Știți momentul acela, dinaintea aprovizionării, când deschizi frigiderul, îl privești în ochi și te întrebi „eu ce naiba mănânc?” Dacă nu cunoașteți această senzație, cu siguranță faceți parte dintre nefericiții care aprovizionează des și care au frigiderul plin tot timpul. Ei bine, frigiderul meu are o ciclicitate matematică și este plin vreo două zile, lejer încă două zile și gol alte două zile. Când bate vântul de-a binelea, ies la cumpărături, mânată de foame, care mă inspiră să-mi umplu coșul cu tot felul de minunății culinare. Asta nu înseamnă că nu mănânc sănătos: iubesc legumele și nu-mi lipsesc din frigider. Așa că, atunci când am deschis frigiderul (într-una din zilele lui proaste) am trăit un moment de spaimă, zărind doar o cratiță plină cu bucăți de carne, a cărei simplă vedere îmi producea spasme biliare. Dacă m-am aplecat puțin, am descoperit mulțumită, pe raftul cel mai de jos, o pungă biodegradabilă cu iubitele mele tomate. În două minute salata de roșii, cu ulei de măsline, a fost gata și am și mâncat-o, cu sentimentul lucrului corect făcut. Adică m-am bucurat de încă o masă sănătoasă. O bucurie scurtă, pentru că, mâncând și trecând pâinea prin sosul salatei de roșii (cum altfel) nu am reușit să-mi amintesc când anume am cumpărat tomatele. Prin nenumărate asocieri (când am fost la hipermarket, când am venit din concediu, când am avut bluza albastră cu mânecă trei-sferturi) am putut aproxima data achiziției de roșii. Le-am cumpărat acum două luni și le-am neglijat pe raftul de jos al frigiderului, nu din rea voință, ci din cauza faptului că trebuia să mă aplec să le văd. Rațiunea îmi spunea că iubitele mele tomate ar fi trebuit să se metamorfozeze într-un bulion sau într-o penicilină. De unde! Că roșiile se țineau într-o formă de zile mari, netede, tari, insipid-zemoase, amintind pe departe de gustul de castravete ușor trecut. Mulțumirea că am mâncat sănătos a fost înlocuită de o mare curiozitate:”oare ce am mâncat?” și în subsidiar, de o curiozitate mai mică: „dacă tot am mâncat, o să mă păstrez la fel de bine ca grozăvia nemuritoare de pe raftul de jos al frigiderului meu?”
Categorii:Oameni
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Modernizarea ne ajută, dar ne pune și în fața unor probleme , ca în cazul frigiderului: cum să-l folosim, când să-l dezghețăm, ce ne facem când se ia curentul… Înainte vreme, oamenii își țineau alimentele în beci, la răcoare și erau mai liniștiți.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Beciul era o anexă obligatorie a fiecărei case. Acum îi zice subsol, dar, împreună cu denumirea și-a schimbat și funcția. E mai degrabă spațiu de locuit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Erau rosiile Luceafarului, nemuritoare si reci.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Își trăiau condiția de geniu și eu n-am știut. Le-am mâncat. Așa se pierd geniile.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Sper macar ca nu ti-au cazut greu la stomac. 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu mă doboară nimic🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
La ce bun sa mananci sanatos intr-o lume bolnava?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Lumea e bolnavă în limite rezonabile, așa cum a tot fost de-a lungul timpului. Așadar, nu te lăsa și încearcă să mănânci sănătos.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din pacate am ceva experienta din „interior” in domeniu „demeter” si „bio”….Nu tot ce zboară se mănânca, mai sunt si avioane, elicoptere…😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Circula o glumă pe undeva cu un tip căruia medicul i-a recomandat friptură de pui din 6 în 6 ore, pentru o infecţie la o măsea, cu condiţia ca puiul să fie cumpărat din supermarket, nu din ăla de ţară. Cred că-i valabil şi pentru roşii. rămâne să ne prindem care ce vindecă, în funcţie de cocktailul de prafuri din ele.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Nu mă mai întreb ce conține puiul din supermarket, dar mă întreb ce conțin eu😀 Drăguț bancul, și deloc exagerat.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Recomandarea mea, data viitoare lasa o rosie si uita pur si simplu de ea, poti avea doua sanse 1.sa intre in Cartea Recordurilor ciudate pentru longevitate sau 2. sa se mumifice sa o depozitezi intr-un sarcofag sa ramana pentru posteritate. Oricum important este ca tu esti bine ai mancat o salata pe cinste dintr-o leguma care sa pastrat impecabil……..in orice este bine sa vedem si partea plina a paharului.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sau te poți gândi la legumele pe care le poți lăsa moștenire, că cine știe ce or mai mânca generațiile viitoare.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Categoric
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sa-ti fie de bine. Eu cred ca frigiderul cu pricina, este cauza conservarii perfecte a tomatelor, asa ca, eu consider toata valoarea longevitatii vietii contemporane (a legumelor) sta în functionalitatea si calitatea frigiderului din dotare. Chiar si pastrarea vaccinului miraculos, Anti „sArs C0(V2)” necesita o temperatura de – 80°.
