Wellness, tradus ad literam, înseamnă bunăstare. Pentru cei interesați în mod activ de wellness, obținerea atributelor calitative ale vieții spirituale și fizice poate fi un proces complicat și discutabil. În sprijinul afirmației de mai sus vine însuși marele Ra al pământului, pe care ar fi bine să nu îl confundați cu vreo vedetă egipteană: este vorba de o mult mai actuală vedetă instagram, goală și bronzată, ce ne propune captarea energiei solare prin pelvis, mai exact prin perineu. Filmulețul viral îți exemplifică acest fapt cert prin trei bărbați fericiți care, întinși adamic pe iarbă, își expun fundurile în direcția soarelui, cu picioarele ridicate în formă de „V”. Chicotesc de plăcere, în timp ce marele Ra face semne prietenești de acaparare a energiei solare. Se pare că prin expunerea perineului către razele solare capeți de 30 de ori mai multă energie în 30 de secunde decât dacă ai sta toată ziua îmbrăcat în aer liber.
Acum, pentru o stare de bine, ce nu face omul! Dar înainte de a purcede la treabă, v-aș sfătui să vă gândiți bine la veridicitatea sfaturilor lui Ra. Dacă sunteți puțin confuzi, vă înțeleg pe deplin, pentru că si eu sunt: cum naiba a cuantificat Ra energia solară captată prin perineu?
Categorii:Oameni
Deşi mă roade curiozitatea, parcă ceva-mi spune că-i mai bine să nu ştiu cum 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu un aparat de măsură, desigur!
ApreciazăApreciază
A înnebunit lupul…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Puțin…
ApreciazăApreciază
Presupun ca entitatea Ra n-a folosit niciun apararat de masura ci i-a intervievat pe cei care au acceptat tratamentul cu soare-n cur si a facut estimarile de rigoare in baza declaratiilor subiective ale acestora. Intrucat efectul placebo are mai mereu rezultate palpabile in cazul celor au fost (cumva) convinsi ca un tratament oarecare produce niste efecte scontate (vezi si cazul iosif), este de presupus ca, in cazul de fata, era suficienta apartenenta la categoria celor care accepta ideea propusa de catre entitatea Ra si care mai si pot trece fara inhibitii si complexe la aplicarea tratamentului. Inevitabil acestia au simtit realmente energizarea de care vorbeste omonimul zeului Soare.
P.S. Cumva interesant (interpretabil ?!) ca ai fost suficient de… miscata de stirea si de poza respectiva incat sa fi astfel determinata sa propui din asta un articol de popularizare la blog. Sau poate (mai stii?) o fi fost un calcul rece prin care ai ajuns (fara nicio implicare emotionala) la concluzia ca o asemenea stire are potential si trecere la public, mizand, pragmatic, pe implicarea emotionala a altora…
P.P.S. Ai vazut „Regele pescar” (cu Jeff Bridges si Robin Williams)? Scena finala a fimului justifica aceasta intrebare in context.
P.P.P.S. O sa revin cu o mica istorie care sa probeze (daca mai era nevoie) ca nimic nu-i nou sub soare, nici macar fundurile patrunse de lumina. 🙂 Forta fie cu tine…
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Răspuns PS: Să știi că, nu știu prin ce mijloace, reușești de faci niște deducții foarte corecte. PPS: L-am văzut la cinema de două ori, ceea ce înseamnă că mi-a plăcut mult. Doar „Apocalypse now” a mai fost văzut de doua ori, dar din cauze diferite; prima oară nu l-am înțeles. Îți mulțumesc încă o dată pentru cadoul de ieri: linkul acela mi-a plăcut mult, chit că m-au cam durut ochii.
ApreciazăApreciază
La cinema de doua ori la acelasi film n-am fost decat la Avatar. Prima data pentru ca am dus-o pe fie-mea si a doua oara pentru ca am dus-o (si) pe soacra-mea. Acasa in fotoliu da, am mai avut reluari. Recordurile absolute de vizionare repetata sunt detinute cu detasare de „Filantropica” si „Rat race”. „Regele pescar” nu l-am vazut decat de vreo trei-patru ori.
Cu placere! Ochii verzi sa nu-i crezi. Ai ochi verzi? Intuitia mea imi spune ca nu. Dupa felul in care scrii presupun ca ai ochi caprui.
