Oameni

Shining

De pe • ( 32 comentarii )

Editura își închisese birourile, în urma oamenilor care plecau cu lucrurile personale în cutii de pantofi. Căni de cafea, capsatorul preferat, agende rămase în urma timpului, pixuri norocoase erau puse de-a valma în cartoanele paralelipipedice, luau drumul necunoscutului și, poate, al sărăciei. Editura fusese celebră într-o vreme, când erau la modă poveștile cu final fericit și producțiile literare dătătoare de speranță și optimism. Nu simțise trendul și se încăpățânase să se opună marelui val al disperării violente, nu-și redefinise obiectul de lucru, ci continuase să promoveze speranță și fericire, atât de nepotrivite marelui public anesteziat. Cei trei băieți de la marketing, X, Y și Z, au ieșit ultimii din editura pe care atât o iubiseră și, împreună cu cele trei cutii de carton, nu s-au oprit decât în cea mai sordidă speluncă, unde puteai bea mult cu bani puțini. X, Y și Z, de la marketing, erau prieteni buni, locuind în același apartament pe care-l împărțeau frățește, pentru o chirie modică. Spectrul sărăciei, cu pierderea locuinței și despărțirea în puncte cardinale distincte, îi tulbura îngrozitor, mânându-i la elaborarea unui plan de urgență. În spelunca aceea, trasând linii și cercuri cu degetul pe mușamaua murdară, planul salvator a fost gata până la terminarea resurselor financiare din portofelele subțiri. Așa cum era și normal, componenta de marketing a planului de afaceri era cea mai elaborată, bazată pe experiențele cumulate ale lui X, Y și Z. Ultimii bani au fost cheltuiți cu multă maturitate pe încă un rând, care să certifice începutul unei noi vieți. Nu-și aduceau aminte cum de s-au trezit dormind îmbrățișați în apartamentul lor închiriat, dar și-au adus aminte, puțin stânjeniți, că trebuie să înceapă noua viață, așa cum își planificaseră. L-au ales pe Z pentru relații cu publicul: Z era slab spre jigărit, avea păr lung și ondulat și un aer ușor bolnăvicios, ca de febră. Semăna binișor cu un poet ofticos, căruia îi sclipeau ochii în cap, într-o aură boemă. X era supraponderal, iar Y avea o miopie care-l făcea să se încrunte, îngustându-și ochii, atunci când privea un punct fix. Așadar, X și Y, nepotriviți pentru publicul larg, osteneau din greu pentru promovarea lui Z. Desenaseră, scriseseră de mână, coloraseră mii de fluturași de hârtie în care invitau lumea să-l cunoască pe noul eliberator, în degetele căruia stăteau voința și putința. Îl îmbrăcaseră pe Z, cu mult gust, în cămașă lungă de in, eșarfă roșie care să-i evidențieze paloarea și sandale romane confortabile. În primele zile nu se întâmplase nimic. Apoi, deodată, s-au trezit cu niște vizitatori, toate femei, ce se cereau eliberate de grele frământări. Z, în baza planului prestabilit, elibera punându-și palma cu degetele răsfirate pe capetele plecate ale frumoaselor. În acest timp, cu glas cavernos, le poruncea: du-te și fă un copil! (celei despre care se bănuia a fi stearpă), du-te să te măriți! (celei fără noroc în dragoste), sau, după caz, du-te și fă-te frumoasă (celei care nu voia să-și arate chipul în lume, din pricina hidoșeniei sale). Clientele lăsau ceva, într-una din cele trei cutii de la ieșirea din apartamentul închiriat, iar X, Y și Z începuseră să se relaxeze: afacerea mergea. Când numărul clienților, căci de acum venea și câte un bărbat, crescu suficient de mult, X, Y și Z se mutară într-un spațiu mai mare pe care îl decoraseră după gusturile lor. Îndoiala li s-a strecurat în suflet când munți de scrisori de mulțumire umpleau spațiul cel mare: stearpa născuse, hidoasa câștigase un concurs de frumusețe, cea fără noroc in dragoste se măritase de două ori și continua s-o mai facă. Ba încă, un bărbat cu un picior amputat, căruia Z îi poruncise să-i crească un membru nou, venise in carne și oase să-și prezinte omagiile, ridicându-și ciotul din care creștea o tumoră nouă, în  formă de picior. Z, cu aerul unui poet ofticos și straie largi și albe de plajă, își reduse programul de lucru, păstrându-și pentru sine timp de meditații. X și Y ajungeau greu la el, după insistențe prelungi și îl găseau deseori cu o pâine și un pește în fața ochilor, încercând multiplicarea lor. X și Y încercară să-i amintească de afacerea trasată cu degetul pe masa din speluncă, dar Z îi concedie cu un gest scurt și aprig. Oare nu știau că el era fiul unui tată? Sau măcar frate mai mic al fiului unui tată ?