Sarbatori fericite, minunate, binecuvântate si multa pace, bucurii si sanatate, alaturi de toti cei apropiati drag ADOLESCENTREBEL !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E de bine, că am caloriferele reci. Alături de alți bucureșteni. Zi frumoasă, cu căldură in suflet, eventual în calorifer.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ApreciazăApreciază
Punga biodegradabila e „de vina” 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Punga e prietenoasă cu mediul. Nu știu dacă și roșiile.
ApreciazăApreciază
Greu de răspuns întrebării tale. Noi am avut o jumătate de varza într-o strachina. Încet încet a crescut și floare din ea într-o parte și ea tot varza era. 😁
Am văzut că în Singapore se comercializează carne de laborator, https://m.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/carnea-crescuta-in-laborator-a-fost-aprobata-pentru-prima-oara-pentru-comercializare-in-singapore-cat-ar-putea-costa-1410691, deci cine mai știe ce mâncăm??
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E halucinant.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Adore – Se putea si mai rau. Bine ca ai ales rosiile si nu carnea din frigider… La cum a progresat tehnologia, inclusiv cea alimentara, te puteai trezi cu o surpiza si mai mare precum cea de aici
==> CARNE. 🙂
Sper totusi sa nu te ingrijorezi prea tare in legatura cu continutul substantelor adaugate in rosii pentru conservarea indelungata a acestora. Probabil ca efectele nefaste ale acelor ingrediente chimice nu sunt musai dramatice si perverse, in afara unui efort suplimentar in contul ficatului si rinichilor. In tot cazul fii sigura ca ponderea efectelor nocive ale acelor conservanti este drastic mai mica decat ponderea efectelor cauzate de excesul de zahar din dieta ta, si inca si mai redusa decat amplitudinea efectelor rezultate din faptul ca esti fumatoare. Si sedentara… Deci nu te teme. Nu vei muri in niciun caz din cauza conservantilor din rosii. Dimpotriva. Dar, ma rog, ca pretext de vorba in proza la blog merge. Inclusiv nota de ingrijorarea in legatura cu ignoranta crasa in legatura cu continutul chimic al mancarii noastre cea de toate zilele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu mănânc prea multă carne, dar parcă n-aș mai mânca deloc, grație ție și, mai ales, prejudecăților mele. Altfel, mă simt stânjenită că-mi plac dulciurile procesate și că fumez. Și când te gândești că nu sunt singurele mele defecte…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt sigur că „celelalte defecte” au mult mai mult potential literar. Inspiratie si dezinhibare iti urez. 🙂 Si desigur cititori si comentatori pe masura. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mie nu-mi plac merele foarte tare spre deloc! Acum muuulți ani, răposatul meu soț mă „obliga” să mănânc zilnic câte un măr. Într-o zi am ascuns unul după computer. Am dat de el după câteva luni şi era, ca şi roşiile tale, bine sănătos!
Aşa am scăpat să mai mănânc mere!
ApreciazăApreciat de 1 persoană