Oameni

Stephan King, George Sand, Urmuz…păzea, că vin!

De pe • ( 59 comentarii )

Nu e niciodată prea târziu să vă urez „La mulți ani!” Așadar, primiți-mi urările de bine pentru anul ce a început, înainte să aflați ce năzdrăvănii am mai făcut, năzdrăvănii de care sunteți, într-o oarecare măsură, vinovați. Vinovăția se regăsește în comentariile voastre pozitive, laudative, încurajatoare din subsolul postărilor mele mai mult sau mai puțin reușite. Probabil că așa s-a născut gândul năstrușnic că aș putea publica. De la gând până la faptă e doar un pas mic și mult zel, de care eu nu duc lipsă. Iată-mă, între Crăciunul românesc și cel armenesc, strângând și revizuind spuma creațiilor mele de pe blog, punându-le într-un folder, pe care l-am trimis în toate direcțiile: edituri și publicații specifice. A urmat perioada de așteptare a răspunsurilor și fiecare sunet de notificare mă emoționa. Se dovedea că emoția era produsă de emag de cele mai multe ori, arătând o preocupare pentru  mine vecină cu hărțuirea. În liniștea ce venea în chip de răspuns dinspre edituri și publicații s-au auzit și vreo două „ne pare rău, dar…”. Răspunsul cel mai încurajator a fost „textul are aspecte pozitive, dar trebuie să fie mai lung, cel puțin o mie de cuvinte. V-aș sugera să scrieți despre ultima călătorie pe care ați făcut-o”. Bucuria a fost mare, mi-am aspirat tastatura și litera a, împreună cu f6 au dispărut, mi-am luat un pahar de vin lângă mine, pentru inspirație și am pornit să scriu despre ultima mea călătorie, deloc exotică, la Sinaia. Întâi am exersat tastarea lui „a” fără tastă, deoarece dacă aplici un număr optim de newtoni-forță pe spațiul chel din tastatură poți obține un a obișnuit. Exercițiul cere îndemânare: un rând întreg de „a” sau lipsa completă a literei obținându-se prin aceeași mișcare de falangă. Când am ajuns la rezultate sclipitoare, tastând maximum trei de „a”, mi-am mai pus un pahar de vin și dă-i și scrie despre Sinaia.  Cum că la Sinaia e zăpadă și umezeală și eu stau mai mult prin cameră, pentru că mie nu-mi place zăpada. Noroc că sunt cazată lângă Cabana Schiorilor și mai ies pe acolo să văd dacă dl Băsescu e prezent cumva, că am să-i spun vreo două vorbe și am tot amânat. Dl Băsescu nu a trecut pe la Cabana schiorilor și nici mie nu-mi plăcea meniul lor. Cu mult curaj, mergând prin zăpadă, am explorat și alte locuri, pe care le-am descris frumos în textul meu. Am amintit și de laba de urs pe care am încercat s-o mănânc la un restaurant vânătoresc, de consistența unei cuverturi țărănești și gust de vin prost sau de oțet. Am sfârșit prin a pomeni de Taverna sârbului și de urșii care vin să cerșească de mâncare la poarta restaurantului. Prezența urșilor a produs chiar și o luptă corp la corp între mine și alt mușteriu, atunci când amândoi trăgeam de aceeași portieră a taxiului, care parcase în mijlocul urșilor. O mie de cuvinte nu am putut să scot nici dacă am apelat la artificii ieftine precum „oțetul se mai numește și acid acetic” sau „șoferul de taxi avea o mustață gri compusă din peri negri și albi în proporții egale”. Lucrarea fiind gata, a urmat fireasca recitire și corectură, ocazie cu care mi-am dat seama că am făcut o aproape completă hartă a cârciumilor din Sinaia, cărora le-am găsit, ca principală calitate, trăsătura relativ comună, că au dușumele uscate, fără zăpada pe care nici nu vreau s-o văd în ochi. Textul era grotesc, dar eu m-am simțit scriitor. Mai ales a doua zi, când am înțeles într-o perspectivă nouă de ce bietul Nichita putea vorbi așa usor din punctul de vedere al pietrei. Și eu m-am simțit o piatră, ba chiar o piatră de moară, mai ales la nivelul capului. Ca o concluzie, drumul literaturii e anevoios și presărat cu migrene.

