Oameni

Lista rușinii

Doi oameni de la primărie au venit într-o zi de vară și au montat un difuzor nou, mai mare și mai frumos. Difuzoarele erau gratuite și fiecare casă din mijlocul Bărăganului a primit unul. Băieții de la primărie lucrau repede și întârziau câteva minute, preț de-o țuică de corcodușe, că prunele nu se prea făceau. Difuzorul cel nou scotea sunete limpezi în aerul dens al verii, fără ca cineva să le audă cu adevărat. Cuvinte puține și mulțumiri multe pentru un mare om și pentru un mare partid răzbăteau liturgic de sub pânza difuzorului. Țăranii își vedeau de treabă, întrerupăndu-se doar spre cinstirea noului difuzor, cu lichidul distilat în alambicuri manșonate cu mămăligă, întru câștigarea aburului prețios, mocnit la foc de coceni. Fumul de coceni semnaliza, printr-o dâră neagră și aromată pe cerul verii, distilarea rușinoasă și ilicită, dar absolut obligatorie. Corcodușele erau coapte. În zumzetul general al zilei de vară, în care veselia sugruma câteva cântece patriotice pe trei voci, difuzoarele cele noi prinseră să țipe, cu voce de femeie artăgoasă, încremenind satul din Bărăgan. Vocea de femeie acuza public și tăios , pe note înalte și sonore. Acuzații erau numiți în ordine alfabetică, fără putință de tăgadă: a lu’ Albu din vale, a lu’ Bostan, Dincă și nevastă-sa, Grigore din satul nou … și lista rușinii curgea până la Văcăroiu, ultimul, dar și cel mai vinovat, după cum se putea deduce din oripilarea acuzației. Sătenii care nu erau pe listă și nu-și auzeau numele strigat în difuzor, clătinau din cap, își duceau mâna la gură de mirare și blamau, în gând sau cu voce tare, pe cei făcuți de rușine. Nu era puțin lucru să-ți auzi numele la difuzor, acolo unde de obicei se auzea doar numele marelui conducător, cel preaiubit. Cântecele patriotice își reluaseră cadența monotonă, fundal potrivit pentru discuții rurale despre lista rușinii, prin care sătenii erau somați să înapoieze cărțile împrumutate de la căminul cultural. Termenele de înapoiere a cărților erau mult depășite, dar țăranii știau foarte bine că veșnicia s-a născut la sat.

Categorii:Oameni, Proza scurta

Etichetat ca:,

6 răspunsuri »

  1. La satul Betleem…
    …într-o iesle dintr-un grajd, printre multe animale, nu în vile sau palat, cu fripturi, vin si sarmale… 🙂 )))

    La multi ani cu bucurie ! Bine ca ai revenit, din pandemia coVid, draga Rebela ! 🙂

    Apreciază

  2. Si eu am fost o dată pe lista rușinii. Din fericire am fost anunțată prin scrisoare cu amenda aferentă. Rusinata, am restituit cărțile și am plătit valoarea crimei comise. 🙂
    Final surprinzător ca de fiecare dată în povestea ta. 💐

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s