Oameni

O poveste de Crăciun

De pe • ( 14 comentarii )

Se urca în trenul personal de după-amiază, în care ningea și sufla vântul pe lângă geamuri. O încălzea învălmășeala de corpuri, sacoșe, bidoane și gândul că bunicii or s-o aștepte în prag, mici și bătrâni, mirosind a vechi și levănțică. Crăciunul nu era Crăciun fără poveștile de război ale bunicului sau fără cozonacii bunicii. Bătrâneii o pupau pe obraji, o învârteau puțin să vadă dacă e întreagă, o lăsau să-și astâmpere bătăile inimii și o trimiteau pe la neamurile de pe uliță, să vadă și ele mândrețea. Pe uliță nu erau numai neamuri, dar toți făceau parte din copilăria ei în care intraseră cu vreun litru de lapte de vacă sau cu vreo cană de zmeură adunată din fundul curții. Și ea deschidea prima poartă, strigând la tanti Rădița, care se arăta, argint viu, ștergându-se pe șorțul murdar. O pupa, o învârtea, o așeza pe scaun lângă soba fierbinte, îi aducea un pahar de țuică și o bucată de șorici cald, ce se topea în gură. O întreba de măritiș, nu ai niciun gând, că ai și tu o vârstă, băiatul ăla te-a părăsit, că era de treabă. Nu ne-am înțeles, ne-am despărțit. Aaa…zicea tanti Rădița, îndemnând-o să termine țuica din pahar. Și ea se străduia să n-o supere pe tanti Rădița, își lua rămas bun și o lua, dogorind, în jos pe uliță, la casa următoare. Ieșea iute tușa Ioana, strigând la nea Ștefan, ia, vino, Ștefane, că a venit nepoata de la București! O pupau, o învârteau, o întrebau de măritiș și o puneau lângă sobă, cu un pahar de țuică în față și o bucată de șorici, proaspăt jupuită de pe porc. Să se încălzească fata, că vine de la ger. Fata își lua rămas bun de la tușa Ioana și nea Ștefan și mergea nădușind la casele următoare, la tanti Tanța, Florica și Mărioara care, printr-un acord tacit, o omeneau cu un pahar de țuică și o bucată de șorici, lângă soba trosnind. Fata se bucura că a ajuns și la ultima casă de vizitat, la tanti Lixandrina, căreia, înainte s-o pupe pe obraji, i-a cerut cu ultimele puteri un colț de pâine, refuzând orice altă tratație. A doua zi, de Crăciun, fata stătea între bunici, cozonaci și povești de război, cu mâinile apăsându-și tâmplele ce zvâcneau dureros, incapabilă să guste ceva de pe masa încărcată. Ulița își trăia și ea sărbătoarea, bucuroasă că nepoata  de la București e fată bătrână, lăsată de bărbat și lihnită de foame, cum tanti Lixandrina poate confirma.   Bunicii aceia nu mai sunt, nici tanti Rădița sau nea Ștefan, dar ospitalitatea uliței a rămas aceeași: dureros-pulsatilă.

Categorii:Oameni

14 răspunsuri »

    • Tocmai aici este ascunsa „cheia” credintei si mântuirii. Aceasta este o relatie personala dintre fiecare individ maturizat fizic, sufleteste, spiritual, constient de sinele decazut, pacatos, „adamic”, mostenit pe linie genealogica, care cauta Adevarul Absolut Atemporal Eliberator, în aceasta dimensiune joasa a Legii firii 3D, iar când ÎL gaseste „vinde” tot ce are (firesc,fizic, material) pentru a cumpara aceasta „comoara” a cunoasterii eliberatoare, pentru care, cu toata responsabilitatea ce-i revine în actiunile sale personale fata de aceasta, se leapada de sinele vechi, prin acceptarea liber aleasa a metamorfozei fiintei vechi, prin încredere neclintita, speranta si dragoste de Cuvântul Sfânt, facându-se copil de Dumnezeu, nascut din nou, din apa si Spirit Sfîant, trecând la o Noua Viata si un Nou Legamânt, mentionat de Fiul omului, Hristos în al Sau Cuvânt.
      „Asevarat, adevarat vs spun caci cine asculta cuvintele Mele si crede în Cel ce M-a trimes are viata vesnica si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.”       ig-man

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s