 

 

 

 

Categorii:Oameni

59 de răspunsuri »

  2. La mulţi ani!
    Dacă-ţi spun că azi te-am căutat pe aici, că brusc mi s-a părut că a trecut cam mult de când ai anunţat că incepe hibernarea şi, oricât de mult se respectă orice hibernare, era totuşi cam prea mult, mă crezi? 🙄
    Şi gata, te laşi, renunţi? Editurile alea tot oameni au pe acolo. Imaginează-ţi o fătucă ce aşteaptă s-o sune iubi şi iubi nu şi nu şi ea refresh şi refreh la sms-uri. Şi a citit pe diagonală textele. La o alta poate era o tanti enervată de prea multe telefoane de la iubi şi iar a citit invers. Dar mai sunt şi altele, cu oameni faini, cu oameni normali, zic. Hai, te rog nu depune armele!

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

      • Nuuu, nu, nu te-ai făcut! Lipsa unui răspuns afirmativ nu înseamnă asta, înseamnă că multe edituri s-au transformat în programe tv, pe stilul: ce prostii se cer? Aha, pe astea le dăm, că astea ne aduc profit. Sau: pe cine adulează publicul? Pe X. Ce-a făcut x în ultima vreme? Nimic. Perfect, îl chemăm! Să ne spună cum n-a făcut nimic, să adunăm milioane de oameni care îi vor savura din priviri nimicul.
        Aşa e şi cu unele edituri. Dacă te cheamă x z-escu, poţi scrie un mare nimic, vei fi publicat automat.
        Deci nu te-ai făcut de râs.
        Dar, dacă tot ai întrebat, eu încă nici nu am adunat materialul cu care să mă fac de râs. Dar dacă-mi vine cheful, fii sigură că vom face echipă bună. Dacă tu ai primit refuzuri… îţi dai seama cam ce-mi vor spune mie? 🙄

        Apreciat de 2 persoane

        Răspunde

  4. Foarte multi autori care acum vand de rup au fost refuzati de edituri, in lumea asta mare. Daca tu crezi ca ai ceva de zis, nu renunta. Mie imi plac textele tale, as citi un volum de astfel de povestiri. Nu uita sa trimiti si un sinopsis incitant. Fiind proza scurta (presupun ca asta e), nu e greu sa isi faca o idee. Keep walking, a zis Johhnie Walker!

    Apreciat de 3 persoane

    Răspunde

  6. Nu m-as fi mirat chiar daca îi mai adaugai si pe Miguel de Cervantes, Alexandre Dumas, Jules Verne, Hermann Hesse, Erich von Däniken, Albert Einstein sau alti mari ideologi francmaçoni, autori de literatura care au schimbat perceptia maselor cititorilor prin …”pazea, ca vin !” 🙂 )
    Un Weekend binecuvândtat, drag Suflet neânfricat luptator rebel !

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    • Mi-au lipsit prozele Adorei, dar acum realizez ca-mi lipseau si monumentalele perle ale d-lui Greblea. Numai unul precum domnia sa ii putea alatura cu atata nonsalanta pe alde Erich von Däniken si Albert Einstein si inca in categoria iosefiana „mari ideologi francmaçoni”. Tare m-ar interesa ce regim alimentar aveti, d-le Iosif G. Se zice ca suntem ceea ce mancam. Sunt curios de unde le-o-ti scoate, caci doarå nu din cartile sfinte…

      P.S. Bine ai revenit acaza „Suflet neânfricat luptator rebel”, adunandu-i astfel, in aceeasi batatura,
      pe toti fii risipitori, in frunte cu acest apoteotic sfântul Iosif. Daca ar fi sa te duci cu blogul tau pe o insula pustie si ar trebui sa pastrezi un singur comentator, cu regret pentru toti ceilalti, trebuie sa spun ca pe acesta unul ar trebui sa-l pastrezi. Chiar ca face toti banii. Chit ca e gratis de dar. Sau poate tocmai de aceea. 🙂

      Apreciază

      Răspunde

      • Proza ta este cel mai comentat articol de pe liter-nautica din toate timpurile si singurul pe care administratorii au decis sa sisteze comentariile si sa nu (mai) afiseze numarul de comentarii (ca sa nu mai atraga si alti cititori). Dar macar nu te poti plange ca n-ai avut impact literar. Din pacate (…) de acum incolo se pare ca vei fi pe acolo pe cont propriu pentru ca z(m)eii de pe liter-nautica mi-au blocat accesul pe site (du doar comentariile ci accesul pur si simplu). Nu ca nu i-as intelege, ca-i inteleg. Ce alta puteau face?