O (alta) poveste de un tragism aparte (de o anvergura comparabila cu drama lui Aurelian Buendia in Macondo) poate fi citita AICI – Ismaïl și Turnavitu, recomandabila celor care sunt compusi (printre altele) din ochi puternici si suflete tari, rezistente. Incolo nu. 🙂
Nu stiu in ce masura se poate spune ca fac deductii corecte (sau nu) intrucat lucrez pe cazuri fara sa-mi asum riscul alegerilor decizive. Este ca si cum in speta de fata te-as intreba daca „esti ironica sau esti sincera”, iar tu mi-ai raspunde: „Da”. 🙂
ApreciazăApreciază
Da😀
ApreciazăApreciază
Pai nu, ca nu te-am intrebat. 🙂 In tot cazul imi pare bine ca ai raspuns… da.
ApreciazăApreciază
Trebuie să fie atenți, pt. că de exemplu zeul grec al Soarelui era un pic pe invers. Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Hyacinth_(mythology)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Știi cum e, gusturile nu se discută. Dincolo de asta, ce mă tulbură pe mine e că lumea e cam nebună sau, cel puțin, așa îmi pare mie. O altă variantă ar fi că sunt depășită de vremuri, ceea ce ar putea fi adevărat.
ApreciazăApreciază
Oooo da, categoric DA…
ApreciazăApreciază
Despre gusturile lui Apollo nu avem ce să discutăm, într-adevăr.
Cât despre vremuri, tonul schimbării e dat în imensa majoritate a cazurilor de niște babalâci manipulatori.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De obicei noi producem schimbarea și tot noi ne opunem ei. Fiica mea spune că „expirăm”, ceea ce nu e cu totul fals.
ApreciazăApreciază
Și marmota … produce schimbarea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iosif?
ApreciazăApreciază
…presupun ca ar fi fiind vorba despre george soros… (asta apropo si de abilitatea de a face deductii foarte corecte decelata de profesionisii) 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă presupunerea ta e corectă, inseamnă că sunt printre aleși: vorbesc cănd cu Dumnezeu, când cu Soros.😀
ApreciazăApreciază
…cand cu dl.Goe, cand cu dl.Iosif…
Sub aspect psihologic cum iti explici absenta comentariilor d-lui Iosif de pe sub acest topic? Sa fie in afara ariei sale de acoperire sau altele sa fi „ratiunile” care-l fac sa se retina? Poate ca sta nitel (o tura) sa se reinventeze. Ar fi posibil? Sa ne pomenim cu dl.Iosif intr-o noua versiune. Acum cu aroma de lamâitzå. 🙂 La urma urmei, vorba d-lui insusi, oricine se poate trezi peste noapte victima unei metamorfoze (ne)asteptate, prin reprogramare, urmata de iesirea din cocon ca din haine, intr-un nou travesti, nou-noutz si foarte tare: dracul gol-gplutz, cu tatu-aje…
P.S. Nu stiu altii cum sunt dar mie sincer imi lipseste si imi pare rau ca am fost pedepsit(i) sa nu aflam opinia sa despre tema propusa de tine. De data asta tare mi-e teama ca va trebui sa asteptam topicul viitor. Sper ca ai ceva in pregatire. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ne veghează. Sunt sigură că nu am fost părăsiți.
ApreciazăApreciază
Daca zici tu asa, bazandu-te pe calcule si probabilitati, atunci asa o fi, desi intuitia mea masculina imi spune ca de data asta a luat o pauza inclusiv de la observare… Ma rog aceeasi intuitie imi spune ca n-o sa-l tina prea mult ambitia de a rezista ispitei de a se da in taina cu poporul ignorant care trebuie musai adus pe calea cea buna… catre realitatea AAAE-isica, prin predici de calitate.
