Un pește aflat într-un acvariu va face trasee de la un perete de sticlă la altul fără să se plictisească, cu fervoarea noutății, pentru că memoria lui este atât de scurtă, încât uită mintenaș că a mai trecut de o mie de ori pe acolo. Probabil că își închipuie că este într-un lac sau într-un ocean, dat fiind că a uitat aproape instantaneu de existența unei limite de sticlă, atunci când o întâlnește. Peștele din acvariu nu este singura ființă amnezică din ecosistem. Omul, deși demnitatea sa de ființă superioară nu-i permite să recunoască, are o memorie cel puțin discutabilă, comparabilă cu a carasului auriu. Când a aflat de la televizor despre riscul de a se îmbolnăvi și de a muri și-a luat, cu toată responsabilitatea, măsurile de precauție, cele mai eficiente, așa cum OMS l-a învățat. Mai mult decât atât, omul s-a întors către sine și a gândit că lumea nu va mai fi niciodată la fel, după pandemie: va prețui mai mult aproapele, natura și pe Dumnezeu. Va fi mai bun și va fi mai responsabil. Va restabili valorile importante ale umanității. Distanțarea fizică va fi o constantă socială, care va face lumea mai tristă. Își va proteja bătrânii, fragili în fața urgiei. Adierea morții l-a făcut pe om mai bun, promițându-și sieși și speciei din care face parte, o lume ideală. Apoi, tot de la televizor a aflat că adierea morții s-a îndepărtat și, lucru curios, s-a necăjit pentru promisiunile făcute, considerând că a fost escrocat cu un număr „prea mic” de morți. Omul s-a rușinat de slăbiciunea sa, de momentul său de umanitate și, cu ardoare răzbunătoare, a uitat, la fel de repede ca peștișorul din acvariu, de pandemie, morți și făgăduielile de a face o lume mai bună. Când credeam că lumea nu va mai fi la fel, s-a dovedit, cu fapte concrete, că lumea nu s-a schimbat deloc: lupte pentru putere, violențe, grija pentru capra vecinului și argumente supreme de tipul „ba a mă-tii” sunt la locul lor, acolo unde le-a încremenit temporar pandemia. Despre pești se spune că au o memorie de trei secunde, dar biologii susțin că memoria lor poate ajunge la cinci luni. Ar fi trist pentru peștișorul din acvariu, care și-ar aminti de pereții de sticlă ai închisorii sale, incompatibili cu iluzia unui lac sau a unui ocean. Eu sper în existența memoriei de trei secunde.
Categorii:Oameni
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Și eu. Și dacă s-ar putea fără cărășeii aurii… Nu numai că uită de la un perete de sticlă la altul, dar mai și mănîncă și strică tot în scurtele lor drumuri. Dar sînt impunători. Într-un acvariu mic, doar pe ei îi vezi.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Peștii pot uita de la un perete la altul. Dar tu cum te împaci cu uitarea?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uneori o caut cu lumînarea… Alteori se-așterne singură. Neprinzîndu-i logica, am luat-o altfel, acum mă-ntreb dacă are vreuna 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu sper ca macar memorie sa fie in capetele oamenilor ca de minte m-am convins; nu e prea multă! La urmatorul show sa-si aduca aminte de tot ce au pierdut la primul! Lumea s-a schimbat cu siguranta; am invatat sa aruncam libertatile la gunoi la comanda!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ce libertati?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De a crede, de a circula, de a avea propria opinie…..
ApreciazăApreciat de 2 persoane
V-ati aruncat la gunoi libertatea de a crede? Si pe cea de a circula? Si de a avea opinie? Am impresia ca nu mai inteleg nimic. Mai-ul fiind aici foarte plin de un optimism exagerat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu nu vad lucrurile asa. Nu exista om bun și om rău din punctul meu de vedere, ci reacții pe care le avem cu toții in diferite conjuncturi. Nu cred ca a existat iresponsabilitate in aceasta perioada cum nici nu cred ca cineva și-a dorit sa fie altceva decât este și anume un OM. Singurul lucru interesant pentru mine a fost doar ca oamenii sau adaptat extrem de repede constrângerilor au avut încredere in autorități deci cu alte cuvinte au dat dovada ca ușor se poate supraviețui in condiții extreme dacă ești organizat. Fiindcă ce-i drept oricine trebuie sa fie pregătit pentru orice, viata se poate da peste cap într-o secunda.Nimeni nu va uita aceasta perioada mai mult decât atât sufletește va accepta mai ușor extremele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„condiții extreme” ??! Doamne freeste!
ApreciazăApreciază
„Totuşi oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea şi batjocoresc dregătoriile….
Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi;
nişte valuri înfuriate ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie.” – Iuda –
„Înfăţişarea feţei lor mărturiseşte împotriva lor şi, ca sodomiţii, îşi dau pe faţă nelegiuirea, fără s-o ascundă. Vai de sufletul lor, căci îşi pregătesc rele!
Bine de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci se va bucura de rodul faptelor lui.
Vai de cel rău! Lui îi va merge rău, căci va culege rodul faptelor lui.
Poporul meu este asuprit de nişte copii şi-l stăpânesc nişte femei! Poporul meu, cârmuitorii tăi te duc în rătăcire, şi pustiesc calea pe care umbla. Domnul Se înfăţişează la judecată, stă în picioare ca să judece popoarele.” – Isaïa 3 –
O saptamâna linistita cu pace si bucurii si împliniri alaturi de toti cei apropiati draga adolescentrebelcom !
ApreciazăApreciază
Ne-prihanitule!
ApreciazăApreciază
Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după Neprihănire.
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Îmi pare de necrezut şi de nerecunoscut acest stil de abordare ! Cineva sau ceva, tare te-a mai supărat de data aceasta. Sper să fie doar o stare de discomfort cât mai scurtă, trecătoare.
… bla bla….cu Soare, dragă Adolescentrebelcom !
ca să citez din clasici
…
Sincer?
io încă mai sper că’i doar un advertorial.
Că nu m-am prins de la ce te-ai luat, e vina mea cu siguranţă.
Peştii?
Nu creeeed.
O fi Omul. Poate.
Really?! really really? Hm.
Iar aia cu trei secunde, pare un copy-paste.
Direct din punctul G. Ce mi’l căutau toţi, if you know what i mean.
Shit-uri decât. Ori mituri, cu voia ta; să fac pe plac şi găgăuzelor de sorginte
habotnică (da’ cu gânduri de curvăsărie dintre cele mai neaoşe).
So, de’or fi preacurvăsăritori (şi sunt!)… nu le da apă la moară.
Părerea mea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@nostrastella – Sa dea benga! Ma tot gandeam eu asa (ca poetul), ce-ar putea fi mai nimerit si mai original ca comentariu de subsol on topic la pseudo-p-roza zilei adoriene, realizand ca nimic… altceva n-ar putea fi mai nimerit si mai original decat un copy-paste dupa comentariul greblian de la precedenta proza. Mandru de ideea mea geniala ma pregateam sa purced cand dadui peste mesajul tau. Dezamagirea in fata faptului c-am ramas fara idee de comentariu patentat e nimic fata de ingrijorarrea in fata constatarii c-ai putut avea (tocmai tu) aceeasi idee fata cu pseudo-p-roza zilei in toi de pandemie. Mi-e frica de tradare. Miercuri, Iosif, Ploiesti…
ApreciazăApreciază
Mda, ce să zic? Îmi pare rău.
Atâta pleaşcă ce’a picat pe mine’n ultima vreme, mai rar.
Ptiu drace. Iar io- decât o tută, ţi-am îmbârligat apele. Scuze, din nou.
Promit să te’ntreb’nainte de-a mai zice câte ceva 😆 Anyway. Iniţial comm-ul meu era cam aşa: Ai grijă ce-ţi doreşti că s’ar putea să se’ntâmple-referitor la ultima propoziţie. Şi mintea(curva!), ori gândul(preacurvarul!)- apropo de memorie, îmi fugea’nspre ioji. Că io instant îl şi vedeam pe nefericit ca p’un peşte, iar acvariul… neţii lui. Pe cale de consecinţă, pereţii fiind de la ‘mnezo la gizăs-şi’napoi ever, şi clar la un click distanţă- aka mai puţin de’o secundă… alea trei de adolescent, mi se păreau orgasm curat, infinit… şi nu se prea pupau cu advertorialul. Insist.
….
Ps. un comm la tine pe blog:
”…se poate inteligenţă fără învăţătură dar nu şi învăţătură fără inteligenţă.”
Mi-a plăcut mult asta. Aş mai adăuga -cu voia ta:
O diplomă (oricare ar fi ea) poate arăta că eşti mai învăţat. Nici un dubiu.
Mai inteligent?
Nu’ntotdeauna!
(*la câţi proşti cu diplome am văzut la viaţa mea..)
ApreciazăApreciază
trei secunde, trei milenii, tot un drac.
ApreciazăApreciază
La vreme de pandemie, in afara de a se debarasa (prin aruncare la gunoi) de multe dintre lucrurile inutile care li se insinuasera, prin nebagare de seama, in vecinatate, sufocandu-le saptiul, oamenii au avut ocazia de a descoperi si lucruri utile de care uitasera, amintindu-si-le. De exemplu au regasit placerea izbavitoare a cititului (apropo si de impletirea placutului cu utilul). Au citit si au recitit, carti, nuvele, romane, schite, poezii, almanahe… potrivite cu teribilele vremuri ale pandemiei corona-riene. Totusi pare-se ca tocmai cea mai potrivita lectura cu aceste tragice imprejurari, a fost ratata de majoritatea celor pasionati de literatura, si anume „In cautarea timpului pierdut”. Nimeni nu si-a (mai) pierdut vrema cu asa ceva, caci nimeni nu e Mar-cel Proust.
P.S. O uitare serioasa, riguroasa, consistenta, deplina, nu are cum sa produca frustrari, pentru ca se refera la lucruri echivalente cu cele pe care nu le-am stiut niciodata (si pe care poate nici nu le vom sti vreodata). Singurul gen de uitare problematic, agasant, angoasant este cel al uitarii incomplete care ne umple de frustrari. Imi amintesc (partial) ca memoria este cea cu care uitam precum si de faptul ca o persoana care nu ma mai iubeste ca altadata este mult mai enervanta decat una care nu m-a iubit niciodata, ceea ce ma (si) scoate (firesc) din sarite. Dar n-o sa se mai intample atunci cand voi fi uitat deplin aceste detalii, si asa neesentiale, aduse la lumina ostentativ, si exacerbate inutil in context pandemic. Oricum oamenii nu-si inteleg memoria. Si prin urmare nici uitarea. In sfarsit, uite ca m-am luat cu vorba si am uitat ce voiam sa spun… Cred ca voiam sa spun ceva, trebuie sa fi vrut (nu?) dar nu-mi aduc aminte ce. Scuze. Revin daca-mi amintesc sau daca inventez altceva.
ApreciazăApreciază
Ce-o fi ce n-o fi (pseudo -proza / advertorial) faptul ca autoarea a simtit nevoia sa aiba un moment de reflectie asupra comportamentului oamenilor, in fata unui pericol (aici pandemia) dupa ce acesta s-a mai diminuat, dar nu a disparut complet, este laudabil. Ce se intampla cu unii dintre ei , care pana mai ieri au acceptat fara sa cracneasca masurile de restrictie pentru combaterea infectarii cu covid -19 , de frica mortii lor , al copiilor si parintilor in varsta , sau a amenzilor etc iar acum se comporta ca si când pericolul a disparut cu totul? Au uitat , sunt iresponsabili , superficiali sau habar nu au de pericolul in sine ? Trebuie neaparat sa-l vada ca el sa fie perceput la adevarata lui amploare ?Poate ca n-o fi fost dracu’ atat de negru, dar o analiza (concluzie) asupra acestei stari de fapt este necesara ,chiar daca este initiata de „adore”, pe blogul dumneaei. 🙂
P.S. Pe mine ma oftica tendinta unora de exagerare, privind restictionarea unor anumite libertati. Cred ca in probleme esenitale (specifice ) care nu sunt la indemana tuturor pentru a le rezolva , parerea (opinia) lor nu conteaza . Plus de asta , odata ce s-a instaurat starea de urgenta , asumata prin ordonanta militara de autoritatile abilitate s-o puna in practica , aceasta se executa nu se discuta.
Din ce se vede incet , incet se revine la normal. Ca si inainte de pandemie libertatile de orice natura sunt intacte. Dar ,cred ca oamenii nu trebuie sa considere ca daca s-a ridicat starea de urgenta nu exista pericolul revenirii la ea,atunci cand situatia o impune. ,Vina insa va fi numai a lor, nu a autoritatilor. Aceasta fiind vina de a uita prin ce au trecut si, totodata ,relexandu-se prea repede.
ApreciazăApreciază
Atunci cand vad ce este in jur, si eu spun acelasi lucru.
Seara buna sa ai!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O trecut pandemia(?) . Vremea când penibil ( că la televizor s-o spus că vânătorii sunt systemrelevant împreună cu medicii, gunoierii, etc) clienți ne aplaudau și mulțumeau că suntem relevanți, azi ne fut : ce căcat ne vindeți aici? De ce nu-i oferta așa ca în prospect? etc. 🧐
Stau între ciocan și nicovală. Nu s-a întâmplat nimic notabil. Oamenii proști au rămas proști, indiferent că sunt clienți sau vânzători.
