Oameni

Wellness

Wellness, tradus ad literam, înseamnă bunăstare. Pentru cei interesați în mod activ de wellness, obținerea atributelor calitative ale vieții spirituale și fizice poate fi un proces complicat și discutabil. În sprijinul afirmației de mai sus vine însuși marele Ra al pământului, pe care ar fi bine să nu îl confundați cu vreo vedetă egipteană: este vorba de o mult mai actuală vedetă instagram, goală și bronzată, ce ne propune captarea energiei solare prin pelvis, mai exact prin perineu. Filmulețul viral îți exemplifică acest fapt cert prin trei bărbați fericiți care, întinși adamic pe iarbă, își expun fundurile în direcția soarelui, cu picioarele ridicate în formă de „V”. Chicotesc de plăcere, în timp ce marele Ra face semne prietenești de acaparare a energiei solare. Se pare că prin expunerea perineului către razele solare capeți de 30 de ori mai multă energie în 30 de secunde decât dacă ai sta toată ziua îmbrăcat în aer liber.

Acum, pentru o stare de bine, ce nu face omul! Dar înainte de a purcede la treabă, v-aș sfătui să vă gândiți bine la veridicitatea sfaturilor lui Ra. Dacă sunteți puțin confuzi, vă înțeleg pe deplin, pentru că si eu sunt: cum naiba a cuantificat Ra energia solară captată prin perineu?

 

 

Categorii:Oameni

28 de răspunsuri »

  1. Presupun ca entitatea Ra n-a folosit niciun apararat de masura ci i-a intervievat pe cei care au acceptat tratamentul cu soare-n cur si a facut estimarile de rigoare in baza declaratiilor subiective ale acestora. Intrucat efectul placebo are mai mereu rezultate palpabile in cazul celor au fost (cumva) convinsi ca un tratament oarecare produce niste efecte scontate (vezi si cazul iosif), este de presupus ca, in cazul de fata, era suficienta apartenenta la categoria celor care accepta ideea propusa de catre entitatea Ra si care mai si pot trece fara inhibitii si complexe la aplicarea tratamentului. Inevitabil acestia au simtit realmente energizarea de care vorbeste omonimul zeului Soare.

    P.S. Cumva interesant (interpretabil ?!) ca ai fost suficient de… miscata de stirea si de poza respectiva incat sa fi astfel determinata sa propui din asta un articol de popularizare la blog. Sau poate (mai stii?) o fi fost un calcul rece prin care ai ajuns (fara nicio implicare emotionala) la concluzia ca o asemenea stire are potential si trecere la public, mizand, pragmatic, pe implicarea emotionala a altora…

    P.P.S. Ai vazut „Regele pescar” (cu Jeff Bridges si Robin Williams)? Scena finala a fimului justifica aceasta intrebare in context.

    P.P.P.S. O sa revin cu o mica istorie care sa probeze (daca mai era nevoie) ca nimic nu-i nou sub soare, nici macar fundurile patrunse de lumina. 🙂 Forta fie cu tine…

    Apreciază

    • Răspuns PS: Să știi că, nu știu prin ce mijloace, reușești de faci niște deducții foarte corecte. PPS: L-am văzut la cinema de două ori, ceea ce înseamnă că mi-a plăcut mult. Doar „Apocalypse now” a mai fost văzut de doua ori, dar din cauze diferite; prima oară nu l-am înțeles. Îți mulțumesc încă o dată pentru cadoul de ieri: linkul acela mi-a plăcut mult, chit că m-au cam durut ochii.

      Apreciază

      • La cinema de doua ori la acelasi film n-am fost decat la Avatar. Prima data pentru ca am dus-o pe fie-mea si a doua oara pentru ca am dus-o (si) pe soacra-mea. Acasa in fotoliu da, am mai avut reluari. Recordurile absolute de vizionare repetata sunt detinute cu detasare de „Filantropica” si „Rat race”. „Regele pescar” nu l-am vazut decat de vreo trei-patru ori.

        Cu placere! Ochii verzi sa nu-i crezi. Ai ochi verzi? Intuitia mea imi spune ca nu. Dupa felul in care scrii presupun ca ai ochi caprui.