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

  8. La multi ani si tie, Rebeluto! Te impiedici tu de un simplu „nu” ? Eu nu cred. Undeva, tot se va gasi cineva sa inteleaga ca textele tale sunt mult mai bune decat o multime de chestii ce vad, te miri cum, litera tiparului. Oricum eu am rabdare si incredere in tine.Sa nu ma intrebi de ce, ca o sa iti dau raspunsul ala universal valabil: „d-aia! ”
    Pana una-alta, o imbratisare pentru tine, in seara asta rece de ianuarie, numai buna de stat la gura sobei cu un pahar cu vin

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  9. Psihologii pot face migrene din cauza agresiunilor psihologice? Tocmai ei? Poate ca debutul in aventura ta literara a fost un soc, dar cred ca ar fi de preferat sa nu pui la suflet si sa n-o iei la modul personal. Cred ca stii tu mai bine (decat mine in tot cazul) cum sa procedezi in astfel de situatii. E doar o
    etapa. Fii mandra de tine ca ai produs proza scurta cu cele mai multe comentarii si asta inca din debut. A fi controversat poate fi de bun augur. In tot cazul este o premisa ca data viitoare sa captezi atentia cu mai multa usurinta.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

      • @adolescentrebelcom,
        Cred ca ati vazut ca s-au inchis comentariile pe site-ul LiterNautica.. La inceput am crezut ca numai in subsolul prozei ” Un Zeu.” Insa am avut surpriza sa aflu ca mie si(banuiesc) d-lui Goe ni s-a blocat accesul definitiv pe site.Mi se pare revoltator Iata ce scrie : „Accesul dvs. pe acest site a fost limitat ” Imi pare rau ca v-am creat fara voia mea probleme . Nu cred ca am gresit cu ceva, insa daca dvs credeti altceva va rog sa ma scuzati .
        P.S. De fapt , ultimul meu comentariu care mi-a fost blocat , era chiar in sensul acesta …un fel de asumare a unei eventuale nemultumiri din partea dvs. Iata :

        @Dl Goe, Acum ar fi frumos sa apara doamna Siranus sa ne spuna :” Dl Goe , stiu ca stiti ca sunteti o „zeitate” … si dvs Ana, stiu ca aveti vocatia sacrificiului, dar va rog frumos lasati-ma sa-mi fac „legenda mea personala „pentru a-mi intdeplini misiuna (dorinta) de a fi scriitoare consacrata. Daca ca nu pe LiterNautica, atunci imi voi gasi alta cale de realizare a visului meu”

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

      • P.S.Trebuie sa va mai spun ca am scris un fel de protest pe cronologia de pe faceboock a lui Mihail Victus, cel care si-a permis sa-mi limiteze accesul pe liternautica si nu mi s-a publicat . Iata ce postasem :

        Mihail Victus -„Ciudata decizia de a inchide comentariile pe site-ul LiterNautica la proza” Un Zeu”. Atitudinea dvs este inadmisibila, intrucat comentariile se refereau numai la proza scurta a autoarei la debut , doamna Siranus Hakobian. Nu , nu erau off topic . Banuiesc ca ati luat hotararea de inchide comentariile fara s-o consultati pe doamna Siranus. Nu aveati nici un drept sa-i blocati comentatorii, indiferent ce scriau acestia. Dansa tocmai ce isi asumase toate criticile care au venit , dar vai, numai de la „colegii” (scriitori mai vechi) de revista. Ceilalti , pe care i-ati gasit indezirabili , gasind de cuviinta sa le inchideti gura, nu au facut decat sa contrabalanseze reactiile d-lor , de altfel jenante, la adresa prozei Un Zeu. Dupa cum veti vedea sunt inscrisa in site-ul LiterNautica inca de la debut si am ecusonul de fan activ , singurul de fapt. De asemenea, ma inscrisesem sa particip la concursul lansat de dvs, la romanul „Fracturi „. Ma simt nevoita, in cazul in care veti mentine hotararea de blocare a comentariilor ,sa ma retrag de pe site si implicit din concurs. ”

        Va mai spun ca mI s-a raspuns cu un mesaj pe faceboock ,din partea lui Mihail V. ,mesaj in care mi se aducea acuza ca sunt una/una si aceeasi cu Dl Goe si da , cu dvs. 🙂 Aici:

        „Doamnă/Domnule (am verificat IP-urile, conturile, email-urile, știu că sunteți aceeași persoană cu intitulatul dl. Goe, poate și același cu intitulata Siranuș sau Adore, nu mi-am mai bătut capul să verific și nici nu mai are importanță), cei care publică pe LiterNautica acceptă regulile de acolo. Comentariile alea trecuseră deja de limitele bunului simț.
        Inadmisibilă sau nu, aceasta e decizia administratorului: comentariile închise, cu specificația că se pot dezbate idei pe Forum, dacă nu se recurge la jigniri și altele asemenea. Cum ar fi „zeu cu cipilică” sau „stupid”, care pot fi considerate atacuri directe la persoană. Motiv pentru care a fost eliminat și comentariul lui Matei (pentru „penibil”).
        Haideți să nu pierdem și mai multă vreme cu subiectul ăsta. Folosiți-l mai bine 🙂”

        PPS. Am tinut neaparat sa fac publice aceste mesaje tocmai pentru a va putea apara in fata acelor domni care v-au primit in comunitatea LiterNautica. Cred ca aveti destul curaj si argumente imbatabile pentru a nu le da voie sa va blocheze publicare altor lucrari. Cu stima., steliana ionescu

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

      • Ana, vreau in primul rand sa spun ca protestul in contra „deciziilor” admin-ilor de la liter-nautica nu merita efortul. Felul in care au procedat denota cu destula acuratete care-i nivelul la care se gasesc si din pacate prin aceasta, ceea ce s-ar putea obtine (daca prin minune ar ceda la insistentele d-voastra si elimina restrictiile), ar fi un nimic fara relevanta. Nu-i nicio pierdere. Faptul ca mi-au blocat accesul la minutantul site de literatura este singura onoare pe care mi-o puteau face. In rest, hai sa le uram succes si toate cele bune.

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

      • @Ana – Va somez insistent sa incetati sa mai folositi IP-ul meu cand scrieti comentarii pe liter-nautica si sa mai fiti aceeasi persoana cu noi insine. Asa ceva este inadmisibil. Cum va imaginati ca un asemenea detaliu putea scapa atentiei cerberilor de la controlul de stat in miscare? N-avea cum.

        Apreciază

        Răspunde

    • @Arca lui Goe,
      Si cum ramane cu ce spune domnul acesta aici ?

      Cornel Balan
      19/01/2020 la 15:54
      Intervin cu o observatie: din moment ce ati introdus link direct intre numele dvs (DlGoe) su site-ul dvs (“Arca lui Goe”) nu cred ca putem vorbi de publicitate pe care o faceti Liternauticii, ci publicitate pe care incercati sa o faceti siteului dvs. Dupa parerea mea, sinteti la fel ca majoritatea “prietenilor” mei de pe FB: cind la mine apare unul nou in citeva zile observ ca l-au “bifat” si la ei. E o scena virtuala pe care lumea incearca sa dea show-uri zilnice, FB sau wordpress, tot un drac 🙂 Sper sa obtineti cit mai multi vizitatori, la cit efort depuneti, sincer, meritati!
      Umberto Eco chiar a rivnit dar din pacate nu a reusit sa invete limba romana in timp util…

      P.S. Acuma , trebuie să recunoasteţi ca v-a crescut traficul „site-ului ” într-o zi cât într-un an. 🙂 Aş fi curioasă să ştiu câti dintre vizitatorii veniţi de pe LiterNautica au fost şi cititori pe Arca lui Goe. Bănuiesc că dintre autorii „consacraţi” în nici un caz …

      Apreciază

      Răspunde

      • Dl Goe,
        Si ce-i de facut ? E adevarat ca asa zisul meu protest nu a avut nici un impact asupra deciziei individului acela . El deja facuse „operatia” de limitarea a accesului meu pe site , si acum vad ca si al dvs. . Nu cred ca as fi exagerat cu ceva si nici dvs. Dar este adevarat ca le-am dat alora prilejul sa scape de noi . Cred ca ati inteles ca, odata cu eliminarea de pe site , au disparut si comentariile noastre. Asa cred, devreme ce nici pe contul lor de pe faceboock nu mai am acces. Au eliminat bunatatea de „fan activ” cu ecuson. :))
        Nu mi-e de mine ,intrucat „ce-am avut si ce-am pierdut” dar mi-e teama ca intentia noastra de a-i veni in ajutor doamnei „rebela” s-a intors impotriva dumneai . Daca ar ramane pe maini bune pe acel site , nu mi-ar pare rau, dar cu genul acela de comentatori nu prea vad cum ar face cariera. Acolo trebuie sa le canti in struna , sa le ridici osanale , se te faci micuta ca nu cumva sa le-o iei lor in fata. Credeti ca m-as fi „bagat” daca tipul ala (Cosmin ) nu o lua pe aratura cu „recenzia” aceea de rasul lumii ? Cum as fi putut sa trec peste asta ? Nu am jignit pe nimeni. I-am spus ca este” stupid” pentru faptul ca nu am gasit alt cuvant mai bland. Parca „zeu cu cipilica” e jignire ? Nu, este o mica expresie pamfletara , in stilul D-lui Goe. Va cred ca nici dvs nu ati putut rabda… Ce sa facem acuma ? Cum sa -i refacem increderea domnei „rebela” in site ?

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

      • Pai da , n-am ce face daca tot m-a dat de gol adminul acela . Nu voi mai” jongla cu IP-urile între România și Statele Unite dar și între ele”. Ma multumesc cu iluzia ca am ajuns si eu sa vizitez America , macar asa ,in virtualitate , daca nu altfel, cu avionul , de ex. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

  10. Nu stiu daca pe adminul acela l-a deranjat mai mull „zeu” sau mai mult „cipilica”, dar cred ca @Adore va fi mult mai precauta in viitor atunci cand va solicita vreun ajutor dezinteresat de la cineva, dar si in privinta asteptarilor pe care trebuie sa le aiba de la con-fratii de veleitati literare. Deocamdata, ceea ce cred ca ar trebui sa facem ar fi sa ne oprim cu comentarea evenimenelor liter-nautice aici pe blogul Adorei. Daca mai aveti vreun rest de”ura” in d-voastra pe tema asat o puteti exprima fara retineri pe arca lui Goe.

    Mi-a facut mare placere sa aflu ca as fi fiind una si aceeasi persoana cu Ana, Adore, Siranus… Am ocazia sa ma confrunt astfel cu latura feminina a personalitatii mele, ca daca nu acum atunci cand.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

      • @Adore,
        Acuma, daca stiti cine sunt si, mai mult , mi-ati declarat iubirea (doamne, ce bucurie!) imi permit sa adopt nick-ul preferat pe care vi la acordat Dl Goe. Am fost momentan geloasa dar mi-a trecut. 🙂
        Ma bucur ca nu v-ati suparat si ca , dimpotriva, mi-ati acordat si niste like-uri pe-aicea . Multumesc.
        Am banuit ca nu va-ti suparati si ca mi-ati inteles intentiile. Va trebui sa gasim o solutie sa nu ies din peisaj. Asta daca ma mai vreti pe-aci. Cred ca prima masura va fi aceea ca nu voi mai pomeni de aventura mea pe LiterNautica mai ales aici, pe blogul dvs, desi nu-i prea vad pe baietasii de acolo ca ar fi in stare sa va depsteze blogul.
        @Dl Goe , intr-un fel mi-a trecut „ura” dar desigur ma voi intoarce la ” vatra”. A inceput competitia de la Melbourne., primul Grand Slam al anului. Cred ca l-ati vazut deja pe Nole in actiune. Maine intra si Simona . Ma incearca o teama ca o va da in bara din primul tur. Jenifer Brady joaca tare si se zice ca a mai batut-o odata , tot la un Grand Slam. Trebuie sa-i tinem pumnii. Hai simona !
        PPS . Placerea asocierii cu Dl Goe si ” Adore” este cu preponderenta a mea. De fapt stiti doarr ca din c suntem in” entanglement cuantic.. ” 🙂

        Apreciat de 2 persoane

        Răspunde

      • „Adore” este rezultatul condensarii naturale a formulei Adolescent rebel, adoptat de insasi gazda noastra pentru cvasi-identificare virtuala. Acuma de, este stiut ca numele, pseudo-numele si poreclele prrin care suntem desemnati spun cate ceva despre noi dar, intr-un mod destul de misterios, au darul de a produce si un feedback si de a induce anumite schimbari (chiar daca imperceptibile totusi neneglijabile) in comportamentul, atitudinea si personalitatea celui pe care-l de-semneaza si deseneaza. Ati fost cu totul altfel (alta?) prin simplu fapt de fi purtat alt nume. De exemplu Sidonia sau Cecilia.

