Nu știu la alții cum e, dar la mine ziua de marți nu ar trebui să existe. Aș putea să-i zic vineri, iar săptămâna ar fi de șapte zile, chiar dacă două zile s-ar numi la fel. Vineri – da: o zi foarte bună, care te unge pe suflet și-ți toarnă promisiuni în urechi. E ultima zi în care muncești, ultima zi în care te scoli la ore imposibile, ultima zi în care îți vezi șeful. După ziua de vineri poți face ce vrei. Bineînțeles, nu se va întâmpla așa nici sâmbătă, nici duminică, dar vineri nu faci decât să speri că vei avea un sfârșit de săptămână după pofta inimii. Marțea este opusul zilei de vineri. Nu mai ai nici măcar scuza că e după weekend și nu te-ai adaptat încă la programul de lucru. Ești cumva epuizat, deși nici nu ai început bine. Nu zic, or fi și cele trei ceasuri rele care fac din marți o zi imposibilă. Sunt norocoși cei care au doar trei ceasuri rele într-o zi de marți, pentru că ceasurile rele sunt comune tuturor zilelor săptămânii, inclusiv incredibilei vineri. Marțea sunt 24 de ceasuri rele, compunând o zi de care m-aș lipsi cu desăvârșire, trecând direct la miercuri, considerată a fi ziua de maximum de potențial și eficiență. Nu e așa, dar miercuri ești mai împăcat cu soarta și te blazezi suficient de mult cât să fii în stare să-ți îndeplinești sarcinile ce-ți revin. Oricum, trebuie să-ți treci cu ceva timpul, până vineri, când totul devine mai ușor. Între cele trei ceasuri rele (sau mai multe, nici nu contează), sub presiunea zilei de lucru (care și-ar fi dorit să fie zi liberă) nici inteligența nu se simte prea bine. Nu lipsește cu desăvârșire, dar e lâncedă, greoaie și neproductivă. În cap nu se aude nimic, în afară de reverberațiile propriului vid. Deși pare greu de crezut, este mediul propice pentru nașterea marilor întrebări. Mai întâi, din nimic se produce scânteia, ca o urmă de gând pe care te chinui să-l prinzi într-o formă. Apoi, forma se definește și întrebarea capătă sens: cere răspuns. Dacă răspunsul nu e la îndemână, are alternative multiple sau îți încălzește mintea, înseamnă că întrebarea e bună. E întrebarea de marți, întrebarea dintre cele trei ceasuri rele. Întrebarea inteligenței lâncede, care dă semne că s-ar putea trezi, dar încă nu o face și îmi dă emoții că n-o va face niciodată.
Așadar, întrebarea inteligenței de marți este:
Presupunem că vă puteți deschide gura foarte, foarte mare. Vă întoarceți catre voi înșivă și, cu gura aia mare, vă mâncați până la ultima firimitură, moleculă, atom. Întrebarea inteligenței de marți: dată fiind situația, ce se întâmplă cu voi? Dispăreți cu totul sau vă dublați volumul?
Știu. Marțea sunt trei ceasuri rele și nimic nu le împiedică. Acum împărtășiți unul cu mine.
Categorii:Oameni
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Magnifică proză.
Chapeau, pentru superbul articol !
Iar comentariile absolut-dar absolut! minunate.
O seara și o saptămâna magică, minunată, binecuvântată, cu liniste și pace sufletească adevărată, dragă Adolescentrebelpunctcom !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
O seara și o saptămâna magică, minunată, binecuvântată, cu liniste și pace sufletească adevărată, dragă magnifica… nostrastela. – „Marius Tuca, unde esti ?!” ….stella, îti mai amintesti, de magicile povesti, printre vrajile nemtesti ?…alte vremuri, alte trenuri & tren duri ! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ești belea, am crezut că mi s-a scurtcircuitat ceva prin cap. Că, deh, e marți, merge greu procesorul.
ApreciazăApreciază
Csf,ncsf…”metamorfoza”… reset project.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😂 azi e marți.
ApreciazăApreciază
După un scriitor pe nume Boris Nikolaevici Sergunenkov (sovietic, dar nu știu exact naționalitatea), se pare că am dispărea. Așa a dispărut, într-o povestire de-a sa, un lup bătrân urmărit de câini. Povestirea se găsește în volumul ”Urciorul”, care e plin de povestiri care pun pe gânduri copiii și nu doar pe ei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Editura Facla. L-am căutat pe net. Ar putea să-mi placă. Mulțumesc pentru recomandare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
Dau lunea mea pe doua marti ale tale!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Lunea mi-o asum: nu am așteptări de la ea. Dar, poate facem un schimb, măcar de dragul variațiunii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trebuie sa te grabesti ca eu vreau anul asta sa ies la pensie ( nu stiu daca vor si ei!) si atunci nu mai schimbam decat 1:1!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne-ajută, să te bucuri de pensia ta, că in cazul ăsta nu mai facem niciun schimb. Pensia asta ar trebui să vină mai devreme, pe la 40 de ani, de exemplu…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De acord cu tine! Mi se pare nedrept sa muncesti 40 de ani si sa iei pensie cel mult 20 cand nu mai esti bun de nimic! 20 de ani munca cu 40 pensie ar fi optimal!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iți dau duminica, dă-mi marțea! Eu nu dispar, că „mă rod” de multă vreme şi uite, încă mai comentez pe ici-colo!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici duminica nu prea îmi place. Mai ales serile de duminică. Nu te „rozi”, ci doar te ajustezi, la vremuri noi.
ApreciazăApreciază
Wooow! Exact partea asta de duminică nu-mi place deloc! Aşa zici tu că mă „ajustez”!? Poate ai dreptate!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eiii întrebarea din final mă debusolează. Mai bine hocus pocus și gata, unde-i?? 😳
Altfel ziua mea grea e joi. Obosesc cred până atunci, dar și marți , ptiu drace, chiar are ceasuri releele. Nu le mai număr da nu 24, că-i peste poate. Mă gândesc să de ajut cu câteva ore de marți la schimb cu joi. De o zi întreagă mă sperii. Merge?? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acum îmi dau seama că-mi plac doar vinerile și sâmbetele. Si eu tot așa, ca tine, cred că aș dispărea. Oricum, nu pot concepe să-mi dublez volumul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană