Pentru că părea trist, i-am căutat de vorbă. Era un pacient cuminte și palid, de vreo 60 de ani, răstignit pe patul de suferință. Nu făcea nimic, ci doar se uita concentrat în tavan, într-un punct fix, făcându-mă și pe mine să privesc într-acolo. „Vă preocupă ceva?” îl întreb eu, cu gândul să-l scot din starea aceea de impasibilitate. Și-a desprins privirea din tavan și și-a întors-o către mine: „E totul bine, dar visam cu ochii deschiși, că sunt acasă la mine, pe Târnave. E așa frumos, la mine, pe Târnave! Așa de liniște…și marginea pădurii e în coasta casei. Casa e albă, acoperită cu țiglă, anul trecut am pus-o. Și după colină e o pajiște mare, eu îi zic colțul de rai. Iar dimineața te trezesc păsările care ciripesc, dinspre pădure…și e o liniște de-ți auzi gândurile. La mine, pe Târnave e foarte liniște”. Îi străluceau ochii în cap în timp ce îmi vorbea și i-am simțit dorul de casă. L-am invidiat pentru liniștea despre care povestea pentru că înțelegeam că nu era o liniște fără sunete, cu păsările acelea guralive, ci liniștea sufletului împăcat.
Pacientul despre care vorbeam o fi ajuns între timp acasă la el, pe Târnave. Poate aș fi uitat de el, așa cum uit și de alții, dacă nu mi s-ar întâmpla ca în fiecare noapte, sau mai degrabă înainte de a suna alarma de deșteptare, să-i visez casa albă cu țiglă roșie, în coasta pădurii, cu păsărele care fac gălăgie. După colină șade Dumnezeu, făcându-și de lucru cu un pai, pe care-l ține între dinți. Dacă nu e Dumnezeu, e sigur un cioban, în calea transhumanței, așteptându-și oile. Încep să presimt liniștea care îmi face inima ușoară și atunci sună ceasul și mă trezesc, în urlete de ambulanțe grăbite, pentru că, vedeți voi, la mine nu e pe Târnave, ci calea către un mare spital de urgențe.
Categorii:Oameni
Las’ ca pe la 60 de ani si tu o sa ajungi sa te visezi într-un loc, poate chiar mai feeric decât cel al pacientului, visatorul cu ochii deschisi. ‘Par exemple’, eu de când am venit în aceasta dimensiune, traiesc doar în vis, fie în infern fie în paradis, cu un ochi închis, cu unul deschis, iar cu al treilea mereu în viitorul magnific, inexprimabil în cuvinte de descris… 🙂
O noapte sublima, binecuvântata cu pace si odihna, draga Rebela !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu visez, e drept că de obicei cu doi ochi închiși: ce e visul, dacă nu o proiecție a dorințelor și a temerilor? Când paradis, când infern.
ApreciazăApreciază
Hm, ma asteptam ca in stare de veghe sa ai o teorie mai sofistcata despre visarea din timpul somnului. Probabil ca si ai dar nu stii c-o ai, sau poate ca stii dar ca cine stie ce con-strangeri (deformatii profesionale ?!) te impiedica s-o elaborezi expui… in public… (dar care public? unde vezi tu public, cå suntem numi noi intre noi). Iti urez o dupa-amiaza subliminala binecuvantata cu energie si descatusare… draga Adore… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ar fi plictisitor să-ți spun lucruri pe care le știi deja sau pe care nu le știe nimeni. Mie îmi plac numitele vise lucide, în care poți interveni ca un veritabil regizor. Nu-mi ies mereu după pofta inimii și reiau visul pentru a-l aduce în direcția dorită. Știi, de asemenea, că visele au, în mare parte, conotații sexuale și, fie că visezi că zbori, fie că visezi că aluneci, cam tot aia e. Bine, conform lui Freud, poți visa și teoria relativității desfășurată, că tot despre satisfacție/insatisfacție sub acoperire vorbim.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ah, n-am mai avut un vis lucid de nu-mi aduc aminte de cand…. Numai reverii din cand in cand… la vreme de insomnie… in rest nimica, nici macar vise/visuri din alea normale, lipsite de luciditate. Visez sa mai visez sau macar sa mai am visuri. Pe vremea cand inca mai visam (vremea somnului bun), cand mi se intampla sa visez, visele mele erau de obicei supra-realiste, fantasmagorice cu intmplari bizare ne-intamplabile in realitate. Singurul vis care s-a repetat aparandu-mi in total de vreo cinci-sase ori cred, si care era semi-lucid, ca sa zica asa, era unul in care se facea ca pot sa levitez, sa plutesc si sa ma deplasez deasupra solului. In vis se facaea ca stiu ca sunt in vis dar ma bucuram ca am stiinta plutirii pe care simteam ca o stapanesc si o controlez constient fiind sigur ca voi fi in stare sa o pastrez si dupa ce ma voi trezi. La trezire, pentru cateva clipe, ma cuprindea intotdeauna o stare de disperare simtindu-mi corpul greu, inert, vazand ca nici vorba sa-mi mai amintesc cum si ce sa fac pentru a levita si ca trebuie sa ma dau jos din pat pe cale clasica. Cu fiecare reluare a visului mi se parea (in vis) din ce in ce mai simplu de levitat, avand senzatia si convingerea ca gata, de data asta nu mai uit, si o sa stiu si dupa trezire. In zadar, la fiecare trezire redeveneam instantaneu un supus al legii gravitatiei universale. Ce sa insemne asta oare? Chiar sa aiba conotatii sexuale? Serios?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur că da! Asta doar dacă vrei tu. Poate că erai tânăr, fără griji și asta îți permitea să plutești pentru că nicio responsabilitate nu te ținea țintuit. Poate că îți închipuiai că ești deasupra celorlalți, cu inocența vărstei, bineînțeles. Poate erai foarte îndrăgostit și, cum am stabilit cu altă ocazie, dragostea e asemeni unui drog: dacă lsd-ul îți oferă iluzia că poți zbura, dragostea de ce nu ar face-o? Partea frumoasă, cu visele, e că poți interpreta în fel și chip, dar, de fapt, doar tu știi adevărul, dacă ești capabil să-l vezi în contextul propriei tale istorii. Îți garantez că niciodată, dar niciodată, nu vei fi complet sincer în fața altei persoane. În paranteză, mă amuză cum lansezi mici provocări, pardon, exersezi maieutica.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Îmi garantezi că niciodată, dar niciodată, nu voi fi complet sincer în fața altei persoane„? Ah, asa imi zice si nevasta-mea (referindu-se la propria ei persoana, nu la alte persoane in general). Dar tu? Tu te referi la mine anume (cel niciodată complet sincer în fața altei persoane) sau vorbesti asa in general depre oricine, toti, fiecare… chiar si despre tine insati? Ma rog poate ca in stare de hipnoză sa fim capabili sa ne anulam toate barierele si masurile de auto-protectie si sa fim 100% sinceri. Nu? Mar rog pentru cei care vor si pot sa se lase hipnotizati. Dar chiar si asa, mare branza n-am putea obtine intrucat cel mai adesea sinceritatea si adevarul nu sunt deloc unul si acelasi lucru. 🙂 In mod paradoxal adesea se intampla sa se gaseasca mai mult adevar in frazele pe care ti le spune cineva cand te minte decat atunci cand persoana in chestie e sincera cu tine. Sunt sigur ca te-ai intalnit cu astfel de situatii. Tu ce apreciezi mai mult? Adevarul sau sinceritatea?
P.S. Merci pentru interpretarea viselor… cate ceva din fiecare varianta propusa se cam potriveste cred cu starea onirica descrisa… Visele tale cum sunt? Dar visurile?
ApreciazăApreciază
Nimeni, în general, nu e sincer în totalitate. Nici față de noi înșine, pentru că nu ne convine chiar totul și într-un fel sau altul, ascundem mizeria sub preș. Cu certitudine, soția ta, care se presupune că te cunoaște foarte bine, are dreptate și îți simte nesinceritățile înainte să le comiți: limbajul non-verbal, mici gesturi de care nici nu ești conștient. Nu știu dacă prefer adevărul sau sinceritatea și mă abțin să dau un răspuns. Pot să doară în egală măsură, nu? Acum, punctual, mă gândesc că mi-ar conveni ca o persoană să fie sinceră cu mine, chiar dacă nu mi-ar pica bine.
Nu prea visez. Nu dorm prea mult și nici prea bine, iar atunci când apuc să dorm sunt lemn. Nu-mi amintesc ce visez. Am niște vise înspre trezire, când neg din toț sufletul alarma ceasului, în jurul căreia construiesc visul: intră un vapor în port și aud sirena de avertizare (alarma), apare linie izoelectrică pe un monitor care alarmează (tot alarma ceasului), asist la un miting aviatic și trece o fanfară condusă de un trâmbițaș (tot alarma). Adică visez trăznăi. Am și un coșmar lait-motiv: sunt într-o curte interioară și labirintică, mă panichez că nu găsesc ieșirea. Chestii tipice și nespectaculoase. Visuri? Am, cu conștiința faptului că sunt doar visuri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
După 40 de ani, au început să îmi placă și mie unii medici: aceia care nu se grăbesc deloc (deci probabil nu se găsesc pe la Urgență). Din păcate ajung rar pe la ei. Am ajuns în schimb de vreo 2 ori la Urgență; pompieristic, așa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai bine previi, decât să tratezi. Asta ți-o spun ție, dar mi-o spun și mie, că și eu tot pompieristic ajung la doctor. Pe de altă parte, medicina a evoluat atât de mult, încât nu cred că mai există om sănătos: cu metodele moderne de investigație e imposibil să nu iasă ceva de diagnosticat, chiar dacă ești verde ca bradul. „Arată-mi un om sănătos și eu o să-l vindec!”
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Așteptând pe holurile spitalului am anagramat cuvântul ”cardiolog”: io, drac gol.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă străduiesc să-ți dau replica și tot amestec litere: mai am puțin și termin disciplinele medicale😁 Nu mă las!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ar fi bine ca toti sa avem un refugiu unde sa ne gasim linistea. 🙂 Sirenele se aud volens_nolens si ne rup din orice facem. Frumoasa poveste. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Refugiul meu se numește doamna Silvia. Vorbește neîntrerupt și monoton, mă scarpină în cap și eu am ca singură grijă, sa spun câte un „îhîm”, la fiecare 90 de secunde. Nu aud niciodată ce îmi spune, dar suntem amândouă mulțumite. Silvia e coafeză.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Zambesc. Merita si doamna Silvia o poveste cred. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că-i voi visa şi eu căsuţa. Sigur liniştea aia de care vorbea are şi altceva de dezvăluit, sper să-nţeleg în vis ce.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Așa-i că-i contagios? Păcat e, că la prima vedere nu ne lipsește nimic. La o vedere mai critică vezi că-ți lipsește liniștea interioară. Ferice de cei ce și-au găsit-o!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stai linistita… cå nu si-a gasit-o nimeni… cel mult vreo acalmie pasagera… Ma refer desigur la oamenii påmânteni nascuti din femeie si care sunt inca vii… Despre entitatile care nu se incadreaza aici nu zic nimica… decat cel mult numai de bine. 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dintre bancurile cu medici favoritul meu este acesta:
Un medic ginecolog avea cabinetul acasa. Intr-o zi avea programata o pacienta la ora 6 si jumatae (dupa-amiaza), dar pacienta n-a aparut la ora programata asa ca la ora 7:00 doctorul si-a scos halatul, si si-a turnat un pahar de whisky ca sa-si incheie ziua intr-un mod placut. Pe la 7:15 apare si pacienta, scuzandu-se pentru intarziere si rugandu-l pe medic sa accepte totusi consultatia. Doctorul ii spune ca din pacate nu poate face acest lucru intrucat a consumat bauturi alcoolice dar ca in schimb o poate reprograma in alta zi, iar pentru acum o invita la un pahar de whisky. Pacienta accepta si in timp ce-si savurau bautura stand de vorba se aude deschizandu-se usa de la intrare. Panicat, medicul ii zice pacientei: „Aoleu a venit nevasta-mea. Repede da-ti fusta si chilotii jos si desfa picioarele”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Odata un medic a incalcat deontologia profesionala si a avut o partida de sex cu una din pacientele sale, avand mai apoi mari mustrari de conștiință incerca singur sa se consoleze. Auzea in mintea sa doua voci. Una ii spunea: „Haide mai nu te mai framnta atata. Nu esti nici primul nici ultimul medic care face sex cu o pacienta”. Iar cealalta voce ricana; „Da, mai, dar tine cont ca tu esti medic veterinar”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nice to meet you, thank you!!
ApreciazăApreciază
It’s my pleasure! Your blog is very interesting and I like the way you approached this subject, in such a unique and great way. Of course, google translate will be necessary 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
I’m happy!!
thank you very much (^^)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ワオ
新しい主ジョセフの女装
ApreciazăApreciat de 1 persoană
実際には、今度は直感があなたにトリックを作ります! 🙂 ))
ApreciazăApreciază
Să fie, oare, ceva legat de vârstă faptul că, odată cu trecerea anilor, iubim tot mai mult natura, vedem frumuseți în locuri pe care nici nu le băgam în seamă până acum?
Avea dreptate pacientul, pe Târnave a pictat Dumnezeu tablouri cu întinse păduri, de care nu ai cum să nu te îndrăgostești…🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doar omul și-a făcut din betoane a doua natură, uitând de mediul lui natural. Cred că avem în gene să ne întoarcem către natură.
ApreciazăApreciat de 1 persoană