ApreciazăApreciază
Am fost si am ramas adeptul bronzarii uniforme. Azi mai mult teoretician dar intr-o vreme (solara) si un pic practicant. Nimic mai caraghios decat un trup, piciore, brate si fata bine bronzate asezonate cu un fund si sau niste tâtze albe. In plus ca placerea de a te scalda in apa marii nu este deplina daca nu esti complet dezbracat in timp ce înoți. Serios acuma. Oare cum s-ar simti un delfin cu chiloti sau o foca cu sutien? Cedarea in fata acestor impulsuri hedoniste, pentru cineva care nu imbratiseaza (nici pe departe) exhibitionismul, nu se poate materializa prea usor… iar la nudisti sau la solar farmecul bronzarii uniforme si al inotatului in pielea goala nu sunt deloc depline, din motive pe care nu stau sa le explic acum (se pot sub-intelege intuitiv)… Asa ca solutia (in afara de cea partiala a scaldatul nud in mare noaptea, la lumina lunii, sub protectia intunericului oferita de plaja de la Costinesti, practicata cu un grup de prieteni destul de nebuni de ambele sexe, cu care imparteam nu doar bucuria inotului ci si savoarea unei sticle de sampanie trecuta de la unul la altul) era una simpla: sculatul dis de dimineata. Ne trezeam in zori de zi pentru a prinde si rasaritul si ultra-violetele, si ne duceam pe plaja (la Eforie Sud, fosta Vasile Roaita) unde nu se afla inca nimeni. Ne dezbracam frumusel lasandu-ne toate hainele pe cearsaf si intram in mare profitand integral de cate o ora si mai bine de inot si soare, pana sa inceapa sa mai apara si alte primate prin zona. Partea proasta era ca furati e placerea inotului uitam de noi si ne trezeam ca suntem in apa inca in varianta paradisiaca a existentei in vreme ce plaja nu mai era chiar pustie si ca avem deja vecini de cearsaf. Cate odata se sacrifica unul dintre noi si-si lua slipul pe el din vreme, iar noi ceilalti inotam voiosi sub protectia valurilor, iar cand era la o adica, cel sacrificat se ducea pe plaja si ne aducea tuturor „costumele de baie” pe care le imbracam pe sub apa, intrand cuminte, la loc, in randul persoanelor decente care consimt la respectarea normelor sociale in vigoare. Ei bine, intr-o astfel de dimineata, dupa ce ne-am grabit sa intram in apa am observat (cu o oarecare uimire si nedumerire) ca nu eram singurii care fenteaza civilizatia. Cei care cunosc statiunea Eforie Sud stiu ca plaja nu este prea lata si ca se mai afla acolo si o faleza destul de inalta si abrupta, accesul la paja facandu-se pe niste scari plasate din loc in loc pe faleza. Ei bine undeva pe la mijlocul falezei, pe o iesitura de pamant, destul de greu accesibila se afla o doamna (a carei varsta se putea ghici a fi undeva in jur de 40 de ani) care statea in patru labe cu fundul in sus orientat catre soare, imaginandu-si probabil ca la ora aceea nu are cine sa-i contemple nuditatea. Nu stiu daca si dansa ne-a vazut pe noi intrucat se uita la noi cu fundul. Cert este ca dupa ce ne-am noi intors din larg d-ei nu mai era acolo, disparuse ca si cand nici n-am fost. Seara la terasa, atunci cand unul dintre noi a intrebat-o pe una dintre mediciniste daca stie cumva ce efect au ultravioletele asupra hemoroizilor, noi cei din grupul matinal am inteles imediat care-i schepsisul intrebarii. Ceilalti nu. Dimpotriva. Medicinista a zis ca habar nu are despre treaba asta dar ne-am amintit cu totii ca era pe vremuri o piesa de teatru intitulata „Efectul razelor gama asupra anemonelor”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fără costum de baie nu ai termen de comparație pentru bronz: „Vrei să-ți arăt cât m-am bronzat? Ia uite, colea, sub inel!” (din viața reală, plaja 2 Mai).
ApreciazăApreciază
Verigheta ar trebui sa fie suficienta ca sa dovedesti… cat te-ai bronzat… Iar celibatarii nu au nevoie de dovezi… (Iti recomand spre lectura „Memoriile unui celibatar” si „Un celibatar in lumea larga” de Deak Tamas, niste volume la care femeile n-ar prea trebui sa aiba acces, ci numai barbatii, intrucat Antal divulga niste secrete pe care n-ar trebui sa le faca publice).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Înțeleg că ai trecut bariera de gen: suntem camarazi. Mulțumesc pentru recomandare.
ApreciazăApreciază
ex-act ! 🙂
ApreciazăApreciază