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

  11. @Dl Goe,
    Cred ca v-ati dat seama ca am glumit in ce priveste gelozia mea pe nick-ul „adore”. Am realizat de unde provine , din primul moment. Mi-a placut asocierea si am adoptat-o si eu, Este atragatoare .
    P.S. Am venit de graba sa-mi fac mea culpa pentru niste cratime nepuse la locul lor. Astea : ” vi l-a acordat ” in loc de… si ” nu v-ati suparat” in loc de …vezi mai sus.
    In alta ordine de idei am gasit si eu o cale de vizionare a site-ului. Nu voi posta insa decat atunci cand va publica doamna „adore” ceva . Am vazut , nu au disparut toate comentariile noastre la „Un Zeu”.. Doar cate unul de fiecare. 🙂 A cazut victima si alde Matei , si , „saracu” de el a vrut doar sa-i ajute. tot pe ei.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  12. E urât din partea mea să spun asta, dar citind comentariile Anei şi ale domnului Goe, m-am liniştit. Am intrat aici să te întreb dacă am spus ceva greşit la Creatorul sau dacă e o problemă la site. Se pare că nu. Se pare că administratorii nu acceptă comentariile celor care-ţi apreciază textele.
    La primul text acolo, eu nu am scris nimic, deja erau încinse spiritele, deja oricine era bănuit că eşti tu sau, mă rog, că oricine te laudă e Ana sau Dl.Goe sau aceeaşi persoană, cum am văzut că s-a scris. Şi deja nu mai conta ce scriam noi, era valul prea mare. Val creat de bănuielile lor nefondate.

    Am lăsat ieri un comentariu la Creatorul. Nu am semnat cu Poteci de dor, s-ar fi spus că-mi fac reclamă pe spatele lor. Am scris doar PDD. Nu am făcut nicio aluzie la ce s-a întâmplat la celălalt text, am scris puţin şi m-am referit strict la text. Am scris că îţi mulţumesc pentru o lectură atât de plăcută şi că e foarte interesant modul în care citind, îţi poţi crea o lume a ideilor iar finalul te face să reciteşti, nu pentru că nu ai fi înţeles ci pentru că se răstoarnă cumva ce-ai crezut şi totul capătă alt sens. Atât. Nimic altceva, nimic despre nimeni de acolo.
    Acum când am vrut să intru, aveam accesul blocat. Ar fi halucinant să-mi spună că sunt şi eu Ana care e dl.Goe care eşti tu, tot după IP. Dacă au nevoie, le dau adresa. 🙂
    Îmi pare rău că se întâmplă asta, chiar aş vrea să-mi spună şi mie unul dintre administratori ce am făcut atât de rău. Dar… noi suntem aici, măcar aici putem citit ce ne scrii. Am vrut să ştii de ce pe acolo nu mai putem.

    Cum spuneam, e urât că spun asta. Dar văzând că şi Ana şi Dl.Goe au păţit la fel, înseamnă că nu comentariul meu a fost problema. Simplul fapt vă am scris la textul tău a fost „piatra” care i-a deranjat. Deci nu mai pot intra pe site nici eu. Pot, că mai am Ip. Dar nu mai zic nimic, că mă blochează şi pe ăla. 😀

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

      • Cel mai important e să îţi fie citite textele şi de alţii, de cei care nu ştiu de acest blog. Merită citite de cât mai multă lume. Nu e nevoie de alte dovezi, e clar că acolo e o gaşcă închegată şi greu acceptă că mai sunt şi alţii talentaţi şi că nu sunt ei zeii literaturii. Deci nu mă aştept ca ei să recunoască şi alte talente. Important e să ajungă textele tale la cât mai mulţi, dintre cei care se bazează încă pe emoţie, nu pe nişte şabloane învăţate prin şcoală şi după care analizează fiecare text de parcă ar fi vorba de formule matematice.
        De noi… şi aşa, banaţi, băgaţi în carantină, puşi la zid, nu scapi aici. Dacă acolo vei posta din textele de aici, eu una îţi zic sincer că nu am pierdut nimic că mi-au interzis ei accesul.
        Aşa că nu-ţi face probleme de noi, te rog doar să nu te laşi descurajată de eventuale alte „atacuri”. Ai încredere în talentul tău şi mergi înainte!

        Apreciază

        Răspunde

      • Totusi, cine se teme de libertatea altora, nu si-o poate ingadui nici pe a lui. Liter-nautica, „scriitorii” si ceilalti nefericiti, paricipanti la harjoane pe text sau intertextuale, nu au nimic de castigat pe termen lung prin abuzurile flagrante pe care le comit administratorii acestui site (n.b. Liter-nautica). Iar ideea ca spatiul comentariilor ar fi fiind un soi de rezervatie (ocrotita de lege) exclusiv pentru „ceilalti scriitori”, predispusi sa-i dadaceasca pe debutanti cu pedanterii de tehnica literara nu este doar pernicioasă, ci de-a dreptul falsa. In fapt proprietarii site-ului isi rezeva dreptul de a-si da in petec nederanjati de nimeni… adica de toti ceilalti, ceea ce denota o nota de totalitarism. Benign in cazul de fata dar nu mai putin hidos.