ApreciazăApreciază
Am intrebat odata daca stie cineva ce se afla intre ciocan si nicovala (secera ?!) si o studenta mi-a raspuns: „Stiu eu dar nu pot sa vi-l indic”.
@Adore ma „ingrijoreaza” predilectia verbala a fetelor de pe blogul tau pentru cuvatul „fut”. Pe tine nu? Cred ca acest fapt are o foarte stransa legatura cu pandemia. Subtila dar nu cine stie ce.
ApreciazăApreciază
Emoționant! 🧐
ApreciazăApreciază
Emotionant? Presupun ca incomparabil cu emotia de a fi intre ciocan si nicovala. 🙂
ApreciazăApreciază
(n-am somn)
Şi ca să nu pară c-am lăsat’o-n coadă de peşte… mai zic şi io câteceva.
Văz că (mai) toată lumea bună e’n asentimentul adoratei. Chapeau, vouă. Mă rog. Mie nu-mi pare chiar aşa. Lumea n’o mai fi la fel ever după asta, n-am nicio îndoială. Da’s prea multe de zis, ş’om vorbi alt’dată. Poate. A, că proştii fi’vor proşti în continuare, indiferent de rang -vorba lu’ Sma, asta cu siguranţă. Că cine te-a călărit înainte de pandemie, ‘ntr’o coadă la supermaket, ori ţi’a suflat în ceafă alcooholic decât, a făcut’o şi după. Urgenţă, alertă.. nu contează. Mulţi au încercat a-l schimba pe prost. Nu ştiu prea mulţi care să şi fi reuşit. (am încercat şi io de câteva ori, recunosc) Dar hai că nu vreau s’o întind prea mult.
De’o fi fost doar o reflecţie articolul adoratei, atunci şi mie’mi pare salutară postarea… Da’ dacă e un demers, aici ne despărţim, cum ar veni. Când lucrurile îmi par normale, pur şi simplu nu cred în d’astea.. petiţii, pulemături, alealalea.
Me too-ul ăla hollywoodian din anii trecuţi, mi’a lăst un herpes pe creer. Hai să fim serioşi: dupe 30 de ani, tu neprihănita (care’ai ajuns), ţi-ai amintit brusc că ţi-ai crăcăcit -nevinovat, bucilii. Mă leşi! Memorie de trei secunde, indeed.
Ori acu, când văd că mai nou se fac petiţii online să’l bage p’ăla ce-a văzut o prună(?) goală de şaişpece anişori direct la mititica… nu pot să nu mă’ntreb:
WTF!cine’i prostul?!
Fata că umblă cu dânsa goală?
Influiencerul că dânsul a prins puteri ca de piatră şi ca’n poveştile copilăriei?
Ori poate/ de ce nu, babele/tantililii astea’n boala petiţiei ş’a lui Calache! Naiba ştie.
………..
BTW, n-am văst o petiţie să scoată ”acces infect” şi vulpiţa de pe posturile antenelor motanului. Oare de ce?! Ori alte câte.
ApreciazăApreciază
omG…onG…OMsssssssssst…!
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Mi se pare clar. Blogul acesta a ajuns un blog de fete. Probabil ca este ceea ce o si face pe Adore sa se abtina de la (alte) comentarii. Si nu price fel de fete, ci fete in genul iosf, predispuse mereu sa dea cu interjectia si cu videoclipul in populatie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
8)
ApreciazăApreciază
(9)NouA
ApreciazăApreciază
Să dea benga, adorato!
Ceva se’ntâmplă. C’am avut io un vis..
Ştii că instinctul de fată mare nu mă’nşeală.
Fuck!
Ai rămas fără servici după toată nebunia asta?
Sau, ce? Că d’alea mai intime nu poci a’ntreba.
E atât de greu să strigi ajutor?
Suntem aici!
ApreciazăApreciază
Îmi este cam rușine că nu am răspuns la comentarii, dar am avut treabă, mai mult decât de obicei. Până voi reveni, sunteți invitații mei: am văzut că schimburile de idei și amabilități merg bine și în lipsa mea. Grija ta pentru mine m-a emoționat. Îți mulțumesc.
ApreciazăApreciază
cOM.(33) . (M)A(xxy) + AAAE = (A)Phy(*i*)
ApreciazăApreciază