Oameni

Un job împotriva umanității

La prima vedere pare un job foarte banal, din categoria „altceva nu mi-am găsit de lucru”. Pare un job aproape inocent și demn de compasiune. Din acest motiv, că te ia pe nepregătite și nu ești în poziție de luptă (prin subestimare, evident) lucrătorii cinstiți care exercită această meserie te găsesc vulnerabil și te despoaie de orice urmă de umanitate, scoțând la iveală fiara care zace amorțită în orice ființă umană. Dacă aveți un astfel de job vă rog personal și în numele umanității să vă reconsiderați poziția, să vă gândiți dacă merită ca pentru o leafă minusculă să treziți o grămadă de bestii letargice.

Dar despre ce e vorba? Să zicem că sunt orele două ale după-amiezii. Poate trei. Tu stai sub plapumă, cu capul pe două perne confortabile care îți permit o poziție superconfortabilă de semișezând. Peste plapuma trasă până la gât scoți mâinile, suficient să ții o carte sprijinită pe burtă. O carte deschisă, nici prea bună, nici prea rea, care nu te îmbogățește prea mult, dar nici pretenții n-are de la tine. Ceasul după-amiezii, căldura de sub plapumă și lectura relaxantă îți coboară ușor pleoapele, până ce închizi ochii de tot și o ațipeală plăcută te cuprinde. E „ațipirea intelectuală”, cu ochelarii pe vârful nasului și cu cartea deschisă pe burtă. Ceva mai potrivit pentru o după-amiază liniștită nu există. Și atunci, fix în acest moment, sună telefonul: număr necunoscut. Nu răspunzi de la primul apel, că zici că nu vrei să-ți strici ațipeala. Dar dacă e copilul căruia i-a murit bateria și te sună de pe telefonul vreunui coleg. Deschizi un ochi și întinzi o mână, gesturi care îți șifonează puțin ațipirea intelectuală, dar încă nu e totul pierdut.

„Alo..Bună ziua. Avem onoarea să vorbim cu doamna xyz?” Nu e copilul și deja știi că sunt cei care lucrează împotriva umanității. Bestia din tine dă ușor din coadă, curioasă ce o mai fi acum: banca, compania de cablu, firma de asigurări… „Dacă aveți câteva clipe, doamnă xyz, vreau să vă prezint oferta de care puteți beneficia în calitatea dumneavoastră de client gold”. Nu am câteva clipe și îi spun vocii vioaie că dorm și că, în calitatea mea de client gold, mi-aș dori un pui de somn după-amiaza. Ei bine, și de aici nu mai înțeleg nimic, atunci când vocea, în loc să-mi ureze somn ușor, începe să-mi prezinte oferta: „…și cu noul abonament aveți dreptul la internet nelimitat…. oferta este limitată, doar pentru clienții gold, doar o săptămână”… Și turuie, și turuie… Bestia e trează, norocul meu că e o bestie mică, dar chiar și așa, pune stăpânire pe mine, mă scapă de ultimele urme de umanitate. De ațipire nu mai poate fi vorba, mă ridic în capul oaselor ca să pot răcni mai bine și mă trezesc urlând la biata fată că trebuie să-și găsească ceva de lucru și să nu mai deranjeze oamenii cu prostii. Nu am ce face, bestia deține controlul și imediat ce fiara se potolește, regret cu sinceritate fiecare cuvânt. Chiar și așa, luptătoarea împotriva umanității e tenace și nu se lasă, ci îmi explică netulburată cum mă paște riscul de a pierde o ofertă de vis (dar nu un vis la ceas de după-amiază) și ultima soluție, cea pe care am vrut s-o evit la început dintr-o stânjeneală specifică umanității, rămâne singura viabilă: închid telefonul în mijlocul șuvoiului vocal. Încerc cu disperare să-mi regăsesc liniștea, pun cartea în fața ochilor, pernele sub cap și plapuma până la gât. Citesc și nu înțeleg nimic, bestia e foarte activă, și mă trezesc gândindu-mă să-mi schimb compania de telefonie mobilă.

Categorii:Oameni, Social

Etichetat ca:,

20 de răspunsuri »

  1. toate și toți au trezitoare de bestii :))) la primul telefon d-ăsta, long time ago, m-au făcut să mă sim chiar vinovată că refuz! acum m-am obișnuit și, dacă nu tace după nu-ul meu rapid, închid fără jenă 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  2. Se numeste spam, este interzis legal. Se vând, tot ilegal – dar nu interesează pe nimeni asta, baze de date cu numere de telefon, se vând pe net. Sursa o constituie, de obicei, instituții ale statului. De exemplu Registrul Comerțului cu o aparentă mare securizare internă și funcționari imbecili cărora nu le ajungi nici cu prăjina la nas. Dar sunt și alte surse, de exemplu primării.
    La noi totul este formal. Ne facem că facem. Sunt minim două autorități ale statului care se ocupă de GDPR (de obicei sunt minim trei pentru orice subiect). Cum se vede, sunt doar o sursă de cheltuire a lovelelor publice. Dacă reclami, îți cer dovezi, la fel ca la poliție, de parcă tu trebuie să faci ancheta.
    Asemenea baze de date sunt folosite în campanii electorale, la fraudarea voturilor, sau în tot felul de scopuri penale.

    Apreciat de 1 persoană

    • Altceva înțeleg eu prin spam, dar nu mă pricep și tu s-ar putea să știi mai bine. Ce spui tu cu bazele de date e grav și știu că se întâmplă pentru că a mai răsuflat prin presă. Zici că voturile se fraudează? Nu, nu cred. „La noi totul e formal”. Știi cât costă asta? E scump să ascunzi mizeria sub preș.