        ***
        “Costul progresului moral şi intelectual este spulberarea confortului sufletesc, care se bazează pe consens şi conformism. Totul trebuie să poată fi supus criticii (nu injuriei!), inclusiv convingerile noastre cele mai scumpe. Iar acest lucru, recunosc, este ofensator. Dar e preţul pe care trebuie să-l plătim: de dragul libertăţii, al autenticităţii, al progresului intelectual şi moral trebuie să apărăm dreptul la existenţă al discursurilor critice ofensatoare. Ofensatoare nu doar pentru alţii, ci şi pentru noi. Ofensatoare nu doar la adresa ideilor pe care le dezaprobăm, ci şi la adresa valorilor pe care le preţuim. Oricât de greu ne-ar fi să acceptăm acest lucru, libertatea de opinie merită, cred, acest sacrificiu emoţional.”
        (Horia-Roman Patapievici)

        mesajul de mai sus a fost elimiat abuziv pe liter-nautica. Era o replica on topic adresata unui comentariu acceptat de cenzura.

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

  13. @Arca lui Goe, Ip-ul static, cel pe care petrec cel mai mult timp pe net şi de pe care am şi postat acel comentariu, în care pe cuvânt că nu am făcut nici cea mai mică aluzie la ceea ce s-a comentat la Un Zeu, e blocat. Comentariul nu a fost postat, accesul îmi e interzis.
    Pot intra de pe telefon, dar mi-e cumva „peste mână” să scriu mai mult, sunt obişnuită să „lovesc” tastele şi nici nu vreau să insist, nu voi obţine decât poate un alt blocaj. Şi ceea ce mă interesează pe mine este să pot citi textele pe care adolescentul nostru le va posta acolo. Aţi văzut că nu se poate ajunge la nicio înţelegere cu ei.
    Am citit cu gust amar replicile date de cei înscrişi acolo, nu ştiu cine e administrator, cine nu, dar mi s-a părut că voi, cei care aţi apreciat, şi implicit eu, că mi-a plăcut textul de când l-am citit aici, deşi nu apucasem să scriu, suntem consideraţi aşa… novici, „ce ştim noi ce-i literatura…” şi bănuiţi că suntem aceeaşi persoană care postează cu mai multe nume. Până şi eu, deşi tehnica e limbă străină, ştiu să caut un IP şi să fac diferenţa între doi comentatori ai blogului meu.

    Mi-am amintit de cum îmi povestea cineva foarte aprins despre nişte întâlniri ale unor membri de cenaclu literar, cum se ceartă ei între ei pe texte şi cum sunt călcate în picioare texte ale unor debutanţi pe motive absolut incredibile: număr de cuvinte şi alte chestiuni care ţin, după părerea mea, mai mult de ştiinţele exacte, nicidecum de literatură. Şi am întrebat: da’ cititoru’? Cititorul unde-i aici? Omul ăla care nu a studiat ca ei, care nu ştie cum ar trebui să arate scheletul textului, el doar citeşte, înţelege, simte şi apreciază. Ăla nu contează? Nu ceea ce transmiţi contează? Dacă-mi place un text, dacă mă face să râd sau să plâng, sunt proastă că nu mă prind că textul ăla are mai multe cuvinte decât prevede o normă inventată de ei?

    Cam asta e şi pe acolo. E prea mare aroganţa cu care se uită-n jos la oricine. Ei cred că sunt prea sus pentru noi, noi putem alege să nu contribuim la temelia „castelului” în vârful căruia s-au cocoţat.
    Nu pretind că am o cultură vastă. Citesc de prin 2012 bloguri de toate culorile, felurile, bloguri cu şi despre cărţi, de poezie, de literatură. Nu am auzit niciodată de acel site şi de niciunul dintre marii scriitori de acolo. Dar, cum spuneam, ce ştiu eu?

    Mi-e teamă că de acum oricine va comenta pozitiv un text scris de adolescent va fi pus la zid şi ea va fi privată de acel feedback care contează enorm, ştiu.
    Da, e trist că se procedează aşa.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

    • @Poteci de dor – Partea tragi-comica in intamplarea liter-nautica rezida, nu atat in in negarea dreptului vizitatorilor de a avea si exprima opinii si nici chiar in restictionarea accesulul la lectura a unor vizitatori alesi discretionar de un administrator abuziv, ci in primul rand in inconsistenta logica si morala de care dau dovada. Au instaurat ad-hoc un set de norme de conduita pe care-l folosesc ca pretext pentru abuzurile pe care le comit, dar ei insisi nu respecta acele asa zise norme. Ne aflam in plina comedie a absurdului. In plus isi imagineaza ca ascunderea unor mesaje la va proteja confortul, iar realitatea se va ajusta la dorintele lor marunte. Habar nu au in ce s-au bagat si habar nu au cum vor evolua lucrurile in legatura cu jucaria de casa cu care vor sa se joace in strada. In niciun caz cum spera d-lor.

