oameni, cu existenta individuala, asa ca toate consideratiile care incearca sa acrediteze subtil altceva nu fac deca sa consolideze prejudecatile pre-existente. Nu doar in randul barbatilor dar si al femelor fortate sa-si gaseasca solutii in feminazismul erei.

        Apreciază

        Răspunde

  10. Eram la Nussersee în Bayern, la pescuit cu soțul . La apus norii formau deobicei, imagini vii. Niciunde nu am văzut așa minunăție de nori. Spiritele naturii au creeat pt mine adevărata poveste a lui adam si eva. In culori diafane de alb, roz și gri, pe cer tronau nori în imagini vii despre coborârea din rai a celor doi camarazi îndrăgostiți, umăr la umăr, egali, goi, în deplinătatea iubirii și spiritului de aventură. Pe un munte cu vârful in jos, pe a cărui platou era paradisul imaginat de ferigi rozii diafane, adam și eva, mână în mână, umăr la umăr au hotărât coborârea în necunoscut. Iubirea lor pt tot și unul pt altul depășea tot ce am cunoscut până atunci. Respectul și camaraderia era ceva de nedescris. Noblețea sentimentelor necunoscută și debordantă. M-a cuprins jalea și am plâns. Ce am fost și ce-am ajuns.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

  12. Foarte frumos articol. Foarte frumoase ganduri, frumoase comentarii si raspunsuri. Frumoasa armonie. Sincere felicitari autoarei si colaboratorilor. O seara placuta tuturor si o saptamana noua incarcata de bucurii, pace, impliniri si toate cele bune. Multumesc pentru incantare si gazduire. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

  13. Se pare ca sunt pe cale sa devin super-cali-fragilistic in ecosistem, de vreme ce am fost in stare a fi capabil sa pun o intrebare cheie care a scapat nu doar tuturor dar chiar si doamnei vanzatoare de la „penny market”. Plus ca singura sansa ca sa-mi gasesc un adversar redutabil cu care sa concurez pentru am-mi pune in evidenta super-cali-fragilisti-citatea nu este sa ma focusez pe unul anume (niciunul nefiind suficient de redutabil) ci sa-i aleg pe toti cei disponibili deoadata. Imi cer anticipat scuze daca voi rata cumva pe cineva, ceea ce este foarte putin probabil intrucat in acest biotop nici nu este prea multa lume. 🙂

    Apreciază

    Răspunde

    • Cred ca nu i-am ratat deact pe Issabela Cotelin si pe Florin care au semnat de prezenta dar n-au zis nimic, incat pana si gazda a fost pusa in incurcatura in legatura cu comentariile cordiale obligatorii de adresat fiecarui vizitator-comentator. Iata ca-mi repar greseala, mentionandu-i acum, aici.

      Apreciază

      Răspunde

    • M-am înșelat și îmi cer scuze. Dl goe sunteți foarte supercalifragilistic. Meseria de vânzător mi-a deschis uși pe care nu mi le-am imaginat niciodată. In magazin, acolo unde oamenii au impresia că vînzătoarele sunt obiecte, acestia se manifestă liber. Mai liber ca la psiholog. Cine vede, vede.

      Apreciază

      Răspunde

      • @smaran-da – Asa credem si noi, cå psihologii sunt moft. Cel putin pe langa vanzatoare. Bine acuma trebuie spus ca persoanele de fata se exclud din incluziune. Ma bucur ca sunteti in stare sa extrageti toate avantajele din faptul de a fi privita ca obiect la pennymarket.

        P.S. Ce o sa faceti atunci cand „d’.Goe” o sa fie banat pe acest blog? O sa mai comentati sau o sa deventi foarte ocupata (cu marketing-ul?)… De curiozitate!

        Apreciază

        Răspunde

    • vreti sa ziceti un goe intereseant… Mai „interesant” decat al d-voastra? Nu pot pentru ca sa cred asa ceva. Cel mai bine ar fi sa o lasam pe gazda sa arbitreze in aceasta privinta. Nu doar ca amfitrion ar fi indreptatita sa primeasca sarcina moderarii dar si in calitate de specialist-profesionist. Sunt sigur ca ar putea folosi eficient liberul arbitru din dotare daca va reusi sa-si baneze mai intai propriul d-ei „goe”, si acela tot asa, foarte interesant, chit ca si-a compus pentru acesta o masca cuminte, blajina… invatata la scoala…

      Apreciază

      Răspunde

  15. Dl goe, am obiecte de studiu. La magazin și nu numai. Toate egourile sunt ciudate. Și al meu. În timp ce îl observ pe al dvs, îl filmez și pe al meu. Pe blog, totul merge mult mai încet. Timpul de observare se dilată. Veți fi banat? Ce dezastru.

    Apreciază

    Răspunde

    • Cred ca va intreceti cu gluma pe d-voastra inseva…

      Nu uitati ca majoritatea martorilor din aceasta suburbie (ne luminata de lampe gazoase) sunt inocenti. Fiti va rog umanista si nu ignorati daunele colaterale. Numai unul dintre noi poate spune primul „Dupa mine potopul”.

      In privita abilitatii d-voastra de a va studia eficient propriul goe am mari indoieli ca ati putea obtine rezultate notabile. Imresia mea este ca ati pierdut demult batalia cu d-lui si ca traiti doar pentru ca va tolereaza ca minoritate con-locuitoare. Dar ma rog, ce stiu eu?

      Apreciază

      Răspunde

  16. Dl goe. Lupta cu egoul este din start pierdută. Am încercat. La mine nu a funcționat. Unii zic că îl rastignesc alții îl omoară, mie nu mi-a ieșit nimic din astea. Coabitare relativ pașnică, probabil că ar funcționa dacă aș fi mai isteață ca el căci egoul este mare maestru. Pe când am zis hop! că am scăpat de el, iacătă-l. Ar fi interesant să știu ce sau cine sunt dincolo de ego. Dar mă tem că am uitat definitiv. Pupici!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns către Poteci de dor Anulează răspunsul