Categorii:Oameni

32 de răspunsuri »

  2. Felicitari sincere, draga Rebela !
    Cea mai tare si mai profunda formula de proza scurta, pe care (999)Noi unA credem, ca tatal si fiul o asculta. La început formula matematica avea o singura necunoscuta X, apoi, în miscarea universala atemporala a expansiunii universale a aparut si Y, iar azi ecuatia s-a complicat cu noul Z sofisticat, caci X sau Y fara Z e…T erminat … 🙂 ))

    Apreciat de 3 persoane

    Răspunde

      • Și ofticos și idealist? Hmmm. Fie 🙂 Nu mă mai avantajează multe, de la un timp, dar m-aș bucura să mă reîntâlnesc cu X, repet. Să nu fi fost o rara avis. Am să-l mai caut. 🙂
        Apropo, oare chiar există poeți idealiști?

        Cu același drag…

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde

        • E ciudat că întrebi asta, pentru că și eu mă întreb de vreo două zile. Nu din senin, ci pentru că am dat întâmplător peste un poet pe care-l plac foarte mult, dar pe rețelele de socializare nu mai era deloc poet, ci purta niște dispute mercantil-agresive, subiectul disputei fiind banii. Primul meu impuls a fost să-l judec (pentru că nu este poet până la capăt), dar mi-am dat seama de ridicolul pretenției mele. Pentru mine, banii nu contează cât timp îi am, dar devin importanți când îmi lipsesc. Bănuiesc că așa este și pentru poet….Tu ești idealist. Așadar idealismul există.

          Apreciat de 1 persoană

          Răspunde

          • Mă vezi mult mai frumos decât mine, nu pot decât să apreciez asta. Cât despre domnul cu discuțiile mercantil-agresive… nu știu, unii-s poeți, alții-s doar oameni. Poeți idealiști? În secolul 21? Asta e ceva inimaginabil. Personal, nu caut omul din scriitor/poet/autor etc. M-au dezamăgit de cele mai multe ori. Oamenii-s certitudini, autorii și poeții mai bine-ar rămâne-ntr-o aură de mister. Dar Facebook are darul să ne reducă pe toți la aceleași dimensiuni.