      Apreciat de 1 persoană

      • Spam este orice fel de mesaj nesolicitat – telefon, mail, mess, poșta.
        Mizeria o ascundem tot timpul. Cu registrul com. este verificat de mine – mă sunau și-mi spuneau numele ca în buletin, cum eu nu-l folosesc niciodată. Înseamnă că ai uitat de „morții lui Dracnea”.

        Apreciat de 1 persoană

      • Eu iau spusele prea în serios.🙂
        Sunt mai multe la mijloc – mentalitatea balcanică, 40 de ani de foamete, sărăcia care ne apasă încă. Chiar și acum, dacă ai musafiri este subînțeles că trebuie să le dai de mâncare. Apoi sunt neamurile proaste care s-au cățărat acolo – puii, urmașii celorlalte neamuri proaste cărora le datorăm înapoierea. Mă opresc, altfel scriu o pagină întreagă.
        Cu GDPR, nu este chiar o glumă. Am o prietenă plecată în America. Fostul soț i-a vândut apartamentul cu o femeie care avea o carte de identitate falsă, cu CNP-ul real. Asta înseamnă politie (doar politia făcea buletine pe vremea aia), notar – complicități.

        Apreciat de 1 persoană

  3. Gizăs!

    Adicătelea- că mi’s mai tută și nu’nțeleg: și banca, și compania de cablu, și firma de asigurări, și câte’or mai fi.. că n’așa? tu fiind sub plapumă și cuprinsă de lenea hodinii, nu le-ai desconspirat chiar pe toate. So, toate cele lucrează împotriva umanității ?! Serios?! Să-mi fut una și alta nu.

    Și atunci de ce le folosești?
    De ce le mai folosiți-că văd că fanii s’adună?!

    Mișto.

    PS. Goe ai avut dreptate : comedia lumii e nemuritoare.
    Și aproape di vină (sic!)! Săracu Dante. Brrrr

    Apreciat de 1 persoană

    • Le folosesc si am de castigat. Si compania de cablu, si banca, si restul. Evident, câștigul nu este numai al meu, ci mai cu seama al lor, ca mulți ca mine fac câștigul spornic. E deranjant felul in care dau navala peste mine sa-mi ofere ceva ce n-am cerut. De obicei oferta e spre incantarea clientului și câștigul companiei. „Ia, mai vrei un credit, ca noi îți dam! Fii și tu bogat pe datorie!” Dacă as vrea m-as interesa singura de condițiile de creditare. Tu cumperi tot ce ți se oferă la telefon la ceasul amiezii? Mmm, ca nu te cred.

      Apreciază

      • Hai că nu vreau să mă cert cu tine.

        Departe de mine asta. Doar că nu m-așteptaptam să abordezi un asemenea subiect. MeAa culpa! l’am mai întâlnit-recunosc- pe unele bloguri, dreptu’i! dar nu erau.. tocma adolescentine. Deloc. Gen, kiur mare-din cauza timpului petrecut la calculator ori la tlf- ș’o slujbă (prost plătită normal, în viziunea lor) da’ care-obligatoriu! să’i permită de enșpe mii de ori, postări ori comm-uri, pe rețelele de canalizare…… Scuze,sociale. Și asta pe banii statului ori ai patronului (mai sunt și fraieri d’ăștia, am auzit).
        Că doar avem blog și celelalte, n’așa! în puii mei?!
        Nu mă refer la tine. nici la auguști’ți musafiri de discutie.
        Persoanele de față.. bla bla. Da’ care se știu, apăi să tacă. Iar dacă tot tac… ce-ar fi s’o lase mai ușor cu pianul pe scări.

        …..

        „Ia, mai vrei un credit, ca noi îți dam! Fii și tu bogat pe datorie!”

        Ce-i asta?
        Păi pare că ești convinsă că tu ești fraiera-necunoscută(?), din ecuație.
        Ș’atunci?! De ce?

        …………….
        chiar nu mai am timp.
        poate o să revin, de nu’i cu supărare

        PS. mie nu mi ofera nimeni nimic la tlf.
        cand vin in tara am prepay. 5 euro, internet nelimitat . stiu, sunt zgarcita,
        dar fericita

        Apreciat de 1 persoană

  4. Mda. bun
    Aș mai fi avut atâtea de spuys.
    ……..

    Dar dacă toată lumea tace-cum și bănuiam altminteri,înseamnă c-am avut dreptate. Măcar atât, în puii mei. Și-mi face oarecum bine (și plăcere, dăăăă!) liniștea asta. Paradoxal. Dar mă și doare totodată. mă doare Pt tine. Anyway. Sau poate că-culmea- în nemernicia minții mele- Goe chiar cred că are dreptatea lui: ”in fiecare interactiune virtuala bilaterala interlocutorii se merita 100% unul pe altul”. Hm. Privind retrospectiv.. poate că așa și e. Habar n-am.

    Sincer sincer?! Io nu cred.

    Ori mno… Poate că doar atunci când nu suntem sinceramente unul cu altul(?).
    Zic. Naiba știe . Ș’atunci? Fuck! Virginitatea am dat’o p’un pepsi.
    Sinceritatea are alt preț.
    ș’aici ne despărțim.

    Numai bine adolescewntrebelpunctcom

    Apreciat de 2 persoane

    • Ce înseamnă interacțiune virtuală bilaterală? Comentariu? Eu zic, tu zici, eu iarăși zic? Că cineva aruncă un ochi, citește, nu comentează e tot interacțiune? E bilaterală? Tăcerea spune o grămadă de lucruri, mai ales pentru cel care o primește. Dacă ai multe de spus, spune, că cică e sănătos.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s