În anii de studenție trăise într-o cameră de cămin din puținul pe care-l trimitea taică-său. Dar el era băiat chivernisit: îi ținea de foame zgomotul citadelei și spoiala intelectuală din jurul lui. Se hrănea cu covrigi și se culca seara târziu cu mațele chircite dureros, ca o dovadă organică a efortului pentru o viață mai bună. Când studiile au luat sfârșit au apărut ele, muștele. Nu le vedea cu toată retina, ci le zărea cu vederea periferică, însoțindu-l la fiecare pas în roiuri dezordonate. A încercat să le alunge fâlfâindu-și palmele pe lângă urechi, dar palmele îi treceau libere, lăsând muștele să zboare nestingherite. I-a trebuit un timp să-și dea seama că muștele nu erau reale, deși uneori le auzea bâzâitul și că mizerabilele insecte sunt un obstacol în calea viitorului lui cel bun. S-a dus să consulte un medic, așa cum ar fi făcut oricine care zărea cu coada ochiului muște ireale, iar doctorul l-a ciocănit, auscultat, pipăit, înțepat și i-a dat un tratament dubios: să mănânce multă friptură în sânge, de trei ori pe zi, dacă se poate. Are o maladie banală, se cheamă anemie, dar cu o dietă bună va dispărea de la sine. Tânărul, care făcea mereu lucrurile așa cum trebuiau făcute, a înlocuit covrigii cu fripturi în sânge și, deși era reticent, a putut vedea cum numărul de fripturi era invers proporțional cu numărul de muște din câmpul vizual periferic. În cele din urmă, cu stomacul ghiftuit, ultima muscă s-a topit în universul ei ireal, lăsându-l vindecat de această maladie pasageră. Numai bine pentru a face loc altei maladii, mai grave și mai zgomotoase. Dormea prost, intermitent, avea gânduri obsesive, schimbări de dispoziție, momente de impulsivitate. Îi dispăruse pofta de mâncare și o tensiune cvasipermanentă în abdomenul inferior îi făceau existența dificilă, punându-i sub semnul întrebării viitorul cel bun. A alergat la doctorul lui, acela care l-a tratat cu friptură în sânge și acesta, știutor în halatul său alb, indiscret ca o hoașcă bătrână, i-a confirmat că suferă de o nouă maladie: F63.9, adică o tulburare a obiceiurilor și atracțiilor, ușor de tratat, dacă îi ascultă sfatul. Friptura în sânge nu este suficientă, din păcate, deși nu e total inutilă. Va trebui să se însoare, căci maladia, căreia oamenii din popor îi spun dragoste, e pasageră, cum a fost și anemia, dacă este tratată corect. Și tânărul nostru a ascultat de sfatul medicului și și-a luat de nevastă fata care îi ocupa mintea și sufletul. Era fata de care îi era dor si când era la doi pași de el, de care îi era foame asemeni unui flămând cu centrul de sațietate stricat. Maladia s-a dovedit rebelă și greu de tratat, dar încet și cu răbdare, tânărul nostru s-a regăsit pe sine, obsesiile au dispărut, somnul s-a îmbunătățit, iar în vintre s-a făcut liniște. Doctorul lui (ce noroc pe el să dea peste un asemenea doctor) a avut dreptate: cu tratamentul adecvat, toate maladiile sunt trecătoare.
Categorii:Oameni
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
E clar, trebuie să caut un medic mai bun. Dacă ştiam că scap de „muştele bâzâitoare-n gol” cu fripturi, îmi făceam ferme. De vaci, de porci, de oi. Aşa… am tot încercat să nu calc în produsul lor. 😳
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De muște scapi cu un porc sau cu o vacă. Mai greu e cu păsărelele! Știu ce vorbesc.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😀
Şi dacă fac pe… scap la fel, nu?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Numa ‘ ti multamesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aaa, păi vreau și eu un doctor de-ăsta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Primul pas: muștele. Fără ele nu ai nevoie de doctor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Le am deja. Mâine am programare la oftalmolog. Dar știu sigur că nu am anemie, că la capitolul ăsta au ieșit bine analizele. Rămâne să văd ce friptură de lobodă îmi recomandă…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tratamente naturiste si boli mai mult sau mai putin imaginare. 😛 Faina poveste.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Viata insasi e o boala mortala, contagioasa, cu transmitere pe cale sexuala” Fiecare ii da de leac cum poate.
P.S. Sper ca eroul povestii tale sa-l gaseasca pe doctorul såu tot la cabinet si atunci cand l-o cauta pentru criza de la mijlocul vietii. Si asta tot asa, o boala. Sunt curios ce tratament o sa-i recomande.
Deocamdata suntem in plina toamna, cu pastrami si cu vin, uite asa ne chinuim. Ce faci de Halloween?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Binecuvântat metabolism trebuie să ai, dacă îți permiți cu așa larghețe tratamentele de toamnă. Presupun că sunt tratamente de întreținere și nu pentru vreo maladie-ceva.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Presupun ca nu orice anomalie e o maladie… Prin urmare pot considra ca tratamentul mentionat este mai degraba preventiv si poate (cum bine zici) de întreținere, caci nu ma astept sa vin de ce? ceva… Altii prefera savarinele… Sper ca metabolismul tau, care se opune chinului cu pastrama si cu vin, iti ofera alternative rezonabile si-ti ingaduie alte fantezii de întreținere toamna. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am aflat, cu uimire, că OMS clasifică dragostea ca fiind o tulburare mintală, după alcoolism, dependentă de droguri, cleptomanie. O grămadă de exagerări. Cu pastrama și vinul nu am nimic, dar reciproca nu e valabilă: ele au ceva cu mine. Cică nu am atins încă nivelul ăsta de tratament.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Unde are cabinetul…? :))
Frumos scris, frumoase imagini vizuale create 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce să zic…doctorul e la fel de ireal ca și muștele…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciază
Orice tratament are și reacții adverse. În cazul indrăgostirii ( vezi: fluturași, probleme de digestie, stres) , reacțiile tratamentului pot avea consecințe o viață întreagă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Evident, fără reacții secundare tratamentul nu ar avea nici un haz. De pildă, în cazul meu, reacția secundară își trăiește pubertatea și-mi pune răbdarea la grea încercare.😀
ApreciazăApreciază
😄
ApreciazăApreciază
Frumos, Rebeluto, am luat notite! 😁😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei, hai, că te răsfeți!
ApreciazăApreciază
Faina povestea studentului bolnav de atâtea boli, aproape incurabile, exceptând-o pe ultima „casatoria” care este moarte sigura, mai cu seama atunci când un adolescent rebel lipsit de maturitate si de imunitatea data doar de vaccinul cu (AAAE) este atins de aceasta maladie. 🙂
Sper ca fiul meu sa nu treaca prin ce a trecut studentul tau, tinând cont ca are un doctor sublim alaturi si o bunica harnica, precum o albina. Deocamdata nu cred ca-l bâzâie mustele, deoarece acestea sunt atrase doar de „carnea în sânge”, iar din câte am observat pâna acum, prefera carnea bine fripta si rumenita.
O zi faina, binecuvântata cu liniste, bucurii si pace sufleteasca, draga Rebela !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Știi cum e: la aceeași maladie se pot potrivi și terapiile alternative.
ApreciazăApreciază