        O (alta) poveste de un tragism aparte (de o anvergura comparabila cu drama lui Aurelian Buendia in Macondo) poate fi citita AICI – Ismaïl și Turnavitu, recomandabila celor care sunt compusi (printre altele) din ochi puternici si suflete tari, rezistente. Incolo nu. 🙂

        Nu stiu in ce masura se poate spune ca fac deductii corecte (sau nu) intrucat lucrez pe cazuri fara sa-mi asum riscul alegerilor decizive. Este ca si cum in speta de fata te-as intreba daca „esti ironica sau esti sincera”, iar tu mi-ai raspunde: „Da”. 🙂

        Apreciază

  2. Am fost si am ramas adeptul bronzarii uniforme. Azi mai mult teoretician dar intr-o vreme (solara) si un pic practicant. Nimic mai caraghios decat un trup, piciore, brate si fata bine bronzate asezonate cu un fund si sau niste tâtze albe. In plus ca placerea de a te scalda in apa marii nu este deplina daca nu esti complet dezbracat in timp ce înoți. Serios acuma. Oare cum s-ar simti un delfin cu chiloti sau o foca cu sutien? Cedarea in fata acestor impulsuri hedoniste, pentru cineva care nu imbratiseaza (nici pe departe) exhibitionismul, nu se poate materializa prea usor… iar la nudisti sau la solar farmecul bronzarii uniforme si al inotatului in pielea goala nu sunt deloc depline, din motive pe care nu stau sa le explic acum (se pot sub-intelege intuitiv)… Asa ca solutia (in afara de cea partiala a scaldatul nud in mare noaptea, la lumina lunii, sub protectia intunericului oferita de plaja de la Costinesti, practicata cu un grup de prieteni destul de nebuni de ambele sexe, cu care imparteam nu doar bucuria inotului ci si savoarea unei sticle de sampanie trecuta de la unul la altul) era una simpla: sculatul dis de dimineata. Ne trezeam in zori de zi pentru a prinde si rasaritul si ultra-violetele, si ne duceam pe plaja (la Eforie Sud, fosta Vasile Roaita) unde nu se afla inca nimeni. Ne dezbracam frumusel lasandu-ne toate hainele pe cearsaf si intram in mare profitand integral de cate o ora si mai bine de inot si soare, pana sa inceapa sa mai apara si alte primate prin zona. Partea proasta era ca furati e placerea inotului uitam de noi si ne trezeam ca suntem in apa inca in varianta paradisiaca a existentei in vreme ce plaja nu mai era chiar pustie si ca avem deja vecini de cearsaf. Cate odata se sacrifica unul dintre noi si-si lua slipul pe el din vreme, iar noi ceilalti inotam voiosi sub protectia valurilor, iar cand era la o adica, cel sacrificat se ducea pe plaja si ne aducea tuturor „costumele de baie” pe care le imbracam pe sub apa, intrand cuminte, la loc, in randul persoanelor decente care consimt la respectarea normelor sociale in vigoare. Ei bine, intr-o astfel de dimineata, dupa ce ne-am grabit sa intram in apa am observat (cu o oarecare uimire si nedumerire) ca nu eram singurii care fenteaza civilizatia. Cei care cunosc statiunea Eforie Sud stiu ca plaja nu este prea lata si ca se mai afla acolo si o faleza destul de inalta si abrupta, accesul la paja facandu-se pe niste scari plasate din loc in loc pe faleza. Ei bine undeva pe la mijlocul falezei, pe o iesitura de pamant, destul de greu accesibila se afla o doamna (a carei varsta se putea ghici a fi undeva in jur de 40 de ani) care statea in patru labe cu fundul in sus orientat catre soare, imaginandu-si probabil ca la ora aceea nu are cine sa-i contemple nuditatea. Nu stiu daca si dansa ne-a vazut pe noi intrucat se uita la noi cu fundul. Cert este ca dupa ce ne-am noi intors din larg d-ei nu mai era acolo, disparuse ca si cand nici n-am fost. Seara la terasa, atunci cand unul dintre noi a intrebat-o pe una dintre mediciniste daca stie cumva ce efect au ultravioletele asupra hemoroizilor, noi cei din grupul matinal am inteles imediat care-i schepsisul intrebarii. Ceilalti nu. Dimpotriva. Medicinista a zis ca habar nu are despre treaba asta dar ne-am amintit cu totii ca era pe vremuri o piesa de teatru intitulata „Efectul razelor gama asupra anemonelor”.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns către Arca lui Goe Anulează răspunsul