      Apreciază

      Răspunde

      • Da, e clar. Am intrat de pe telefon. Se vorbeşte de clonă. Cumva, ei bănuiesc că adolescentul a pus comentariie alea. Şi nu contează ce transmite textul. Aşa spune unul dintre scriitori. Atât, nu mai e nevoie de nimic, oamenii sunt fixaţi, nu are sens… subiect închis.

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

      • Aria calomniei la licurici fara sclipici. Cine nu e unul dintre ei e musai adolescenta rebela. Desi este in esenta tristå, jalnica reactie a vajnicilor aparatori ai „decentei” tematice din aria comentariilor, are ceva comic. Pe mine unul, aerul serios si important cu care calca in strachini ma amuza teribil. Si lupta si da-i in contra „postacilor” care vor sa denatureze realitatea liter-nautica. Ma cå care realitate? O gåscutza de maruntzei cu pretentii didactice si artistice, care vor sa-si conserve reputatia castigata-n debaraua lor confort 2. Astept cu nerabdare momentul in care Siranus va deveni „una de-a lor”.

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

        • Cred că ea nu va fi de-a lor. Nu în acel sens. Vreau să fie cu acte-n regulă acolo, cu statut de membru, admin sau care e denumirea celui mai înalt grad acolo, vreau o carte cu numele ei, insist pe ideea asta. Dar în gaşcă, cu atitudinea găştii, nu va fi. O citesc de mult timp, şi dumneavoastră la fel, ştim amândoi că îi lipseşte ceva pentru asta. Acel ceva fără de care nu poți avea aerul ăla de vedetă nerecunoscută de marea adunare, aer care te face să strâmbi din năsuc atunci când cineva te contrazice. Şi ştim bine ce. Prin felul în care ea se raportează la comentariile primite aici, a dovedit că nu poate avea acel ceva. Aş zice că antonimul acelui ceva e bun simţ. Dar citind reacţiile de acolo, m-am răzgândit şi îi zic mai din popor „esenţă de om”.

          Adolescentule, iartă-ne că abuzăm de spaţiul tău. Dar ne-au supărat cei de acolo. Că nu au lăsat comentariile, hai, treacă de la mine. Dar ban? Block total? Ca pe cei care înjură frecvent sau sunt trolli care lasă numai link spre afacerea lor în loc de comentariu? Zău. Ne răcorim şi noi. Dar ne trece. Dacă am sărit calul, să îmi spui.

          Apreciat de 2 persoane

          Răspunde

      • Nu cred sa fi sarit calul, intrucat, de dimineata, atunci cand a plecat de-acasa, Adore cålare a plecat (pe un cal trandafiriu). Poate saua s-o fi sarit un pic. 🙂

        Despre ce se va intampla cu Adore a noastra dupa con-sacrare nu m-as a-ventura sa fac „pre-monitii” 🙂 Sa ajunga ea acolo si-apoi om vedea. 🙂

        Apreciat de 2 persoane

        Răspunde

      • Si mie mi se pare amuzant blocajul in care au picat liter-nautii lui peste si din care pas de a mai putea iesi. Ar insemna sa se dezica de ei insisi, ceea ce, la niste måruntzei, este peste poate. Pacat ca n-au inca nicio idee de efectele colaterale ale tratamentului pe care si-l adminstreaza, convinsi fiind ca altminteri n-au incotro. Mi-e greu inca sa decid care este cel mai caraghios dintre cei trei cerberisori: Cornel, Mihai sau Cosmin? Concurenta mare. Doamna Albu ramane (desigur) in afara de concurs.

        Faptul de a deveni din clipa-n clipa din ce in ce mai multe persoane, prin acretie nediferentiata, mi se pare de-a dreptul uluitoare. Cu cat mai multi cu atat mai bine. Pana acuma vad ca am fost confundat numai cu persoane dragute, simpatice, agreabile… ceea ce nu poate deca sa consolideze standardul pentru viitoare achizitii. Nu stiu daca ar trebui sa ma igrijoreze faptul ca (deocamdata) sunt singurul baiat in acest grup cu multe fete. Tu, ca psiholog, ce zici? 🙂

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

Lasă un comentariu