            Apreciat de 2 persoane

            Răspunde

  6. „Amintirea cu cerbi și pisici” a alunecat nemeritat de repede in uitare din cauza strălucirii neologismului „shining”. Adore, nu stai bine la capitolul marketing si… ritmicitate. Povestea cea noua pe care ai promovat-o intempestiv, prin defenestrare si precipitare accelerata, peste fauna celei precedente, este draguta, nimic de zis, dar parca mai putea astepta doua-trei-patru zile (mai ales acum cand timpul nu se mai grabeste nicaieri, macar pana la toamna). Mi-as dori sa pot lauda inca si mai mult aceasta proza scurta dar mi-e teama ca nu ma voi putea in niciun chip ridica la nivelul celorlalti laudatori (ante-vorbitorii), care au sesizat mult mai rapid genialitatea, profunzimea si eleganta estetica a acestei proze a zilei. Cel mai competent critic literar mi s-a parut de departe a fi domnul Iosif care a zis (citez din memorie): „Cea mai tare si mai profunda formula de proza scurta, pe care (999)Noi unA credem, ca tatal si fiul o asculta.„. Iti dai seama??? Tatal si fiul o asculta !!! Nu ca o citesc, o asculta. Parca ii vezi pe Dumnezeu si pe Isus Christos, sezand pe cate un scaunel mic de lemn, cu coatele pe genunchi, cu capul sprijinit in palme, cu ochii inchisi, ascultand „shining”. Divin. Probabil in lectura d-lui Iosif, pe care cred ca l-ai cucerit estetic cu formula din incheiere „Oare nu știau că el era fiul unui tată? Sau măcar frate mai mic al fiului unui tată ?”… in care induiosat, dl. Iosif s-a recunoscut pe sine. Tare as fi curios sa stiu ce a fost in mintea ta cand ai rezolvat finalul shining-ului in acest fel. Pacat ca noi n-o vom sti-o poate niciodata.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    • Le-am scris pe amândouă dintr-o suflare. În timp ce scriam despre cerbi mi-a venit ideea cu strălucirea. Muză mi-a fost, așa cum ai bănuit, o cunoștință comună. Nu am vrut să le postez pe amândouă în aceeași zi, dar nu m-am putut abține. Să vezi acum, cât o să aștept o altă muză!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

  8. „Adore” 🙂 …Rebela draga mea, sper ca esti bine si în pace, alaturi de cei apropiati si ca muza te inspira sa scrii o proza de culoare cât mai roza, cu ninsoare de petale de mimoza… ! 🙂 😀 ))

    Sarbatori binecuvântate cu Lumina Divina si fericire deplina, îti doresc din a mea inima ce zi si noapte ma anima ! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

      • Draga @adolescentrebelcom.
        Cel cu capra din metrou
        este un mare erou
        împuscat în optzeci si noua
        în a sale doua oua.
        Din orasul Baia Sprie
        cunoscut de primarie
        Într-o seara de Craciun
        a încasat un dum-dum.
        Dumnezeu l-a ocrotit
        la Paris el a fugit
        Acum zace-n închisoare
        tradat de România mare
        dar Dumnezeu e cu el
        prin domnul M. Emanuel
        Stiu ca el îl va ierta
        chiar si pe „maria sa”
        Iliescu si „gasca”
        ce-au distrus România…

        Apreciază

        Răspunde

  9. Atentie la S.R.I. si mai cu seama la mascatii si mascatele de pe ‘net, dar uitati-va si pe geamuri afara daca nu iesiti din când în când la o tigara! 😉

    Apreciază

    Răspunde

    • E clar, am dat in de-ale carnavalului in aceasta noapte furtunoasa. Alo musiu Spiridoane, nu ca esti ajutor de frizer (adica ca semi-galant), da acuma te mai dai si spiter, semi-ipistat, tist de vardişti de noapte la strasburgi, si volintir in garda civică. Nu ne fusese vorba ca matale te ocupi de meremeturile AAAE-urilor din sucursale, si nu te mai magnetizezi cu jamaicå in dosu binalii cu conspirationisti?

      „Atentie la S.R.I.” !!!? – E clar. Esti Cracanel, dar te mai cheama si Make Telemah. Altminteri cum… Conul Leonida este un personaj de referinta in literatura romana. E frumos sa vii matale acuma, care va sa zica ma intelegi, cu pretentii de complotist francofon (ce spui Frantz) si sa-l banalizezi din trei vorbe? Ca nu e. Maine, poimane, aduci si Luceafarul la sapa de lemn cu doua-trei AAAE-uri de duh (nesti).

      Apreciază

      Răspunde

  10. Mi-ai amintit de vremea când soacra-mea îl învata pe fiul meu sa pronunte numele lui Ion Creanga, sa nu uite limba româna, iar acesta neîintelegând prea bine ce este aceea creanga, a spus Ion Branche. 🙂 😀 )))

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s